patron Ana Maria Prodan Hermannstadt Liga 1 opinie Opinii

OPINIE | Gabriel Chirea: „Am avut patron-patron. Avem impresar-patron. Urmeaza selectioner-patron si arbitru-patron?”

Daca FRF nu se implica serios si nu reglementeaza clar intrarea in actionariatul cluburilor din Liga 1, atunci falimentele periodice si situatiile absurdo-penibile vor mai continua mult timp de acum inainte.  

SPORT.RO
Data publicarii: Vineri 05 Iunie 2020, 13:23
Data actualizarii: Vineri 05 Iunie 2020, 15:37

In campioantele puternice, trebuie sa obtii acordul forurilor fotbalistice pentru schimbarea actionariatului unui club de fotbal, iar cercetarile privind trecutul, interesele si potenta financiara a investitorilor sunt extrem de amanuntite. Cel mai bun exemplu recent este oferta de 340 de milioane de lire sterline pentru Newcastle United, inaintata de consortiul detinut de Mohammed bin Salman, printul Arabiei Saudite. Desi acestuia i s-au alaturat fratii miliardari Reuben si Amanda Staveley, afaceristi cu o reputatie impecabila in Marea Britanie, alte ligi l-ar fi primit in genunchi pe print, iar sauditul este mai bogat decat toti ceilalti patroni sau actionari din Premier League la un loc, avand o avere personala de 4 miliarde de lire sterline si putand accesa oricand cele 320 de miliarde de lire sterline disponibile in conturile Saudi Arabia Public Investment Fund, afacerea stagneaza de luni bune. 

Oficialii Football Association (FA) si English Premier League (EPL) cerceteaza atent daca actiunile trecute ale acestuia, respectiv numeroasele incalcari ale dreptului omului din tara sa si chiar asasinate, printre care si cel al jurnalistului Jamal Khashoggi, nu vor afecta imaginea campionatului englez si Salman incearca doar sa isi spele pacatele. De asemenea, cele doua foruri analizeaza daca oficialii din Arabia Saudita se afla in spatele unui satelit spatial pirat, despre care World Trade Organization spune ca acceseaza ilegal si redistribuie evenimente sportive importante in aceasta tara, printre care si meciurile din Premier League, producand pagube finaciare de miliarde de dolari pe an. 

Daca in ligile ce se respecta exista instrumente legale de selectie a celor care vor sa preia cluburi doar pentru a castiga capital de imagine sau doar pentru a obtine profit, iar acestia trebuie sa prezinte garantii financiare si informatii relevante din trecut, Romania ramane in lumea a treia a fotbalului din acest punct de vedere. Este o simpla formalitate ca oricine vine de pe strada sa preia pachetul majoritar de actiuni la un club din Liga 1 sau Liga 2, diviziile de elita ale fotbalului romanesc. S-a intamplat de curand ca sotul unei coafeze, angajata a actionarului real, sa fie trecut in acte ca patron al celui mai titrat club din prima divizie. 

Asa se face ca in fotbalul nostru au aparut, cand cluburile nu au fost conduse direct de catre primar, viceprimar sau directorul vreunei regii de stat, niste „patroni”, „actionari” sau „finantatori” dubiosi, precum Dumitru Bucsaru, Nicu Cristescu, Dan Capra, Adrian Zamfir, Ionut Negoita, Ioan Hambasan, Valeri Moraru, Vasile Siman, Ioan Niculae, Laszlo Dioszegi, Ioan Neculaie, Dan Adamescu sau Ilie Ciuclea. Acestia fie nu au oferit nicio garantie finaciara si au fost apoi depasiti pana peste cap de cheltuieli, fie s-au plictisit de fotbal si au lasat balta clubul, fie nu au fost foarte clar ce afaceri desfasoara, cum pot finanta singuri societatile si ce vor cu adevarat sa faca cu echipele preluate, in afara de o lovitura de imagine. Nici in cazuri mai putin evidente (Gigi Becali, Cristi Borcea, George Copos, Nicolae Badea, Marian Iancu, Gica Hagi, Arpad Paszkany Gigi Netoiu etc.) nu e foarte clar daca „patronii” au iesit in pierdere sau s-au retras din fotbal pe plus.

In consecinta, cluburi de mare traditie au sucombat rand pe rand, suporterii si-au pierdut entuziasmul, banii au disparut in operatiuni volatile, iar manageri si afaceristi de buna-credinta au preferat sa nu se implice si sa nu investeasca intr-un domeniu catalogat mai degraba ca neprofesionist, corupt si lipsit de perspectiva. Asa ca poate a venit timpul ca fiecare actionar din Liga 1 si Liga 2 sa prezinte o minima garantie financiara si macar o scrisoare de intentie, daca nu un plan detaliat pe termen mediu-lung, atunci cand intra in fotbal.   

Exemplara, in sens negativ, este si preluarea de catre Ana Maria Prodan-Reghecampf a clubului FC Hermannstadt. Desi este agenta de jucatori in activitate, aceasta a fost prezenta la intalnirea cu reprezentantii Primariei Sibiu si a batut palma, la propriu, cu acestia, apoi a anuntat ca, de fapt, fiica sa de 21 de ani, fotomodel in devenire, este cea care va fi trecuta in acte ca „patron”. In plus, in ciuda faptului ca s-a vehiculat ca tranzactia s-a facut in schimbul a 1 milion de euro, nu se stie clar daca s-a platit aceasta suma si urmeaza sa se achite, separat, si datoriile sau daca tranzactia s-a facut doar in schimbul promisiunii ca noul actionariat va plati restantele salariale, furnizorii si taxele catre stat, care se ridica chiar la 1 milion de euro. 

Pe langa ambiguitatea componentei financiare, exista si o anormalitate din punct de vedere al eticii sportive, in conditiile in care AMP are zeci de jucatori sub contract la echipele din Liga 1 si are intelegeri sau tatonari cu sute de fotbalisti din ligile inferioare sau din campionatele de juniori. Practic, echipa sa va intalni adversari unde evolueaza multi jucatori care isi datoreaza cariera sau saltul catre Liga 1 chiar acesteia. Se repeta, astfel, situatiile din perioada in care Laurentiu Reghecampf, sotul impresarei, era antrenor la Snagov, Chiajna sau FCSB (plus, cea din perioada cand ea a fost presedinte la „U” Cluj) si mai multi adversari au acuzat contacte ilegale cu fotbalistii sau chiar suspiciuni de aranjament. 

Daca e dreptul unei persoane sa doreasca sa isi incerce norocul cu un club din Liga 1, problema reala e in curtea FRF si LPF, a caror reactii se lasa asteptate de ani de zile. In cazul in care regulamentul nu prevede niste masuri minimale ce trebuie indeplinite pentru a prelua un club de Liga 1, atunci acesta trebuie schimbat rapid. Altfel, ne trezim cu un selectioner-patron, un arbitru-patron, un copil de mingi-patron sau chiar cu un presedinte de club, un jucator sau un antrenor care este patron la o alta echipa din Liga 1. Ca rusinea cu patron la doua cluburi diferite s-a mai intamplat in trecut...

Modifică setările cookies