Dar norocul ți-l mai faci și cu mâna ta, mai bine-zis cu piciorul tău, nu așteptând să-ți dea Domnul. Domnul a dat la șutul deviat al lui Stoian, care a dus la 1-0, dar a și luat în repriza a doua, când Petrolul a egalat tot după o deviere, dar mult mai spectaculoasă.
FCSB, fără cap și fără picioare. Caramavrov taxează o nouă evoluție jenantă a campioanei României
Între aceste două goluri, FCSB a uitat din nou să joace fotbal. Nu a existat niciun concept ofensiv, sunt momente, destul de multe, în care Tănase și Compania nu se găsesc, nu se cunosc, nu se împrietenesc. Cred că și 11 dușmani dacă ar face o echipă tot ar reuși să paseze mai bine și mai mult decât băieții ăștia cu salarii aiuritoare.
A mai fost și ideea aceasta de a juca fără închizători de meserie, cu Olaru și Cisotti pe aceste poziții, în speranța că ei vor face mai mult pe faza ofensivă, dar italianul a fost pierdut în spațiu pe noua poziție, nu i-a ieșit mai nimic, de parcă vorbea o limbă străină pe care n-o înțelegea nimeni.
Disperare
După golul egalizator al Petrolului, am văzut disperare în evoluția fecesebiștilor. Becali a început să arunce din nou toți jucătorii ofensivi pe teren, pe Thiam, Toma (trimis după câteva minute în dreapta defensivei), Politic și Alibec, și ar mai fi băgat vreo doi dacă ar mai fi avut și dacă regulamentul i-ar fi permis.
A fost din nou un amalgam, o echipă ruptă în două, o struțo-cămilă fără cap și fără picioare. Ok, FCSB a presat, era normal să o facă, au apărut și câteva ocazii, cum a fost „transversala” lui Olaru, venită însă după o soluție individuală, nu după o fază lucrată.
