Caramavrov crede că Mondialul cu 48 de echipe este un amalgam de interese economice, politice și ceva fotbal

Calitatea a fost înlocuită de FIFA cu cantitatea. Să fie cât mai multe echipe, pentru că așa sunt și mai mulți bani. Din drepturi tv, din turism, din bilete, din comercializarea băuturilor și alimentelor la stadioane și în zonele unde se adună fanii, din vânzarea de tricouri.

Deja nu mai vorbim atât de mult despre fotbalul propriu-zis, anume despre primele meciuri de la Mondial, pe care le așteptam altădată cu nerăbdare. Acum știrile sunt cu Shakira, cu Trump, tot un fel de Shakira, cu Infantino manevrat de interesele și de nebuniile lui Trump, care după ce a dezechilibrat planeta, distruge și fotbalul, cu prețurile exorbitante la bilete, cu prețurile ticăloase ale berii și ale apei minerale.

Vorbim despre arbitrul somalez expulzat din SUA, despre vizele care nu se dau iranienilor, despre căpitanul Irakului ținut ore întregi la audieri. Și vor mai fi chestii de gen...

Ne uităm la trei festivități de deschidere, mă gândesc că vor fi șase peste patru ani, de vreme ce Mondialul va fi organizat în șase țări (trei în care vor avea loc meciurile inaugurale și alte trei în care se vor disputa celelalte partide), minunata voce a lui Andrea Bocelli aproape că nu se aude lângă EJAE, o solistă sud-coreeană de pop, R&B și pop-rap, arbitrii sunt echipați ca niște roboți, cu camere video și microfoane, fotbaliștii sunt și ei pe acolo, pe undeva. 

Un amalgam de tehnologie și comercial dus la extrem

E o nebunie generală, un amalgam de tehnologie, de comercial dus la extrem, imixtiunea politicii în fotbal e evidentă, deși tocmai FIFA și UEFA erau aparent intransigente când venea vorba despre așa ceva.   

Bineînțeles că au existat interese economice și politice și la alte turnee finale, dar acum Fotbalul este acaparat aproape total. Aș vrea să mai simt bucuria primului Mondial pe care l-am văzut în totalitate, cel din Spania 1982, când erau numai 24 de echipe calificate, focusul era pe echipe și pe jocul lor, așteptam cu nerăbdare începutul meciurilor, strângeam abțibilduri cu fotbaliștii convocați, ne bucuram de spectacol, admiram un dribling brazilian venit de pe Copacabana, dar și jocul pragmatic al italienilor, ne minunam de surprize, ne bucuram de joc, de sport, de fotbal.

Vrem Fotbalul înapoi!

Impresia e că s-a stricat totul, dar încă mai sperăm, așteptăm marile vedete să ne încânte puțin sufletele, să vedem ceva spectacol pe gazon, și probabil că va fi când vor intra spaniolii, portughezii, francezii, argentinienii, brazilienii, însă ne și gândim îngroziți dacă nu cumva Yamal, Osimeh, Vinicius sunt obosiți, plictisiți, după sezoane epuizante, cu meciuri multe. 

Vrem Fotbalul înapoi, deși suntem conștienți că nu se mai poate, că Infantino e prea servil și disperat să facă bani pentru FIFA, încât să nu-i zică nimic lui Trump, știm că asta-i direcția, că fotbalul e mai comercial ca oricând, că „e foame de bani”. Dar noi ce vină avem?