Și strigătele lor chiar răsună. Nu doar din tribune, nu doar dintr-un stadion. Răsună din sate, din orașe. Răsună din Letea Veche până în București.
Vrâncean fiind, m-am născut într-un orășel aflat fix între Focșani, reședința de județ, și Bacău. În copilărie, singurul loc unde puteam să mă „dau în stambă” era Bacăul.
Poate de acolo a pornit totul. O afinitate pe care nici astăzi nu pot să o explic pe deplin, dar care a crescut odată cu mine. Mai întâi pentru județ, apoi pentru fotbalul lui.
Crescut la sat, eram obișnuit ca toți „moșnegii” să aibă o poveste cu mingea. Toți jucaseră „pe undeva”, toți trecuseră cândva prin Bacău. Așa am auzit prima dată de FCM Bacău. Un nume rostit cu respect. Un oraș care, la un moment dat, conta.
FCM Bacău, într-un meci cu Steaua pe „Munincipal” / Cupa României 2007. În poză: Vasile Dobârceanu,Dorel Zaharia,Valentin Gemăn
De Bacău a fost legată și familia mea, iar fratele meu cel mare, Marian, despre care mereu am spus, spun și voi spune că, dacă avea disciplina necesară și resursele financiare, putea ajunge cel puțin la nivelul Superligii, a evoluat o perioadă la Aerostar Bacău, echipă aflată atunci în Liga a 3-a.
Atunci, la nivel de județ, fotbalul băcăuan părea ajuns într-un colț întunecat. Totuși, chiar și așa, stătea mai bine decât Vrancea, locul meu natal, care nu a cunoscut niciodată lumina primei ligi.
Ionuț Stoica scrie despre un vis cât un județ
Atunci, Bacăul, un județ care a oferit României nume precum Costel Pantilimon, Vlad Chiricheș, Cristian Ciocoiu, Vlad Munteanu sau AndreiCristea, își căuta din nou identitatea.
Drumul a avut și un episod controversat. Sporting Liești, adversara din semifinale, a fost exclusă de FRF din cauza problemelor de licențiere. Totuși, promovarea adevărată nu s-a decis la masa verde.
Fotbaliștii de la FC Bacău, după promovarea în Liga 2
Semnătura a venit pe teren. Dublă victorie cu Unirea Braniștea, 3-1 pe teren propriu și 3-2 în deplasare. Miercuri, 4 iunie, pe stadionul „Oțelul” din Galați, Bacăul a urcat din nou în eșalonul secund, după patru ani de absență.
În meciul decisiv, băcăuanii au controlat jocul autoritar. Gabi Cîrstean, Alexandru Aftanache și Ionuț Chirilă au dus scorul la 3-0, înainte ca gazdele să reducă din diferență pe final.
„A” de la Arsenal, „B” de la Bacău!
A fost o bucurie care n-a ținut doar de un stadion. A fost una care a strâns județul laolaltă. Pentru că Bacăul nu e doar un punct pe hartă. E o istorie. Una care începe în 1950, cu FCM Bacău, continuă cu sferturile europene din 1969 și cu locul 4 în Divizia A în 1973. O istorie în care marile forțe ale României veneau la Bacău cu teamă.
Mai exact, în 1969, echipa ajungea în sferturile Cupei Orașelor Târguri, după dueluri câștigate cu adversari din Malta, Norvegia și Scoția. Doar Arsenal a pus capăt visului european.
Apoi au fost anii ’90, finala Cupei României din 1990, Cupa Ligii din 1998 și, încet-încet, tăcerea. În 2014, celebrul FCM Bacău dispărea. Stadionul devenea ruină, iar fotbalul, o amintire.
Finala Cupei României din sezonul 1990-1991 s-a jucat pe 26 iunie 1991, pe „Lia Manoliu” din București, contra Universității Craiova, echipă antrenată la acea vreme de Sorin Cârțu. Oltenii au câștigat cu 2-1, prin „dubla” lui Nicolae Zamfir, în minutele 48 și 64. Pentru Bacău a marcat Vasile Jercălău, din penalty, în minutul 53.
Universitatea Craiova, poză de grup după finala Cupei României 1990/91
Cu șapte ani mai târziu, Cupa Ligii României din 1998 aducea o ediție aparte, organizată într-o singură zi, pe 28 mai. Finala s-a disputat pe Stadionul „ANEFS” din București și a adus față în față FCM Bacău și Universitatea Cluj.
Meciul s-a decis după prelungiri, iar băcăuanii s-au impus cu 3-2. Florin Pavel a marcat de două ori, unul dintre goluri din penalty, iar Vasile Ardeleanu a completat tabela. A fost singura ediție a Cupei Ligii organizată în acest format.
Sub patronajul fostului primar Dumitrescu Sechelariu, FCM Bacău a avut stabilitate financiară, loturi competitive și investiții constante. Totul se întâmpla într-o perioadă în care cluburile de provincie rareori puteau concura cu granzii din București.
Sechelariu a tratat clubul ca pe un proiect personal de imagine și orgoliu. A investit constant în jucători, staff și infrastructură, iar efectele s-au văzut rapid.
Sechelariu (foto stânga), alături de Gigi Becali (foto dreapta)
Loturile construite în acea perioadă au inclus jucători importanți pentru fotbalul românesc. Andrei Cristea s-a lansat la Bacău, înainte de a ajunge la FCSB, Dinamo și Craiova. Cătălin Cursaru a devenit golgheterul campionatului în sezonul 2001–2002. FlorinPrunea a adus experiență în poartă, iar Cristi Ciocoiu, Daniel Scânteie sau Narcis Răducan au fost piese grele într-o echipă devenită atunci celebră pentru forță și agresivitate.
În plan financiar, nu a existat niciodată o cifră oficială privind banii investiți. Totuși, datele publice arată dimensiunea proiectului. În 2009, Sechelariu a vândut pachetul majoritar de acțiuni către Primăria Bacău pentru aproximativ 3,5 milioane de euro, păstrând 40%.
Investițiile au vizat și stadionul. Municipalul a fost modernizat în mai multe etape, a primit nocturnă și a obținut aviz UEFA în 2003. La un moment dat, Sechelariu a propus chiar un proiect de reconstrucție totală, estimat la 150 de milioane de euro, care ar fi transformat zona într-un complex de tip „City Center”. Planul nu a fost pus în practică.
După ieșirea lui Sechelariu din prim-plan, finanțarea s-a redus drastic. Problemele au apărut rapid, iar clubul nu a mai reușit să se redreseze. În 2014, FCM Bacău s-a desființat.
FC Bacău nu se face de râs în Liga 2 în prezent
Să ne întoarcem în prezent. După cum am scris mai sus, după patru ani de absență a județului din eșalonul secund, FC Bacău a reușit promovarea în Liga 2.
Revenirea în „B” nu a adus miracole peste noapte. În prima etapă, FC Bacău a pierdut la CS Afumați, 2-3, într-un meci decis de hattrick-ul lui Kehinde Fatai, în ciuda „dublei” semnate de puștiul Gabi Cârstean. Prima victorie a venit abia în etapa a treia, la Tunari.
Andrei Dumitraș (Centru, șapcă roșie), alături de tehnicianul Costel Enache
Au urmat etape fără succes, apoi un rezultat care a schimbat starea de spirit, 3-0 cu ASA Târgu Mureș, surpriza campionatului. Au urmat după și momente negre, cu trei eșecuri la rând, dar finalul de an a adus lumină.
FC Bacău a încheiat 2025 fără înfrângere în ultimele cinci etape. Patru victorii și o remiză. Un 5-1 cu Ceahlăul Piatra Neamț și un 3-2 spectaculos cu Steaua București au închis anul într-o notă care a reaprins tribuna.
Locul 13, 23 de puncte în 17 meciuri. Nu sperie, dar nici nu mulțumește. Este, însă, un început. Un început din care se poate construi. Pentru că Bacăul vrea din nou fotbal mare. Tinerii vor modele. Iar suporterii își cer înapoi tribuna.