El a participat cu România la turneul final al Campionatului European din 1984, când selecționer era Mircea Lucescu.
Ce ziceți de meciul cu Turcia?
Șansa noastră trebuie jucată până la capăt, pentru că Turcia nu-i o mare echipă. Are câțiva fotbaliști mai valoroși, care joacă la echipe de top, dar pe ai noștri trebuie să-i atingi un pic cu patriotismul și cred că putem chiar să ne calificăm cu puțin noroc. Trebuie și noroc, ca peste tot. Nici Turcia nu e nu știu ce forță în fotbal, ca să zic că nu putem câștiga. Din păcate, la noi lipsesc câțiva jucători, dar cei care au fost convocați vor putea face față. Dacă nea Mircea va avea și inspirație, sunt convins că va alinia cea mai bună echipă. Toată lumea zice că nu avem vârf de atac, dar se poate juca și fără vârf... Totuși, îl avem pe Bîrligea, care cât de cât a jucat și joacă la FCSB, are experiență.
Pe cine vă bazați?
Avem jucători - Man, Mihăilă, Hagi, Rațiu, care urcă foarte bine în atac și poate crea pericol. Și-n apărare avem câțiva... Eu zic că avem echipă bunicică. Un pic de moral dacă am avea, un pic de încredere în noi și putem face un rezultat bun.
Exemplul Ucraina: „Ei au avut posesie, noi le-am dat goluri”
Sunteți optimist...
Da, sunt optimist. Trebuie să le dăm încredere jucătorilor. Normal, turcii au prima șansă, joacă acasă, au câțiva fotbaliști de la echipe de top. Dar de multe ori nu prea contează asta... Ai văzut cu Ucraina la Campionatul European. Toți ziceau că ne învinge Ucraina. Ei au avut posesie și noi am dat goluri.
Este un exemplu bun, da.
Trebuie să fim pozitivi și să le dăm încredere, că alții mai buni față de cei convocați, dacă stai un pic și analizezi, nu știu dacă sunt. Da, din păcate, și aceștia care sunt convocați nu joacă la echipe de top, iar la astea unde sunt joacă și nu prea joacă. Contează foarte mult să ai meciuri în picioare. În orice domeniu, dacă azi lucrezi, iar mâine te odihnești, n-ai cum să ai rezultate.
Sunt câțiva care joacă, Man, Rațiu, Răzvan Marin...
Da, au meciuri în picioare, chiar dacă nu joacă în nu știu ce campionate puternice. Sunt jucători valoroși, care ne pot aduce o victorie, să bucure o țară întreagă. Să câștigăm cu turcii și vedem noi după aceea.
Romulus Gabor: „Noi am fost crescuți și educați cu patriotismul în sânge”
Vorbeați de patriotism. Mai există patriotism în sport?
Nu prea mai există. Și nu numai în sport. Nu prea îi mai interesează de țară. Noi așa am fost crescuți și educați de mici, cu patriotismul în sânge. Suntem altfel. Dar ei acum, cu democrația asta, au uitat de unde au plecat. Eu cred că totuși mai sunt tineri care au un pic de mândrie că-s români și că joacă pentru țară.
Avem trei atacanți din play-out. Nu este o problemă asta?
Alții nu prea sunt. Zicea Dorinel Munteanu de Chițu. A dat și el câteva goluri... E greu, e aria răstrânsă de jucători cu valoare, nu prea ai de unde. Chiar mă gândeam, oare ce alți atacanți de la noi din campionat, care joacă, putea să convoace nea Mircea la echipa națională. Nu prea sunt. Din păcate, ăsta-i fotbalul nostru, dacă acum 10-20 de ani nu s-a investit masiv în centrele astea de copii, de juniori, în academiile astea. Când te uiți la o echipă, sunt mai mulți străini decât jucători români.
Pe Marius Coman îl știți de la Corvinul. Cum e?
E un jucător bătăios. Chiar mă bucur pentru el că l-a convocat nea Mircea. Dar dacă nu ai experiență internațională...
Poveste cu Rică și Cîrțu: „Unde-ai stat, mă, până acum?”
Nu prea are cum să-l bage.
Nu cred, da. Nu cred că poate să joace, dar orice e posibil la nea Mircea, cine știe? Calități are băiatul. Nu pierde mingile, foarte compatibil în față, acolo, redublează pentru jucători care vin din spate, apare bine în fața porții. Dar are 28-29 de ani. Mi-aduc aminte apropo de asta, pe vremea noastră, îl convocase nea Mircea pe Cîrțu. Foarte mare jucător. Și Rică Răducanu zice: „Păi câți ani ai?” „28”. Și unde-ai stat până acuma, mă? A-nceput să râdă și el.
Așa-i și cu Coman. „Unde ai fost până acum?”
Nu ai de unde alege. E greu. Dacă vor reuși să formeze un grup puternic acolo și să fie determinare foarte bună. Dar toți o dăm cu determinarea. Ca să ai determinare, trebuie să și poți. Că dacă nu poți, nu ai nici determinare. Că determinarea vine de la puterea aia de a da totul pe teren.
Și un pic de încredere în tine, nu?
Exact, da, da. Dacă ne ajută și Dumnezeu și avem un pic șansă.. Oricum, probleme le vom pune. Sper să și câștigăm.
Tendoanele rupte la ambele picioare!
Dumneavoastră ați avut niște accidentări grave.
Mi-am rupt tendonul la 26 de ani, la un meci cu Dinamo, și n-am mai jucat la echipa națională. A doua oară mi-am rupt tendonul la celălalt picior la 28 de ani, la Bacău. 8 luni am stat prima dată, 7 luni a doua oară. La al doilea, am fost operat în Belgia. Operația nu e grea în sine, problema era de refacere. Tendonul se vindecă destul de greu.
Ați avut ghinion.
Asta e viața, riscul meseriei. Regulamentul era mai permisibil atunci, te puteau lovi fundașii. Acum, când te atacă din spate, gata, e fault.
Erau rupători atunci?
Aoleu. Când îl auzeai pe Bumbescu că tropăie în spatele tău sau pe ăia de la Craiova... Fotbaliști buni, dar așa erau ei, mai agresivi. Așa se juca.
- Romulus Gabor a jucat 35 de meciuri pentru România, marcând două goluri, între 1981 și 1986.
- Cea mai mare parte a carierei și-a petrecut-o la Corvinul Hunedoara, pentru care a bifat 350 de partide, în care a dat 83 de goluri în perioadele 1978-1991 și 1994-1996.
- A mai evoluat pentru: Diosgyori (Ungaria, 1991-1992), Universitatea Cluj (1992-1993), Unirea Alba Iulia (1993-1994) și Inter Sibiu (1996-1997).
