Și asta au făcut și contra Canadei, o echipă mult mai bună, cu jucători inventivi și proactivi. La bosniaci se poate aplica proverbul: îi scoți afară pe ușă, iar ei intră pe geam. Canadienii îi scoteau din joc prin dribling sau prin pase ingenioase, ei se agățau de adversar, apăreau de nicăieri pentru a mai bloca o acțiune. Și încă una, și încă una...
După 1-0, s-au retras aproape total, în propriii 30 de metri, cu cei doi atacanți încercând să blocheze din faza incipientă, apoi cu valul doi, de mijlocași, și dacă gazdele treceau de primele două, urma al treilea baraj. Greu să-i depășești, greu să le marchezi. Am simțit-o pe pielea noastră, dar noi i-am avut în mână la retur, când am condus cu 1-0 la pauză după un joc destul de consistent. Ce a urmat în repriza a doua e greu de explicat.
Ei sunt bărbați, noi suntem delăsători
Poate pentru că ai noștri sunt delăsători, o caracteristică specifică românului, care la prima dificultate parcă renunță la luptă. Bosniacii sunt îndărătnici de la un cap la altul. Ei sunt bărbați, vorba reclamei: dacă spun că parchează între două camioane, ei parchează între două camioane. Așa au parcat și aseară în propriul careu, bătându-se pentru fiecare minge și pentru fiecare centimetru de teren.
Noi n-avem caracterul lor puternic, de luptători, și de-aia zic: Ce să fi căutat la Mondiale? Cu neglijența noastră specifică și cu acea neBosniacii ne-au mai dat o lecție de cum trebuie să abordezi un meci important. Ne mai aplicaseră două corecții în preliminariile mondiale, când ne-au bătut și acasă, și în deplasare, a doua oară când ne ardea buza mai tare să ajungem și noi la un Mondial după 28 de ani, adică după șase ratări consecutive. Acum s-au făcut șapte!
Nu pot să spun că îmi place stilul bosniac, ba dimpotrivă. E inestetic, nespectaculos, dar ei sunt conștienți că asta pot să facă, să alerge cât mai mult, să-și încurce adversarul, să rupă jocul, să faulteze – sunt niște cotonogari de nedescris, dar de cele mai multe ori la limita regulamentului, adică atât cât să nu fie eliminați.
Lukic are simțul golului
Mai bine stăm acasă și ne bucurăm că un băiat din campionatul românesc, Jovo Lukic, marchează primul său gol internațional chiar la debutul său într-o competiție majoră. Atacantul lui „U” Cluj a demonstrat, iată, și la acest nivel, că reușitele din Liga 1 nu au fost doar întâmplări fericite, ci că are simțul golului și că știe unde să se plaseze în fazele fierbinți. Cu această calitate te naști, dar trebuie să o și aprofundezi în timp. Și e cu atât mai de neînțeles cum nimeni de la Craiova nu a simțit că Lukic e fotbalist. Dar e posibil ca băiatul să nu se fi adaptat acolo, neprimind nici încredere, și să-și fi arătat valoarea unde a fost apreciat și încurajat. Iar pentru asta, să le mulțumească lui Sabău și lui Bergodi.
Revenind la echipa Bosniei-Herțegovina, fosta adversară din preliminariile mondiale și viitoarea adversară din Nations League, nu ne rămâne decât să sperăm că dorința permanentă de victorie a lui Hagi, arătată în cariera de jucător și pe care am observat-o mijind la tricolori în amicalele cu Georgia și Țara Galilor, să ne aducă victorii în toamnă în fața unui adversar arțăgos.
