Barcelona a avut un an fantastic sub comanda lui Hansi Flick în sezonul 2024/2025, iar jucătorul revelație al echipei a fost, fără doar și poate, Raphinha.
Pe numele său complet, Raphael Dias Belloli, fotbalistul brazilian a făcut un sezon la care doar el și, poate, Hansi Flick se așteptau. Raphinha a fost în stagiunea trecută un monstru al cifrelor, dar în același timp și un gladiator pe teren. Mereu primul în picioare atunci când echipa era la pământ, mereu prezent atunci când echipa a avut nevoie de el.
Dacă Pedri este creierul Barcelonei, Lewandowski super-marcatorul, Yamal micul magician, Raphinha este inima clubului catalan, care pompează sângele „blaugrana” indiferent dacă se resimte după intrările adversarilor sau dacă „nu mai poate”. Trebuie să poată! O inimă nu se oprește să bată până nu aude fluierul final.
El este Raphinha, un brazilian care s-a împotrivit sărăciei și a luptat pentru tot ce are astăzi. Bătălia pe care a dus-o se vede prin ochii lui când intră pe teren, când își amintește de foamea și de penuria îndurată din perioada copilăriei. Uită că are totul, iar pentru 90 de minute nu mai are nimic. Nimic în afară de tricoul Barcelonei pe care îl apără cu o mândrie de catalan.
Este aici, mai vizibil ca niciodată! Bayern l-a văzut cel mai bine
Aripa stângă a Barcelonei a început ca din tun sezonul 2024/2025 sub comanda lui Hansi Flick și a ridicat încă de la primele prestații „câteva sprâncene”, dar nimic nu anunța că o va ține așa până în ultimul meci al sezonului.
Prima ieșire serioasă la rampă a fotbalistului de 29 de ani a fost în Champions League, contra lui Bayern Munchen, când Barcelona s-a răzbunat parțial pentru acel 2-8 rușinos din vara anului 2020.
Catalanii s-au impus cu 4-1 pe teren propriu în fața gigantului bavarez condus de Vincent Kompany, care avea să ajungă în „sferturile” Champions League și să câștige titlul în Bundesliga „la pas”.
În acel duel, Raphinha a reușit să marcheze un „hattrick”, iar în poartă se afla un nume „destul de cunoscut”: Neuer. Nu mai era cel care în 2014 îi făcea concurență serioasă lui Cristiano Ronaldo la Balonul de Aur, după un Campionat Mondial senzațional făcut de el, dar rămâne un colos al portarilor, poate chiar cel mai mare în opinia multora.
Poftim!? Raphinha: „Obiectivul minim este să câștigăm Champions League, La Liga, Supercupa și Copa del Rey”
Numit omul meciului după o prestație „de pus în ramă” în fața lui Bayern Munchen, declarația numărului '11' al Barcelonei din urmă cu două luni nu mai părea iluzorie. Cu un „tupeu” incredibil și o convingere de-a dreptul nebună, Raphinha a oferit următorul răspuns când a fost întrebat despre obiectivul minim al Barcelonei în Champions League:
„Obiectivul minim este să câștigăm trofeul Champions League, clar. Acesta trebuie să fie obiectivul minim! În opinia mea, dacă joci la Barcelona obiectivul principal este să câștigi La Liga, Champions League, Copa del Rey și Supercupa. Dacă ești la un club ca acesta și nu îți stabilești acest obiectiv, ești în locul nepotrivit.”, spunea Raphinha în startul sezonului, conform Mundo Deportivo.
Declarația aceasta a părut exagerată la momentul respectiv, mai ales pentru o echipă care venise după un sfert de finală cu PSG gestionat foarte prost în retur și, mai ales, după doi ani consecutivi în care a jucat în Europa League, Barcelona fiind eliminată încă din faza grupelor a celei mai importante competiții din Europa.
Cu toate că în mintea celor mai mulți fani erau anii de secetă din Champions League, și chiar și din La Liga, Raphinha știa ce poate Barcelona lui Hansi Flick, dar mai ales ce poate el.
A „ratat-o” pe Real Madrid doar o dată! Cinci goluri în patru întâlniri
Barcelona și-a cimentat și mai tare statutul de gigant trezit din somn prin victoria 4-0 cu Real Madrid, la doar câteva zile după succesul cu Bayern.
Raphinha a avut o prestație bună, reușind un gol și o pasă de gol. Chiar el a închis tabela pe „Santiago Bernabeu” în acea seară dureroasă pentru Mbappe & co, dar mai ales pentru fanii madrilenilor, care după aducerea starului francez erau convinși că vor domina totul.
Brazilianul „a recidivat” și în Supercupa Spaniei din ianuarie, dar de această dată a marcat de două ori și a oferit un assist, iar finala a fost câștigată de gruparea catalană cu 5-2.
În finala Copa del Rey, Barcelona - Real Madrid 3-2, aripa stângă a Barcelonei a fost mai tăcută și nu a marcat sau contribuit decisiv la vreun gol. În schimb, s-a revanșat în ultimul „El Clasico” al stagiunii, când a reușit o nouă „dublă” în victoria cu 4-3 din La Liga, succes care i-a pus pe tavă titlul Barcelonei în Spania.
Putem spune fără emoții că Raphinha le-a provocat coșmaruri madrilenilor în sezonul trecut.
Ușor șters cu Inter, dar la doar opt minute să fie erou
Semifinala cu Inter a fost fără îndoială una dintre cele mai dureroase amintiri ale unui suporter al Barcelonei. Pentru mine se poate încadra la nivelul dezamăgirii resimțite după returul de pe „Anfield”. Atunci, Liverpool a câștigat cu 4-0, după ce pierduse pe „Camp Nou” cu 0-3. Calculele pentru finala din 2019 ale lui Messi au fost spulberate de Origi, Wijnaldum și Trent Alexander-Arnold.
Revenind, Raphinha a jucat toate minutele în dubla manșă cu „fortăreața” antrenată la aceea vreme de Simone Inzaghi. Spun „fortăreața” pentru că Inter a fost în acel sezon definiția pragmatismului, a apărării greu de penetrat și a organizării excelente în atac.
Brazilianul a încercat, s-a zbătut și a alergat mult, așa cum o face de fiecare dată, dar nu a fost „vioara întâi”. Acest rol a fost „jucat” clar de Lamine Yamal. Fotbalistul mult prea tânăr atunci ca să menționăm ce vârstă avea, a făcut ca apărarea care primise foarte puține goluri până la momentul semifinalei să tremure din toate balamalele.
Raphinha a oferit însă două pase decisive, iar una dintre ele a fost autogolul lui Sommer, venit în urma unei bombe din afara careului a brazilianului. Mingea a refuzat să nu intre în poartă, după ce a fost lovită cu asemenea măiestrie. S-a transformat în gol în urma unui ricoșeu din bara transversală în spatele portarului elvețian.
Așadar, Raphinha nu a strălucit, dar și-a pus din nou amprenta într-un meci de importanță majoră pentru catalani.
El avea să mai puncteze o dată cu Inter, chiar în retur, pe „San Siro”, când a profitat de respingerea greșită a lui Sommer și a marcat cu un șut la colțul lung în minutul 87. Da, în minutul 87 Barcelona era în finala, după 3-3 pe Stadionul „Montjuic”, catalanii aveau 6-5 la general, după ce fuseseră conduși cu 2-0 la pauză în „casa milaneză”.
Barcelona a fost la opt minute de finală, pentru că de la margine s-au arătat cinci minute suplimentare. Dar nu! Cu două minute înaintea fluierului final, Acerbi l-a transformat pe Araujo în spectator și l-a învins pe Szczesny, ducând astfel meciul în prelungiri. De acolo totul a mers perfect pentru Inter și invers pentru Barcelona. „Nerazzurrii” au punctat pentru 4-3 (7-6 la general) prin Frattesi și au menținut acel avntaj până la final.
Raphinha este în lacrimi. De ce? Pentru că a spus că el este aici pentru a câștiga totul, iar două pase decisive și un gol au fost prea „puține” pentru a atinge totul.
Doar locul cinci la Balonul de Aur pentru cel mai bun fotbalist din La Liga și golgheterul din Champions League
Raphinha a încheiat stagiunea 2024 cu titlul de golgheter în Champions League cu 13 reușite, alături de Guirassy, dar brazilianul a avut mai multe assist-uri (9) față de jucătorul Borussiei Dortmund (4). Pe lângă acestă performanță, Raphinha a câșigat și titlul de cel mai bun jucător al sezonului în La Liga.
Cu toate acestea, când a căzut cortina la Gala Balonului de Aur de la Theatre du Chatelet, Raphinha nu era pe scenă. Dar unde era? Pentru că și-a făcut apariția la prestigioasa gală. Vă spun eu! Pe un discutabil loc cinci.
Bine, nu poate fi nici măcar insinuat că Demebele a fost ales pe nedrept „Balonul de Aur”, după ce a câștigat aproape toate trofeele posibile cu PSG. Francezul a fost vârful de lance al unei mașinării de fotbal construite de Luis Enrique, antrenorul spaniol fiind omul din spatele acestui „Balon de Aur”, pe care Dembele l-a meritat complet.
Totuși, rămâne cel puțin deranjată poziția pe care a încheiat Raphinha: pe locul 5, sub Salah, Vitnha și Yamal. Este o greșeală să spun că brazilianul a fost clar mai bun decât cei trei, dar cifrele lui indică faptul că nu avea voie să lipsească din top 3.
În cazul lui Lamine Yamal, poziția a doua este complet meritată, pentru că mai multe voci o contestă și insinuează că spaniolul i-ar fi luat locul lui Raphinha. Diferența dintre cei doi este că unul face ce vrea, când vrea pe teren, în timp ce celălalt vrea să facă perfect totul, dar nu îi reușește de fiecare dată.
Cu toate acestea, Raphinha are fani chiar și printre rivali. Diego Simeone l-a elogiat pe numărul '11' de la Barcelona, după înfrângerea suferită de Atletico Madrid cu Barcelona, scor 1-3, din acest sezon.
„Îmi place foarte mult (n.r. - Raphinha). Joacă peste tot, oriunde e pus. Și marchează goluri frumoase. Nu știu cum de nu a câștigat Balonul de Aur. Eu îl aleg pe el”, a spus unul dintre cei mai importanți antrenori din lumea fotbalului.
Bun, dar nu suficient de bun pentru „cea mai bună echipă” nominalizată de FIFA
Cireașa de pe tort abia acum vine. După ce FIFA a pierdut drepturile pentru organizarea „Galei Balonului de Aur”, aceștia au creat un nou premiu, concurent într-o oarecare măsură cu cel mai important trofeu individual din fotbal. Premiul „The Best” și „Gala The Best”, iar în acest an Dembele a câștigat premiul. Francezul l-a „agățat” lângă Balonul de Aur, dar surpriza nu a venit de aici!
FIFA a alcătuit cea mai bună echipă a acestui an și arată cam așa:
Echipa FIFA The Best:Donnarumma - Hakimi, van Dijk, Pacho, Mendes - Pedri, Vitnha, Bellingham, Palmer - Dembele, Yamal
Cine lipsește? Chiar subiectul acestei opinii, Raphinha! Următoarea întrebare este 'ce caută acolo Cole Palmer și Jude Bellingham?', dar mai ales ultimul, pentru că în 2025 englezul de la Real Madrid nu a văzut nici măcar umbra vreunui trofeu cu echipa și nici nu a avut prestații care să te ridice de pe canapea.
E greu să explic așa ceva, mai simplu este să apreciez ce a făcut Raphinha și să recunosc faptul că după un an fantastic s-a ales cu titulatura de: „Regele fără coroană”.
