FCSB e o combinație letală între haos tactic, patronaj medieval și jucători care aleargă ca niște hamsteri pe roată – ei dau din picioare, dar nu știu unde vor să ajungă și ce caută mai exact acolo, pentru ce se agită.

Cum să-ți bați joc de 25.000 de oameni

Curios este cum 25.000 de oameni vin în tribune, pe ploaie și vânt, pentru a vedea cum își mai bate Becali joc de ei încă o dată. Cei mai buni jucători din echipă, cel puțin teoretic, sunt ținuți pe banca de rezerve, și mă refer la Tănase, pe care a fost obligat să-l bage mai repede, la Bîrligea, Olaru și Cisotti. Ultimii trei, introduși la începutul reprizei a doua, dar ce puteau să mai facă ei la 0-2?

M-am uitat pe cele opt meciuri care s-au jucat în Europa League la aceeași oră cu cel al campioanei României și nu am văzut la niciunul două schimbări la pauză în dreptul vreuneia dintre echipe. FCSB a făcut trei! Știu, nimic nou. Invenția e brevetată de Becali, dar fotbalul cu oameni în carne și oase nu se joacă precum cel de pe Play Station. Nu prea mai poți recupera un handicap de două goluri când mai sunt 45 de minute de joc.

Din păcate, „cei patru mușchetari” au intrat cu spadele neascuțite:

Tănase se crede cel puțin Maradona. Parcă ia mingea de o toartă incandescentă, o perpelește, o zăpăcește și o scapă, logic, după câteva secunde.

„Motorul” scoate fum

Se spunea odată că Olaru este motorul echipei, însă motorul s-a învechit, scoate fum și nu mai pornește la cheie. Sau poate s-a săturat?

Cisotti pare și el derutat de tactica asta de odihnire. Când intră, când nu intră, când e băgat după pauză... 

Bîrligea nu mai înțelege nici el nimic din fotbal. A venit la FCSB să joace și să dea goluri, dar e ținut rezervă, ca să ce?  

Ca să joace Alibec, că are salariu mare. Omul s-a zbătut, ce-i drept, dar a tras așa departe de poartă de parcă voia să doboare câteva drone. Să nu-l oferteze cumva echipa Armatei...

Cât despre primul 11, de ce l-o mai încerca pe Octavian Popescu? Ăsta e de 10 ori mai activ pe Instagram decât pe teren.

Acrobațiile lui Ngezana

Din păcate, au continuat acrobațiile lui Ngezana. I-o fi pus cineva cioburi în propriul careu și de-aia calcă cu grijă, să nu se rănească?

Iar dacă nu era Târnovanu, ne aduceam aminte de Silkeborg. A părut, într-adevăr, că la golul doi avea lipici pe crampoane și nu se putea dezlipi ca să facă un pas în lateral, dar a scos câteva mingi „grele” de tot.

Aș mai zice și de alții, dar deja e târziu. Târziu pentru fotbal, târziu pentru normalitate, târziu pentru suporterii care s-au întors acasă plouați și la propriu, și la figurat.

După ce sacrifici un meci de Europa League, cum ar fi să te bată și Craiova duminică?