OPINIE A fost odată ca niciodată... Andrei Grecu scrie despre Lionel Messi

Și anii au trecut și epilogul l-a găsit în lacrimi, dar nu doar pe el ci pe toți cei care l-au iubit și n-au fost deloc puțini. Dar nu pentru că favoritul lor n-a luat iarăși cupa cea mai mare ci pentru că nu-l vor mai vedea jucând. Leo Messi și-a luat adio de la fotbal cu un turneu final pe care doar el îl putea interpreta așa de bine. 

Finala a fost una specială. Iar dacă te cheamă Lionel Messi și ai o oglindă îți dai seama că o ieșire din scenă mai profundă nu putea să aibă loc. Messi putea juca pentru Spania, dar a ales Argentina. Asta deși Spania a făcut mai multe pentru el decât Argentina. Dar el a rămas fidel. Ultimul act din cea mai frumoasă piesă îl găsește protagonist între trecut și viitor și în ambele e legat de Spania. Prezentul este însă în lacrimi pentru Argentina lui. Viitorul îl va lega tot de Spania. După experimentul Miami, se întoarce acasă, la Barcelona. 

În decembrie 2022, după ce s-au epuizat like-urile la poza cu Messi ridicând Cupa Mondială credeam că acolo s-a terminat, pentru noi, contemporanii. Messi părea că se retrage la „umbră” în însorita Florida să-și adune prietenii lângă plaja din Miami pentru un final de carieră cuminte. 

Messi, la 39 de ani, decupat parcă din basme, și-a condus armata pentru o ultimă bătălie epică

Au trecut 4 ani și ne-am reapucat de citit din cea mai frumoasă carte. Și părea că ultimul capitol e și cel mai frumos. Messi, la 39 de ani, decupat parcă din basme, și-a condus armata pentru o ultimă bătălie epică. Iar suspansul n-a lipsit aproape la niciun colț de pagină. Dar nu toate poveștile sunt cu happy-end. Messi a terminat în lacrimi un mondial la care a plâns de mai multe ori decât au marcat alții care veniseră cu pretenții de campioni mondiali în State. Doar ultimele au fost lacrimi de tristețe pentru Leo sau poate că nici măcar alea. 

Au fost lacrimile unui final, a fost fotbalul care și-a luat adio de la cel mai bun copil al său, cu mândrie, demnitate și cu speranța că într-o zi se va mai naște unul și mai mare. Până atunci, ne uităm la prezent, ne uităm în urmă și ne bucurăm c-am răsfoit cea mai grandioasă operă pe care acest sport a apucat s-o vadă.