FCSB, aproape de implozie. Caramavrov e drastic cu echipa care ne reprezintă în Europa League

Bîrligea zice singur că e penibil, Crețu și Tănase îl acuză pe Ngezana că doarme-n bocanci, unii jucători nu pot trece peste criticile lui Becali – o spune răspicat căpitanul Olaru –, președintele clubului strigă „Rușine!”, probabil lui însuși, patronul nu mai are încredere în propria creație, suporterii vor să intre peste jucători în cantonament și să le facă oare ce?

Toți se învârt într-un cerc vicios, cu patronul în mijloc, care-i execută pe rând, ca în Jocul Calamarului. N-au scăpare, dar nici variantă de evadare. Trebuie să joace până la final. Iar cei care supraviețuiesc sunt dărâmați psihic, chiar dacă au în conturi câteva sute de mii de euro în plus.

Dar umilința nu le ajunge. O iau din nou de la capăt dacă li se propune prelungirea. Puțini au scăpat, unii s-au întors, să mai fie călcați în picioare o dată. „Mai rezist un an, mai fac 300.000 de euro” - își zic probabil, ca să-și găsească energia și răbdarea.

Au dat tot ce au mai bun, dar a ieșit din nou rău

La Belgrad, au luptat pentru supraviețuire, au dat tot ce au mai bun, vorba sus-numitului Bîrligea, dar a ieșit din nou rău. Puține ocazii clare în superioritate numerică, doar bara lui Cisotti la 0-0, multe nesinconizări în defensivă, aceeași nesiguranță de fotbalist amator a lui Ngezana, gafeurul-șef de la FCSB, același cărat al balonului de către Tănase până în Ținutul de Nicăieri, aceeași zbatere în gol, dar fără gol, a lui Olaru, aceeași luptă cu el însuși a lui Bîrligea, același joc de-a v-ați ascunselea cu Mingea al lui Șut. 

Nu mai funcționează nimic la FCSB, nici nu știu dacă a funcționat vreodată cu adevărat. Au prins doar o conjunctură favorabilă în campionat în ultimii doi ani, au înfruntat adversari foarte slabi, n-au avut rivali la titlu, jucătorii au fost mai puțini stresați, mă gândescc că acum s-au acumulat prea multe tensiuni. Corect, au avut rezultate și în Europa în sezonul precedent, victoriile din Liga 1 le dădeau încredere pentru cupele europene, și invers. 

Cert e că în momentul de față campioana României e blocată în propriile metehne, precum un dependent de jocuri de noroc care știe că a pierdut tot, dar se mai împrumută o dată în speranța unui câștig care nu mai vine.

Există vreo soluție de salvare? Cu Becali în fruntea Vârtejului, aș zice că nu.