Dacă România i-a recuperat doar pe Andrei Rațiu (Spania), Denis Politic (Anglia) și Bogdan Racovițan (Franța), dar a pierdut jucători importanți cu origini românești formați în străinătate, printre care Karim Adeyemi (Germania), Flavius Daniliuc (Austria), Gheorghe Bușcean (Austria), Raul Florucz (Austria), Daniel Boloca (Italia), Theo Corbeanu (Canada), Ajdin Hrustic (Asutralia), Albert Vallci (Austria) sau Omri Glazer (Israel), Albania și Kosovo capitalizează faptul că au o comunitate mare de expați în țări cu fotbal puternic.
Albania și Kosovo se bazează pe un contingent masiv de repatriați
Naționala Albaniei are mulți jucători născuți în diaspora sau crescuți peste hotare, respectiv Thomas Strakosha (Grecia), Ivan Balliu (Spania), Mario Mitaj (Grecia), Adrian Bajrami (Elveția), Kristjan Asllani (Italia), Naser Aliji (Macedonia de Nord, Elveția), Marash Kumbulla (Italia), Nedim Bajrami (Elveția), Medon Berisha (Elveția), Ylber Ramadani (Germania), Qazim Laci (Grecia), Arber Hoxha (Germania), Jasir Asani (Macedonia de Nord), Armando Broja (Anglia), Berat Djimsiti (Elveția), Enea Mihaj (Grecia), Rey Manaj (Italia), Arlind Ajeti (Elveția), Adrion Pajaziti (Anglia), Amir Abrashi (Elveția), Feta Fetai (Macedonia de Nord), Sebastjan Spahiu (Belgia) și Taulant Seferi (Macedonia de Nord).
De cealaltă parte, Kosovo se bazează și ea pe un influx masiv de jucători născuți sau crescuți de la o vârstă fragedă în alte țări, precum Arijanet Muric (Elveția), Amir Saipi (Elveția), Ilir Krasniqi (Germania), Florent Hadergjonaj (Elveția), Mergim Vojvoda (Belgia), Andi Hoti (Elveția), Kreshnik Hajrizi (Germania), Ismajl Beka (Elveția), Fidan Aliti (Elveția), Leart Paqarada (Germania), Elvis Rexhbecaj (Germania), Julind Selmonaj (Germania), Florent Muslija (Germania), Bledian Krasniqi (Elveția), Florian Haxha (Germania), Vesel Demaku (Austria), Leon Zeqiraj (Germania), Donat Rrudhani (Franța), Mirlind Kryeziu (Elveția), Art Smakaj (Croația), Lirim Kastrati (Italia), Kreshnik Krasniqi (Norvegia), Ismet Lushaku (Suedia), Albin Gashi (Suedia), Bersant Celina (Norvegia), Arjanit Fazlija (Germania), Lirjon Abdullahu (Germania), Melvin Koliqi (Suedia), Edon Zhegrova (Germania), Fisnik Asllani (Germania), Zymer Bytyqi (Belgia), Altin Zeqiri (Finlanda), Arber Zeneli (Suedia), Eliot Bujupi (Germania), Astrit Selmani (Suedia), Aulon Bitiqi (Suedia), Shkelqim Vladi (Elveția) sau Valon Berisha (Suedia). Elis Bakaj, fost internațional albanez, care a jucat la Dinamo și s-a stabilit în România, după căsătoria cu o româncă, a vorbit despre această rezervă de talente albaneză, o filieră externă pe care FRF nu a reușit încă să o exploateze la potențialul maxim.
"Fotbalul din Albania și Kosovo a crescut foarte mult în ultimii ani"
"Fotbalul albanez a crescut foarte mult, în ultimii ani, și fotbalul kosovar la fel. A văzut toată lumea ce jucători au ieșit din campionatul lor. Au fost mulți jucători care au venit în Liga 1 și au făcut performanță, mă refer la Albion Rrahmani, la Ermal Krasniqi, Meriton Korenica și mulți alții. Au jucat bine și echipele românești au câștigat și bani, după transferul lor. Nu zic asta doar pentru că sunt din Albania, dar jucători albanezi și kosovari care au venit în România au demonstrat că sunt o investiție bună.
Sunt campionate de unde poți să iei niște jucători nu foarte scumpi. Sunt o afacere foarte bună. În ziua de azi, cluburile românești nu pot să ia jucători din Polonia, Ungaria, din țările de aproximativ aceeași valoare a campionatului, pentru că jucătorii sunt scumpi. Poți să iei jucători din Albania, din Kosovo, din Muntenegru, din Macedonia. Nivelul jucătorilor este foarte bun, dar campionatul nu are încă cota să vândă jucători cu multe milioane.
"Generația mea a avut foarte mulți jucători talentați, dar nu am avut infrastructură"
Creșterea fotbalului albanez din ultima perioadă vine pe fondul îmbunătățirii condițiilor. Când jucam eu, chiar și la naționala de seniori a Albaniei era foarte greu să ai terenuri de antrenament, de multe ori ne antrenam direct pe stadioanele unde se jucau meciurile. Federația a făcut un centru sportiv extraordinar pentru toate echipele naționale. Se investește mai mult, jucătorii cresc cu altă mentalitate.
Mulți dintre ei au crescut la cluburi de afară. Generația mea a avut foarte mulți jucători talentați, dar nu am avut infrastructură, iar renumele fotbalului albanez nu era ca acum. În ziua de azi, condițiile sunt destul de asemănătoare cu cele din străinătate, există metode moderne de pregătire pe care le poți adopta ușor.
"Albanezii sunt mândri de originile lor, păstrează legături puternice cu țara de origine"
(România a pierdut niște jucători foarte buni care aveau părinți români și acum joacă pentru alte naționale. Cum reușeste Albania să îi selecționeze pe cei din diaspora?) Federația desfășoară o selecție foarte bună, pentru că sunt mulți albanezi care trăiesc afară, la fel ca românii. Au angajați în instituție care încep să îi monitorizeze copiii acestor emigranți încă de la vârsta de 6-7 ani.
În plus, albanezii sunt mândri de originile lor. Sunt și multe cazuri de jucători cu origini albaneze care au jucat pentru alte naționale, precum Xhaka, Shaqiri, Zeqiri, Tarashaj, Hajdari, Kasami sau Bislimi pentru Elveția. Dar majoritatea au venit să joace pentru Albania și Kosovo, iar cei care joacă pentru alte naționale sunt mândri de originea lor, păstrează legături puternice cu țara de origine", a declarat Elis Bakaj pentru Sport.ro.
