Roberto Bordin, un tehnician care la noi în țară este recunoscut doar de câțiva fani ardeleni, este un nume cel puțin renumit în Italia, dar și la vecinii noștri de peste Prut.
Născut la 10 ianuarie 1965, fostul fotbalist a intrat în lumea antrenoratului în anul 2002, când avea să devină secundul italianului Andrea Mandorlini la Vicenza, tehnician pe care l-a însoțit la numeroase echipe, printre care Bologna, Padova, AC Siena, Sassulo și desigur CFR Cluj.
Ultima sa aventură alături de Mandorlini s-a extins pe durata a cinci ani, la Hellas Verona în Italia, unde a adunat 201 meciuri ca „secund”. După șapte ani de stat în umbră, Bordin a decis că este timpul să facă pasul următor, iar la 8 martie 2016 era numit antrenor principal la Triestina, în a patra ligă italiană.
Roberto Bordin (stânga sus), sărbătorind câștigarea Supercupei României alături de CFR Cluj în 2010.
După doar opt meciuri petrecute pe bancă, cu o medie de 1 punct pe meci potrivit Transfermarkt, italianul era demis și părăsea, cel puțin pentru moment, fotbalul italian. La patru luni de la demitere revenea în fotbalul mare chiar la granița cu noi, când avea să semneze cu uriașul moldovan FC Sheriff Tiraspol. Pe banca moldovenilor a rezistat doi ani, timp în care a adunat 56 de meciuri și a cucerit un titlu și o Cupă a Moldovei.
A urmat o aventură în Azerbaijan, la Neftchi Baku, unde a stat doi ani, până la data de 18 ianuarie 2020. La puțin mai mult de un an distanță, tehnicianul avea să preia pentru prima dată o echipă națională. A fost vorba despre selecționata Moldovei, pe care a condus-o în 12 meciuri oficiale, pe durata a nouă luni.
Rezultatele nu au fost cele mai excelente, cu un bilanț de 10 înfrângeri, o victorie și un egal, o medie de 0.33 puncte pe meci, dar și cea mai dureroasă și rușinoasă înfrângere suferită de vecinii noștri la acea vreme, 8-0 cu Danemarca.
Roberto Bordin ca selecționer al Moldovei
După ce a părăsit postul de selecționer, antrenorul a mai rămas nițel la vecini și avea să semneze pentru a doua oară cu Sheriff Tiraspol, unde avea să reziste 36 de meciuri de această dată.
Haide să vorbim în primul rând despre cariera ta de fotbalist. Tu te-ai născut în Libia, nu-i așa? Vreau să știu cum ai ajuns în Italia, care e povestea ta de viață?
Mă bucur că ți se pare interesant. M-am născut în Libia pentru că de acolo sunt bunicii și părinții mei. Am ajuns în Italia la o vârstă fragedă și până la 18 ani am locuit în San Remo. Acolo mi-am și început cariera. Am jucat pentru Sanremo mulți ani. Apoi ai mers la Taranto, apoi la Parma, Cesena, Atalanta, Napoli, Piacenza, Triestina.. pe ultimele nu ți le pot spune în ordine (n.r - râde).
Ai avut o carieră lungă...
Da, o carieră lungă.
O întrebare rapidă: ai jucat cu Hagi? Își mai amintești?
Nu, nu, nu. Nu îmi amintesc. Nu am jucat împotriva lui Hagi ca jucător, nu cred. Am jucat împotriva lui când el era antrenor la Farul Constanța.
Nu ai jucat împotriva lui când era la Brescia?
Nu-mi amintesc. S-ar putea. Cred că era prin '92, '93. Când eram la Atalanta.
Împotriva românilor știu că am jucat și cu Dan Petrescu la Foggia. Dacă îmi amintesc bine.
Roberto Bordin și Gică Hagi s-au duelat pe vremea când italianul evolua la Atalanta, iar „Regele” rupea porțile la Brescia. Cei doi au avut două întâlniri direct ca fotbaliști, ambele în 1992/93 (Atalanta - Brescia 1-1 / Brescia - Atalanta 2-0).
Ce e foarte interesant pentru mine e că ai fost selecționerul Moldovei. Cum ai ajuns acolo?
Păi, am fost la Sheriff (n.r - Sheriff Tiraspol). Acolo am cunoscut oamenii, țara, sistemul. Un agent m-a contactat pentru această oportunitate. Am decis să încerc. Nu a fost ușor, pentru că atunci când lucrezi cu o echipă națională ai puțin timp să pregătești meciurile.
Am mers în Moldova cu două luni înainte de primul meci. Am făcut un egal și am pierdut restul meciurilor. Dar a fost o experiență mare pentru mine și pentru jucători, cred. Pentru că trebuie să joci împotriva unor echipe mari precum Austria, Israel, Danemarca, Belgia. A fost o experiență intensă.
„Roberto De Zerbi avea un caracter ciudat!”
Pentru că ești italian, vreau să știu despre Roberto De Zerbi. L-ai avut sub comanda ta la CFR Cluj, dacă nu mă înșel.
Erau trei jucători italieni când eram la CFR Cluj. De Zerbi, Felice Piccolo și încă unul. Nu-mi amintesc exact numele (n.r - este vorba despre Sasa Bjelanovic).
Dar De Zerbi, sunt curios, ce fel de jucător era? Avea un caracter dificil?
De Zerbi avea un caracter ciudat. Juca pe postul de număr 10, dar avea un temperament ca al lui Gattuso.
Era un luptător?
Era, era luptător, deși avea un rol tehnic. Era foarte bun cu piciorul stâng, un jucător puternic, cu un caracter aparte, dar foarte determinat. Aceste trăsături le-a adus și în cariera de antrenor.
Roberto De Zerbi, pe vremea când evolua pentru CFR Cluj
Ce zici de cariera sa de antrenor ce a urmat?
Îmi place mult De Zerbi ca antrenor, pentru că e inovator și modern. Îi place să joace un fotbal practic, chiar dacă uneori cere lucruri complexe de la jucători. Îi place să controleze jocul, să fie stăpânul partidei, ceea ce îl face ideal pentru fotbalul modern. E un antrenor excelent, un adevărat maestru.
Dacă vorbim despre Cluj, vreau să știu trei lucruri care ți-au plăcut la orașul Cluj. Și trei lucruri care nu ți-au plăcut acolo.
La Cluj m-am simțit foarte bine, pentru că munca noastră a dat roade. Orașul e minunat, plin de viață, cu o arhitectură impresionantă și un centru superb. Fiind un oraș universitar, e plin de tineri, ceea ce creează o atmosferă vibrantă. Stadionul era mereu plin de fani care susțineau CFR Cluj.
În trei ani și jumătate am câștigat tot ce se putea: Cupa României, Supercupa și campionatul. A fost maximum pe care îl puteam realiza. Amintirile mele sunt legate nu doar de oraș, ci și de club. Am realizat lucruri extraordinare împreună.
„Chivu a fost unul dintre cei mai buni fundași din Serie A”
De Cristi Chivu ce zici? Un liber pe teren, acum și de pe bancă...
Cristi Chivu a fost un jucător fantastic. Anul trecut a avut șansa să antreneze la Parma, după ce a lucrat la academia lui Inter cu tinerii. A făcut o treabă bună, pentru că a salvat o echipă din Serie A. Anul acesta a primit oportunitatea de a antrena o echipă mare, deja bine formată, cu jucători puternici. Pentru mine, e un antrenor foarte bine pregătit, cu răbdare și dedicare.
Cristi Chivu, alături de Jose Mourinho și Mario Balotelli
Cum este văzut Cristi Chivu în Italia?
Ce cred italienii despre Chivu? Pot vorbi doar despre părerea mea. E un antrenor excelent, care a câștigat mult. Nu e ușor să antrenezi într-un mediu competitiv, dar el e optimist și bine pregătit. Ca jucător, a fost unul dintre cei mai buni fundași din Serie A, cu un caracter expansiv și extrovertit. Întotdeauna ieșea în evidență, dar ce contează e ce făcea pe teren. Pentru mine, un jucător trebuie să dea totul în joc. Chivu a fost un jucător de mare calitate, care poate ar fi putut realiza chiar mai mult datorită talentului său.
Roberto Bordin este în prezent „principal” la FK Tirana, formație ce ocupă locul opt în prima ligă a Albaniei după opt etape. Am discutat puțin și despre cum merg lucrurile în „tărâmul vulturilor”.
Cum merg lucrurile în Albania?
Sunt aici de o lună. Campionatul a început, dar nu a fost ușor. Am avut un egal, două înfrângeri, dar am câștigat ultimul meci, un derby cu Partizan, care ne-a ridicat puțin în clasament. Lucrăm din greu și, încet-încet, obținem rezultate bune.
E nevoie de timp, mai ales că sunt un antrenor nou, cu un sistem de joc diferit și jucători pe care nu-i cunoșteam bine. Avem un campionat întreg înainte, așa că sunt optimist. În ianuarie va fi fereastra de transferuri, unde vom face schimbări, ca orice echipă. Scopul nostru e să ne îmbunătățim constant, să gândim de la meci la meci. Cu staff-ul meu vom decide ce schimbăm și unde, dar ceva se va schimba, cu siguranță.
„E aproape imposibil să îi iei mingea lui Messi!”
În continuare, l-am rugat pe tehnicianul în vârstă de 60 de ani să compună un prim „11” perfect alcătuit din jucători retrași sau activi pe care i-a antrenat sau care i-au fost colegi / adversari.
Cum ar arăta acest prim „11”?
Aș începe cu portarul, cel mai bun... Gianluigi Buffon! Mereu de încredere. La fundași, l-aș pune pe Roberto Carlos pe stânga, Fabio Cannavaro în centru, pentru că am jucat cu el la Napoli, și Cafu pe dreapta.
La mijloc, clar Andrea Pirlo, un magician al jocului. Apoi, Roberto Baggio, împotriva căruia am jucat, și Ronaldo El Fenomeno. Pentru numărul 10, evident Maradona, am jucat împotriva lui de multe ori când eram la Cesena. Ultimul ar fi Messi, chiar dacă nu am jucat împotriva lui.
Roberto Baggio (Fiorentina) și Roberto Bordin (Cesena), într-un meci din Serie A al sezonului 1988/89.
Cum de l-ai ales pe Messi?
Pentru mine, e cel mai bun din toate timpurile. Aș vrea să joc alături de el, nu împotriva lui, pentru că e aproape imposibil să-l oprești.
Dacă ar fi un meci amical între Tirana și Inter Miami, cum l-ai opri pe Messi?
Când joci împotriva unui jucător ca Messi, trebuie să-l urmărești constant, e aproape imposibil să îi iei mingea. Dacă Tirana ar juca împotriva lui Messi, ar trebui să-l marcăm cu doi-trei jucători, dar asta lasă spații libere în altă parte. E greu, dar nu imposibil, trebuie să încerci cu marcaj dublu și multă disciplină.
În perioada ta, Serie A era poate, dacă nu cel mai bun campionat din lume. În ziua de azi, as spune că Premier League fură toate privirile. Tu ce zici?
În anii '90 și 2000, Serie A era cel mai bun campionat din lume, cu jucători ca Platini, Tardelli, Cabrini, Baresi, Ronaldo, Baggio, Del Piero. Era spectaculos, plin de stranieri de top. Astăzi, nu aș spune neapărat că Premier League e peste. Hai să ne amintim de viteza jocului, de calitățile tehnice și de pregătirile tactice...
Revenim la români. Ce ne poți spune de Ștefan Radu?
Pe Ștefan Radu îl știu doar din auzite și din ce am văzut. Nu am vorbit personal. Ca fundaș, a fost pur și simplu fantastic la Lazio. Un jucător carismatic, de mare calitate. Nu pot spune mai multe, dar ce am văzut la televizor m-a impresionat.
Ce mesaj i-ar transmite astăzi lui Andrea Mandorlini
Dacă ai putea să îi transmiți un mesaj lui Mandorlini astăzi, ce i-ai spune?
Dacă aș trimite un mesaj lui Mandorlini, care s-a întors la CFR Cluj, i-aș spune că sunt bucuros că e într-un mediu pe care îl cunoaște bine.
L-am avut ca antrenor, apoi am fost secundul lui timp de zece ani. E un antrenor apreciat, care joacă 4-3-3 excelent. Situația nu e ușoară, dar clubul îl cunoaște bine, iar Răzvan Zamfir, un director sportiv fantastic, l-a adus pentru că știe ce poate. Va avea nevoie de timp, dar e pe drumul cel bun.
Care a fost cea mai frumoasă amintire din perioada ta petrecută în România?
Cea mai frumoasă amintire din România e câștigarea campionatului. A fost incredibil, mai ales că am avut o echipă mixtă, cu multe naționalități, dar foarte puternică. Am creat un grup unit, cu o atmosferă fantastică. Președintele și familia sa au fost ca o familie care a luptat pentru victorii mari, susținuți de un finanțator important. Totul a fost memorabil, dar campionatul a fost cel mai important trofeu.
Roberto Bordin (dreapta), alături de Mandorlini, pe banca celor de la CFR Cluj
Din perioada ta petrecută la Cluj, ce jucător ți-a rămas în minte?
Ciprian Deac. Mi-a plăcut enorm. Era un lider, carismatic, cu dribling, centrări și șuturi precise, chiar dacă e stângaci.
Să știi că încă joacă!
Încă joacă? Are vreo 36-37 de ani, dacă nu mă înșel.
Are 39 de ani.
39? Încă joacă. M-a impresionat mereu prin forța și calitatea lui.
