Golgheter, bestie, letal, așa l-aș descrie pe Gregory Tade, fostul atacant de la CFR, FCSB și Dinamo. Ajuns în România în 2013, vârful de 1,82 m a avut parte de un prim sezon destul de modest, urmat de apogeul carierei sale.
În stagiunea 2014/15, Gregory Tade avea să înscrie nu mai puțin de 18 goluri în primul eșalon fotbalistic românesc, cifre ce îi aduceau prima și singura distincție de „cel mai bun marcator al Ligii” din cariera sa.
După perioada de glorie de la CFR Cluj, unde a înregistrat 23 de goluri și patru assisturi, avea să fie cumpărat de rivala FCSB pentru 500.000 de euro. În Capitală, deși a fost adus cu mare tam-tam, a fost marginalizat și „izgonit” după doar un sezon. În tricoul trupei lui Gigi Becali a înregistrat 37 de meciuri, a marcat șapte goluri și a livrat cinci pase decisive.
Gregory Tade, în tricoul lui FCSB
La mijlocul anului 2016 atacantul avea să părăsească România, dar nu pentru mult, întrucât după episoade în Qatar (Qatar SC) și Israel (Maccabi Petah Tikva), avea să se reîntoarcă pe meleagurile noastre.
La data de 1 decembrie 2019, „Câinii” anunțau că atacantul se alătura lor. Transferul a fost prefectat de fiica lui Mircea Rednic, după cum Sport.ro a scris aici, dar Tade nu avea să joace nici măcar un minut, din varii motive prezentate de site-ul nostru în articolul prezentat anterior.
Înainte de retragere, Tade a mai evoluat în Scoția, țara unde s-a și lansat în „fotbalul mare” la echipe precum Clyde FC și Cumbernauld CFC. Tot acolo s-a și stabilit cu familia.
Interviu cu Gregory Tade
Salut, Gregory!
Salut!
În primul rând, cum ești? Cum te simți în perioada asta a vieții?
Sunt bine, prietene. Viața e bună, totul e în regulă. Nimic spectaculos, dar e bine, e liniște.
(n.r. - râde) Încă sunt în formă bună. Sunt mai în formă acum la „bătrânețe”, asta sigur.
Ești stabilit în Scoția, nu?
Da, tot timpul am locuit în Scoția. Înainte să vin în România, eram deja aici. Stau în Scoția din 2006.
Știu că ai jucat și la St. Johnstone înainte să ajungi în România.
De la St. Johnstone am ajuns la CFR Cluj. De acolo am plecat apoi în România, după aceea în Israel, apoi m-am întors și am încercat să joc la Dinamo, dar nu a funcționat din motive financiare.
Dacă tot ai pomenit de Dinamo, îți mai amintești cum s-a făcut revenirea ta în România? Cine te-a sunat?
Fiica lui Mircea Rednic l-a sunat să vină la Dinamo
Da, îmi amintesc. M-a sunat fiica lui Mircea Rednic. Prin ea a venit discuția cu Dinamo.
Gregory Tade, alături de Luana Rednic
Din păcate nu a mers…
Nu, nu a mers. Ne-am despărțit în termeni buni, dar financiar nu a fost ok. Aveam niște dureri groaznice de genunchi, nu puteam juca în condițiile alea.
Cu ce te ocupi acum, după ce ai terminat cu fotbalul?
Fac mai multe lucruri. Lucrez cu Herbalife, am jobul meu normal la o companie de asigurări și mai am și o mică afacere în Franța.
Deci viața e așezată.
Da. De fapt, chiar înainte să joc fotbal profesionist, eu deja lucram. La început jucam fotbal part-time. Când am trecut la full-time, mi-am lăsat jobul. Dar mereu am spus: noi nu câștigăm banii lui Ronaldo, așa că după fotbal mă întorc la muncă, ca oamenii normali. Asta fac acum: mă trezesc dimineața, duc copiii la școală și apoi merg la muncă.
Mai ai timp să te uiți la fotbal?
Mă mai uit, da. Dar în general nu foarte mult. Când m-am lăsat, nu mi-am dorit să rămân implicat în fotbal, nici impresar, nici antrenor, nimic. Pentru mine, fotbalul s-a terminat.
Te mai uiți la fotbalul românesc?
Din când în când văd rezumate, mai ales pe rețelele sociale. Urmăresc ce face CFR Cluj pe social media, așa aflu știrile. Am văzut că Universitatea Craiova s-a calificat în Conference League cu Mirel Rădoi antrenor, m-am bucurat pentru el. Am văzut și că CFR a adus jucători mari, Kurt Zouma, Slimani, Koko. Văd că încă joacă prietenul meu, Deac. Joacă și Camora, Djokovic…
Ciprian Deac are aproape 40 de ani și încă joacă!
Da, e incredibil. Când locuiam la Cluj, era vecinul meu. Ciprian este cel mai profesionist fotbalist pe care l-am văzut vreodată. Cel mai profesionist. Nu e nimeni ca el.
Poți să povestești cum arăta o zi obișnuită pentru tine la Cluj, în perioada CFR?
Mă trezeam dimineața, îmi plăcea să ajung mai devreme la bază, să merg la sală. Făceam antrenament, apoi de multe ori mai rămâneam puțin tot la sală. După aceea mergeam să mănânc ceva cu băieții, mă întorceam acasă, mă odihneam, seara ieșeam la cină. Îmi plăcea mult să merg la cinema, mă relaxa. Înainte de meciuri, îmi plăcea să mă tund, să merg un pic la cumpărături… o viață normală, nimic exagerat.
Tade, în perioada când evolua la CFR Cluj
Cei mai buni antrenori și perioada CFR
În România, la ce echipă și cu ce antrenor te-ai simțit cel mai bine?
Cel mai bine m-am simțit la CFR Cluj. Primul sezon a fost greu, nu era stabilitate. Am venit cu Mircea Rednic, dar a plecat după cinci meciuri. A venit Grigoraș, nu mă știa, a preferat alt atacant, Batin, pentru că mai lucrase cu el. Nu mi-a dat multe șanse. Abia după câteva antrenamente a văzut că sunt bun și când a început să mă bage, să marchez, a fost dat afară.
Apoi a fost un antrenor din Ungaria… i-am uitat numele (n.r - Vasile Miriuță). La început a fost greu, clubul nu prea mă dorea. Relația cu el s-a îmbunătățit pe parcurs, iar în al doilea sezon a fost cel mai bine. Am făcut pregătirea de vară în Ungaria, am înțeles cum vrea să joace, avea încredere în mine, echipa era foarte bună, chiar dacă aveam probleme cu banii. Eu marcam constant, vestiarul era ca o familie.
Cu Eugen Trică, la fel, a fost bine: mă aprecia, avea încredere în mine, era un om bun.
FCSB, Reghecampf și Gigi Becali
Ai ajuns apoi la FCSB. Cum a fost experiența acolo?
La FCSB, Mirel Rădoi era la prima lui experiență ca antrenor principal. Am început bine, dar apoi Gigi a început să vorbească mult, să se bage peste tot și a făcut lucrurile complicate pentru echipă. Au apărut probleme cu unii jucători, nu ne-am calificat în Europa și totul s-a dus la vale. Dar ca om, Mirel e foarte bun, foarte respectuos. Știam că va ajunge un antrenor mare.
Cu Reghecampf… tactic e unul dintre cei mai buni antrenori cu care am lucrat. Antrenamentele lui erau excelente, mi-au plăcut foarte mult. Dar ca om, nu mi-a plăcut deloc. Eu cred că avea un caracter foarte urât, foarte slab. Cred că cel mai urât caracter pe care l-am găsit într-un tehnician. Avea foarte mare noroc de preparatorul fizic, de Thomas (n.r - Thomas Neubert). 99% din merite îi vin lui.
De ce spui asta?
Reghecampf m-a distrus. Pentru că eu eram, din punctul meu de vedere și al altora, cel mai bun atacant din lot atunci. Dar, chiar și asa, în față îl prefera pe Marica, pe Bawab, apoi l-a pus vârf pe Chipciu doar pentru că Gigi spunea că eu nu trebuie să joc. Reghe știe și el: stilul lui era cu pressing sus, fizic, tot meciul. Bawab nu putea să alerge așa, Marica nu mai putea, Chipciu nu era suficient de fizic pentru postul de „9”. Eu eram vârful perfect pentru stilul lui, și o știa.
La început, când am venit, eu eram titular, marcam, Hamroun marca, Stanciu dădea pase decisive, totul mergea. A venit pauza de iarnă, ne-am întors, și dintr-o dată am fost scos din echipă. Am pierdut titlul în anul ăla. Reghe a rămas un antrenor bun, dar ca om, pentru mine, nu a avut caracter. Nu a avut curaj.
Ai fost foarte tranșant și despre Gigi Becali…
Mereu le spun oamenilor: poate e un bun om de afaceri, nu comentez, dar în fotbal nu se pricepe. La fotbal nu are nici o treabă! Dacă ești patron și vrei să faci tu echipa, atunci nu mai pune antrenor, fii tu antrenor. Dar nu ai curaj, pentru că știi că nu ești bun.
Poză de colecție cu Gregory Tade în tricoul roș-albaștrilor
Nu poți să îi spui antrenorului: „joacă ăla, joacă celălalt”, fără să vezi cum se antrenează jucătorii. Ai director sportiv? Lasă-l să-și facă treaba. La Steaua, singura problemă era Gigi. Din cauza lui am plecat.
Puteai să rămâi, contractual.
Da, puteam să stau încă doi ani, să iau banii și să fiu scos din lot, cum a fost Mihai Costea. El a stat până la finalul contractului, era plătit, dar nu juca, se antrena separat. Și eu aveam contract pe trei ani, puteam să fac la fel. Dar nu m-am văzut făcând asta. Îmi plăceau suporterii de la Steaua, au fost corecți cu mine. Când Gigi mi-a spus vara că nu mă mai vrea, i-am zis: „am contract, pot să rămân și oricum, cu salariul meu, la un moment dat o să fii nevoit să mă folosești”. El a zis că tot nu voi juca. Atunci am decis să plec și așa am ajuns în Qatar.
Reghecampf, Thomas Neubert și „karma”
Spuneai ceva despre staff-ul lui Reghecampf.
Da, Thomas Neubert. Din punctul meu de vedere, el era cheia succesului. Modul în care ne pregătea fizic era incredibil. Cu el, echipa era mereu la un nivel fizic foarte înalt. Reghe e un tactician foarte bun, dar mare parte din succes a venit și datorită lui Thomas.
Știi unde antrenează acum Reghecampf?
Nu.
Sudanul de Sud.
Ha ha! Pentru mine, asta arată disperare.
A fost la Esperance Tunis, nu a stat mult, acum e la Al Hilal, în Sudanul de Sud.
Știu că are și probleme financiare. Toate astea, pentru mine, sunt karma. Când tratezi rău jucători, când vorbești urât cu oamenii, la un moment dat viața se întoarce împotriva ta.
Am să te întreb direct. Regreți că ai venit la Steaua?
Da. Cred că da. Nu ar fi trebuit să vin în felul în care am venit. Totul a fost făcut prea repede, prea din scurt. CFR avea probleme financiare, eram în ultimul an de contract, marcam deja din primul meci cu Viitorul, echipa avea încredere în mine, știam că va fi un sezon bun.
Steaua juca preliminarii de Champions League, îmi ofereau mai mulți bani, CFR voia să ia ceva pe mine, să nu plec liber. Dar dacă aș putea să dau timpul înapoi, aș fi rămas un sezon la CFR și apoi aș fi plecat liber, cu și mai multe oferte. Viața însă merge înainte. La Steaua am cunoscut oameni buni... Hamroun, Suley Muniru, Timo Gebhart, mulți alții, am trăit experiența unui club mare, cu istorie europeană.
Gregory Tade (dreapta), alături de Nicolae Stanciu (stânga)
Ironic e că singurul tău trofeu din cariera a venit la FCSB, Cupa Ligii în 2016.
Da, și e și mai frustrant că nici măcar nu am jucat finala. Eu am marcat golul de 1–0 cu Astra în Cupa Ligii, datorită acelui gol am ajuns în finală. Dar finala s-a jucat la începutul sezonului următor, iar eu fusesem deja scos din planuri. Nu m-au lăsat nici măcar pe bancă. Am fost foarte trist.
Pentru asta îl învinovățesc pe Reghe. Ca fost jucător, putea să spună: „omul ăsta ne-a adus aici, a marcat, a fost golgheter anul trecut, are contract, e jucător bun, vreau să lucrez cu el”. Dar a acceptat decizia clubului, n-a avut coloană vertebrală.
Tade, într-un derby FCSB - Dinamo, alături de Miha Mevlja
La Steaua nu poți să fii antrenor. La Steaua trebuie să faci ce spune Becali. Ar trebui să lase antrenorii să facă ce știu ei. Îl doare în cot de echipă!
Își amintești când era la închisoare? A fost vreo doi ani la închisoare. Echipa merge ca unsă! Echipa mergea foarte bine! Au câștigat tot ce se putea. Oare de ce? (n.r - râde). Becali e un măscărici, e un clown. Își bagă nasul unde nu îi fierbe oala.
„Adi Popa a fost foarte slab ca fotbalist”
Hai să jucăm un joc. Eu numesc un atacant, iar tu spui cine a fost mai bun la apogeu, tu sau el.
Bine!
Ciprian Marica.
La apogeu, Marica. Cariera nu minte. A jucat la nivel foarte mare, îl respect.
Denis Alibec.
Alibec e mai tehnic decât mine, poate finaliza bine cu ambele picioare. Dar nu poate face ce făceam eu: nu poate presa 90 de minute, nu câștigă atâtea dueluri aeriene, nu ține echipa sus la fel. Când am fost amândoi în România, eu cred că eram mai bun ca atacant complet.
Ioan Hora.
Mai tehnic, da. Dar mă aleg pe mine. Hora a avut și el carieră lungă, încă joacă, îl respect.
Pantelis Kapetanos.
Gregory Tadé: Nu l-am văzut suficient, am prins doar puțin timp cu el. Din respect pentru cariera lui, aș zice Kapetanos, dar nu pot să compar corect.
Țucudean.
Sunt mai bun decât Țucudean. Știe și el asta.
Ciprian Deac
Deac e un jucător mai bun decât mine, ca fotbalist complet. Ce fac eu, el nu poate, dar ce face el cu stângul și cu centrările lui, eu nu pot. Pasele lui, calitatea lor… incredibilă.
Adi Popa.
Sunt mai bun decât Adi Popa la orice oră a zilei. Doar viteza e de el. A fost foarte slab ca fotbalist. Tactic și ca fotbalist complet e sub Hamroun, Deac, chiar și sub Chipciu. Sunt foarte mulți jucători mult mai buni decât el, chiar dacă viteza lui a fost o armă importantă.
Gregory, îți mulțumesc mult. Am vorbit mai bine de o oră și nici nu am simțit cum a trecut timpul.
Și eu îți mulțumesc, prietene. A fost o plăcere să povestim.
