Baschet

Incredibila poveste a baschetbalistei din Canada, care era sa moara la Cluj din cauza unei portii de gulas!

Ashley Polacek joaca la "U" Cluj si a povestit un episod nefericit petrecut in Romania.

SPORT.RO
Data publicarii: Vineri 05 Februarie 2021, 13:12
Data actualizarii: Vineri 05 Februarie 2021, 13:25

Bachestbalista Ashley Polacek (24 ani) este originara din Ottawa (Canada), are stramosi din Slovacia si Ungaria si a evoluat la nivel de colegiu pentru University of Central Florida (Orlando, Florida) si Appalachian State University (Boone, North Carolina). Ea a ajuns la "U" Cluj, in Liga Nationala de Baschet, in urma cu trei luni. Canadianca are un canal destul de popular de YouTube in care le vorbeste fanilor sai despre baschet si despre viata in Romania, explicand care sunt deosebirile fata de SUA si Canada, de la mancare si obiceiuri pana la viata citadina si preturi. O admiratoare a arhitecturii Clujului, a modului in care se imbraca romancele si a mancarurilor locale, mai ales ale deserturilor, Polacek a povestit si un aspect nefericit al vietii in Ardeal. Intr-unul dintre clipurile video postate pe reteaua de socializare, Polacek a povestit un episod incredibil petrecut la Cluj, care era sa o coste viata. 

"Pentru cei care ma cunosc bine, stiu ca se intampla mereu ceva in viata mea. Cand totul merge bine, vine Dumnezeu si zice 'Stii ceva? Sa scuturam un pic lucrurile!'. Cand lucrurile merg foarte bine, se intampla ceva. M-am acomodat foarte bine la echipa. Imi iubesc coechipierele si antrenorii, sunt oameni foarte buni. E prima mea experienta in strainatate, de fapt prima data cand calatoresc in afara continentului nord-american, si mi-au facut acomodarea foarte usoara. Imi place mancarea de aici. Nu sunt o mare amatoare de desert, dar am incercat kurtos, clatite si papanasi si mi-au placut foarte mult. Am mancat si gyros, care a fost bun. Si doua feluri pe care nu le incercasem, rata si ficat. La jumatatea lunii octombrie 2020, a trebuit sa ne mutam. Stateam la un camin al universitatii si acum locuim in hotel. E bine, am camera mea. Se face curat in fiecare zi, avem asigurate doua mese pe zi, exista serviciu de spalatorie. 

La finalul lunii octombrie, am suferit o toxiintoxicatie alimentara si am ajuns la spital. Au trebuit sa imi puna copci (n.r.- arata cusatorile de dupa urechea dreapta). Asta e locul unde m-am taiat dupa ce am dat cu capul de masa. Sa va povestesc cum a fost. M-am dus la un restaurant ca sa mananc, intr-o seara de duminica. Imi era pofta sa mananc gulas, e un fel de mancare european pe care bunica mea il gatea mereu. E ca o tocana, dar mai bun. Mancarea nu era fierbinte, asa cum trebuia sa fie. Am zis ca poate aici il servesc diferit. L-am gustat si era gustos. M-am intors in camera si m-am culcat. A doua zis m-am simtit ciudat, nu-mi era greata, dar eram slabita, obosita. Cu trei ore inainte de antrenament i-am dat mesaj antrenorului ca nu ma simt bine si i-am zis ca vin la antrenament, dar nu ma simt in apele mele. M-am pus in pat din nou, apoi mi-a fost greu sa ma ridic. Mi-am dat seama ca ceva nu era in regula, nu stiam ce e. Nu am ratat niciodata un antrenament din cauza ca eram bolnava, de obicei trece de la sine. 

Am lipsit de la antrenament, a venit seara si am zis sa mananc ceva. Am coborat, m-am asezat la masa si dintr-odata am inceput sa ma simt foarte rau, pana la punctul ca eram aproape sa lesin. Cu fiecare secunda ma simteam din ce in ce mai rau. Am vrut sa ma intorc in camera, am urcat doua trepte si mi s-a taiat filmul. Nu stiu ce s-a intamplat apoi. Se pare ca am lesinat si am dat cu capul de coltul mesei. Cred ca am fost inconstienta vreo 20 de minute. M-am trezit si colegele si antrenorul erau in jurul meu, nu stiau ce se intampla. Ma durea capul si gatul si sangeram. Eram confuza, nu stiam cum ajunsesem acolo, nu imi aminteam nici numarul camerei mele. Au chemat ambulanta si eu plangeam, cred ca din cauza socului. Spuneam incontinuu 'imi pare rau ca nu am ajuns la antrenament!'. Colegele imi spuneau 'e in regula. de ce te scuzi?'. Nu puteam sa imi misc gatul si credeam ca mi s-a rupt sau ca am ceva la coloana vertebrala. Plangeam si spuneam 'trebuie sa renunt la baschet?', cre dca deliram. 

Ambulanta m-a dus la spital si a trebuit sa stau in ea o ora si jumatate, pana au dezinfectat o camera. Au crezut ca am Covid, pentru ca aveam temperatura foarte mare. M-au izolat, am stat intr-un scaun cu rotile inca doua ore. Nu stiam ce se intampla si am asteptat. Radiografia a iesit bine, nu aveam nimic rupt, era doar o contuzie. Analizele au descoperit ca aveam gastroenterita, o intoxicatie alimentara. Cel mai probabil era de la gulasul mancat in acel restaurant, mi s-a spus ca locatia era cunoscuta pentru calitatea proasta a mancarii. Era cunoscut ca mancarea de acolo nu era proaspata, cateodata ar fi folosit resturile de la unii clienti pentru completarea portiei altora. Nu inteleg de ce nu au inchis restaurantul, dar mi s-a spus ca nu exista destul dovezi ca sa faca lucrul asta. Dar, la naiba, oamenilor li se face rau dupa ce mananca acolo!   

Mi s-au pus copci pentru rana de la ureche si mi-au dat reteta cu multe medicamente pentru stomac si cap. Am avut comotie vreo saptamana, nu am putut sa ma antrenez. Mi-au dat 7-8 medicamente diferite si a durat cateva zile ca sa imi revina pofta de mancare. Viata mea nu e plictisitoare, se intampla mereu ceva. Acum rad de ce s-a intamplat, pentru ca era normal sa mi se intample mie. Dar, una peste alta, experienta mea in Romania este foarte interesanta, ma simt foarte bine aici", a povestit Polacek.

Modifică setările cookies