OPINIE Mircea Lucescu, intrat în istorie. Editorial Dan Chilom: "Într-o galerie impresionantă de antrenori"

de Dan CHILOM

Tot ceea ce rămâne de făcut acum este să o putem transmite generațiilor următoare de fotbaliști, sportivi, oameni. Acolo unde a plecat Nea Mircea se află deja, din nefericire, o galerie impresionantă de antrenori de talie mondială, unii dintre ei și foști mari fotbaliști. Aș începe topul meu, dacă îi pot spune așa, cu Johan Cruyff, antrenorul olandez care a inventat “tiki-taka” și care a fost și un imens jucător, catalogat printre cei mai mari atacanți ai tuturor timpurilor. 

Mai departe mă gândesc la Sir Bobby Robson, un tehnician complet care a antrenat naționala Angliei, Barcelona, Sporting Lisabona, Fulham FC, PSV, Porto sau Newcastle. O adevărată legendă a fotbalului englez. Mergem și mai departe cu Rinus Michels, cu siguranță ați auzit de cel care a câștigat campionatul european din 1988 cu Olanda, și a inventat fotbalul total la Ajax în anii 70’. Mare antrenor! 

Pe locul 4 în topul meu, asta ca să am o ordine, pentru ca acești uriași antrenori nu pot fi separați, l-aș numi pe argentinianul Helenio Herera, cel care a inventat celebrul “Catenaccio”, și a creat marea echipă a lui Internaționale Milano. A mai antrenat pe Barcelona, Atletico Madrid sau AS Roma. 

Mergem și mai departe cu suedezul Sven Goran-Eriksson care s-a stins în 2024. A fost un adevărat globetrotter care a pregătit naționale ca Anglia, Mexic, Coasta de Fildeș, sau echipe de club precum Manchester City, Fiorentina, Benfica, Roma, Lazio, Sampdoria, Leicester City, IFK Goteborg. A câștigat campionate și cupe în Suedia, Portugalia și Italia. 

Trecem acum la vecinii unguri și îl amintim pe Bela Guttmann, un inovator al fotbalului modern și al tacticii, care a antrenat și pe Ciocanul București, plecând apoi în Portugalia unde este recunoscut în special pentru cele două Cupe ale Campionilor Europeni câștigate cu Benfica Lisabona în anii 1961 și 1962. A câștigat și campionatul în Portugalia, tot cu Benfica, în aceeași ani. 

Următorul pe lista mea este Valeriy Lobanovskyi, ucraineanul născut la Kiev care a antrenat echipa fanion, Dinamo Kiev, și avea să câștige de opt ori campionatul Uniunii Sovietice, de șase ori Cupa, de două ori Cupa Cupelor, și o dată Supercupa Europei. A antrenat și URSS-ul timp de 6 ani.

Traversam în America de Sud și ne oprim la Mario Zagallo, omul care a câștigat Cupa Mondială atât ca jucător, cât și ca antrenor (1970), fiind considerat unul dintre cei mai mari tehnicieni brazilieni din istorie. A câștigat ca jucător, antrenor principal, sau secund, în total, nu mai puțin de 4 Cupe Mondiale. 

Ultimii doi pe lista mea sunt Enzo Bearzot și Gerard Houlier. Primul, a rămas selecționerul cu cele mai multe prezențe pe banca tehnică a “azzurri-lor” 104, câștigând Cupa Mondială cu Italia în 1982 după ce a învins Germania cu 3-1, după o pauză de 44 de ani. 

Iar al doilea, francezul Gerard Houlier, cel care a creat marele Olimpique Lyon, cu care a câștigat campionate și cupe în Hexagon, dar care a antrenat și pe Liverpool, formație cu care a reușit să câștige multiple trofee în Anglia, dar și continentale, Cupa UEFA și Supercupa Europei. 

Cât privește galeria de mari antrenori dispăruți ai țării noastre, avem și aici o enumerare. 

Mă gândesc la Emerich Ienei, Traian Ionescu, Angelo Niculescu, Ștefan Kovacs, Valentin Stănescu, Constantin Teașcă sau Florin Halagian. 

Din păcate nu îi mai putem readuce printre noi, dar ne bucurăm că Mircea Lucescu are locul lui lângă ei, în această imensă galerie a antrenorilor care au trecut la cele veșnice, și vor rămâne de-a pururea în inimile și în memoria fotbalului din România și de pe întreaga planetă.