INTERVIU Ramona Verman: „Visez să am o medalie olimpică la gât!”. Cum a început totul, ce a făcut cu primii bani din atletism și cum a câștigat Balcaniada răcită-cobză

Sport.ro a făcut deplasarea la Bacău, acolo unde Ramona Verman ne-a deschis porțile Athletic Park, complexul în care își petrece mare parte din zile și locul pe care îl consideră a doua casă. Energia cu care vorbește despre sport este molipsitoare. Încărcați de oboseala drumului, Ramona parcă ne dădea „restart” cu fiecare vorbă rostită.

Cum a început totul, ce a făcut cu primii bani din atletism și cum a câștigat Balcaniada răcită-cobză

Povestea atletei începe în clasa a doua. O antrenoare a venit la ora de educație fizică și a împărțit cărți de vizită copiilor pe care îi considera talentați. Ramona a fost unul dintre ei.

• Interviul în format VIDEO poate fi urmărit și pe Youtube Sport.ro - AICI.

Înainte să descopere săritura în lungime, a încercat aproape toate probele atletismului. Rezultatele au venit pas cu pas, iar fiecare centimetru câștigat pe pistă a însemnat încă o treaptă urcată spre elita atletismului european.

În această vară a devenit campioană balcanică la senioare cu o săritură de 6,78 metri, nou record personal, după ce anterior cucerise aurul european U23 și ocupase un excelent loc 6 la Campionatele Mondiale Indoor.

• Ramona Verman și săritura care îi aducea titlul european U23

Poate cea mai frumoasă poveste este însă cea din Grecia. A câștigat aurul balcanic într-un moment în care aproape nimeni nu ar fi pariat pe ea. Cu doar câteva zile înainte fusese răcită zdravăn, își făcea bagajele fără energie și nici măcar nu știa dacă va putea concura.

„Mă gândeam: «Doamne, unde mă duc?». Eram foarte moleșită și nu aveam nicio așteptare. Cred că tocmai asta m-a ajutat”, povestește campioana.

Primii bani câștigați din atletism nu au fost cheltuiți pe vacanțe sau haine, ci tot pe sport. Iar dacă există un vis care îi luminează privirea mai mult decât orice altceva, acela este Jocurile Olimpice.

Interviu cu Ramona Verman

Bună, Ramona! Cum ai început atletismul?

Bună! Este o poveste foarte frumoasă în spate. Eram în clasa a doua și o doamnă antrenoare a venit la o oră de sport, a împărțit cărți de vizită copiilor pe care îi considera ea talentați. Am fost unul dintre cei selectați pentru acest sport. Bine, la început nu am știut ce este atletismul, ce înseamnă. M-am rugat foarte mult de mama să sune la numărul de telefon de pe acea carte de vizită. Într-un final a sunat, m-am prezentat pe stadionul pe care îl aveam în Bacău și de atunci, din acea zi, vin în permanență la antrenamente. Și cred că sunt 14 ani de atunci.

• Ramona Verman, „plutind” la ISTAF Indoor Dusseldorf 2026

Ai vrut să faci și altceva?

Inițial am făcut aproape toate probele din atletism. Eram un copil foarte energic, îmi plăcea foarte mult mișcarea, și de aceea am și un record național la pentatlon, la probe combinate.

Revenind în prezent, ai ajuns la 6,78 m. O întrebare puțin mai serioasă. Când vezi o asemenea distanță pe pistă, ți se pare mult sau deja începe să ți se pară prea puțin?

În trecut, când mă uitam la alte săritoare, mi se părea o distanță enormă, mi se părea că nu o să ajung niciodată la acest rezultat. Acum, fiindcă am trecut prin această etapă, și dacă e să o luăm așa, fiecare săritură este o etapă, fiecare centimetru este o etapă, îmi doresc și mai mult. Nu îl mai văd acest rezultat așa de departe.

Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru acest sport?

Cred că mi-am lăsat viața personală destul de departe tocmai pentru că am vrut să mă axez pe cea profesională. Nu regret nicio secundă acest lucru, îmi doresc să ajung cât mai departe.

Fix asta voiam să te întreb. Te-ai simțit vreodată singură, chiar dacă erau oameni în jurul tău?

Nu. Niciodată. Întotdeauna am avut persoane dragi care m-au încurajat să fac ceea ce îmi place și nu m-am simțit niciodată singură și nici nu cred că mă voi simți vreodată singură.

• Ramona Verman, alături de antrenoarea ei, Aura Balaban

Ce ai făcut cu primii bani câștigați din sport?

Cred că primii bani pe care i-am câștigat au fost la categoria de juniori 1. Am început să primesc indemnizație și cred că tot în sport i-am investit, tot prin echipament, adidași sau ceva de genul.

Consideri că orașul Bacău îți oferă toate condițiile de care ai nevoie ca să ajungi pe podiumul olimpic?

Sunt fericită că s-a putut înființa acest parc atletic. Este foarte important pentru mine, ca sportivă de performanță, să pot să mă antrenez în aer liber. Într-adevăr, nu este omologat, dar mă ajută foarte mult.

Așa, ca resurse de recuperare, într-adevăr nu am tot ce am nevoie, dar ne descurcăm. Fiind un oraș mai mic, din vorbă în vorbă se ajunge la persoanele potrivite și pot să mă descurc.

Cu ce sportiv ai vrea să te antrenezi o săptămână?

Mi-aș dori să mă antrenez o săptămână cu Tara Davis.  

Îmi place foarte mult stilul ei de antrenament și cum abordează o competiție. Dar așa, în viața de zi cu zi, cum am mai urmărit-o, nu mi-ar plăcea neapărat să fiu ca ea. De aceea nu o pot numi idol.

• Tara Davis-Woodhall, atletă americană specializată în săritura în lungime, medaliată cu aur olimpic la JO 2024 (cu 7,10 m) și campioană mondială la CM Tokyo 2025

Care a fost cel mai bun sfat primit de la antrenoarea actuală, Aura Balaban?

Cel mai bun sfat primit de la ea a fost acum, la Campionatul Mondial de la Toruń. Eram în finală și mi-a spus la ultima săritură că e competiția vieții mele și să dau tot ce este mai bun. Și asta am și făcut.

A trecut o lună de la titlul balcanic. Vreau să-mi povestești într-un minut toată experiența. Cum a fost? Cum te-ai simțit?

Cred că este întrebarea mea preferată de până acum. Înainte de a pleca la Campionatul Balcanic, am fost foarte răcită, cred că am avut gripă și eram foarte moleșită. Țin minte că îmi făceam bagajul și mă gândeam: „Doamne, unde mă duc?”, că nu eram în stare să gândesc ce haine am nevoie să iau cu mine.

• Acum un an, Ramona Verman fura toate privirile în Bănie. DETALII AICI

Când am ajuns acolo, deja îmi mai revenisem. Menționez că în avion aveam urechile înfundate și de la răceală, și de la presiune, nu mai puteam, de-abia așteptam să ajung.

Deja era ziua competiției, am început să mă încălzesc, să mă pregătesc pentru probă. Mă simțeam foarte moale din cauza răcelii și, totodată, eram nesigură pe mine. Dar cred că și lucrul acesta m-a ajutat, fiindcă oarecum nu aveam nicio așteptare și așa iau naștere cele mai frumoase experiențe.

După prima săritură am sărit 6,70 m, atunci am știut că o să-mi fac baremul pentru Campionatul European. Și așa a fost. Din a cincea săritură l-am făcut.

• Ramona Verman, la ISTAF Indoor Dusseldorf 2026

Vine și Campionatul European imediat. Ce obiectiv ai? Unul realist.

Din ce am învățat până acum, este că fiecare sportiv greșește, câștigătorul are cele mai puține greșeli, și obiectivul meu este să am cât mai puține greșeli.

Un răspuns foarte bun! Mi-ai spus de răceală mai devreme. Sunt curios, ai concurat vreodată accidentată?

Nu se întâmplă des să nu mă simt bine. Să concurez răcită sau accidentată nu s-a întâmplat. Am ținut mereu ca sănătatea să fie pe primul loc și niciodată nu am vrut să agravez o accidentare și am spus pas.

De exemplu, recent, la Campionatul Balcanic indoor am venit de la o competiție și am simțit o presiune în călcâi la piciorul drept, piciorul de bătaie, și am spus pas Campionatului Balcanic tocmai pentru că după două săptămâni era Campionatul Mondial și nu am vrut să risc. Și cred că a fost cea mai bună decizie.

Ce preferi? Outdoor sau indoor?

Nu știu neapărat. Îmi place foarte mult indoor pentru că la competițiile majore nu există calificări, proba se desfășoară într-o singură zi. La outdoor e mai greu, fiindcă este influențat de mai multe lucruri, cum ar fi vremea, și cred că voi spune indoor.

Dacă ar fi să faci orice alt sport, ce ai alege?

Hmmm, cred că tenis. Mi se pare foarte drăguț să fii îmbrăcată așa, în rochițe. Mi se pare așa, mai feminin.

Care este primul gând pe care îl ai atunci când pășești pe pistă?

La antrenament mereu mă gândesc la obiectivul pe care îl am în acel sezon, fiindcă de asta mă antrenez. La competiții mă gândesc că atât de mult am muncit la antrenamente, acum este momentul să dau tot ce pot.

Ai ieșit campioană mondială U23, din a cincea încercare. Cum te motivezi când nu îți iese ceva?

De la a treia încercare ocupam primul loc, doar că eram eu și încă o adversară cu același rezultat. Doar pentru că eu aveam următoarea săritură mai bună decât a ei și de aceea eram eu pe primul loc. Și când am văzut acest lucru, care nu știam că amândouă aveam sărit 6,58 m... și când am văzut, am zis că nu se poate, nu accept să fie așa podiumul, amândouă să fim cu acea săritură, detașate doar de o altă săritură. Și mi-am dorit foarte mult să depășesc și un centimetru, că dacă aveam 6,59 m eram fericită. Nu voiam să fie același rezultat. Și la acest lucru m-am gândit atunci, că vreau mai mult! Și cu un centimetru! Dar vreau mai mult! Și asta s-a întâmplat, am depășit-o cu doi centimetri.

Dincolo de performanță! Haideți să o cunoaștem cu adevărat pe Ramon Verman

Haide să ieșim puțin din întrebările de sport și să aflăm cine este Ramona Verman. Care este mâncarea ta preferată? Ce mănânci cel mai des?

Îmi plac foarte mult pastele bolognese și îmi place foarte mult să mănânc de la Mc. Este o tradiție pentru mine, după ce termin un concurs, să merg să mănânc de la Mec, fiindcă nu pot face asta mereu. Adică, contează și alimentația.

Ai și două Mec-uri în Bacău...

Daa! Cu asta mă răsplătesc (n.r. – râde).

Țara preferată?

Îmi place foarte mult Grecia.

Munte sau mare?

Mare.

Spune-ne ceva ce ar vrea lumea să afle despre Ramona Verman.

Vai, nu m-am gândit niciodată la asta.  

De cele mai multe ori, când am fost întrebată care sunt hobby-urile mele, am spus că nu am, fiindcă îmi axez tot timpul pe sport. Și chiar nu am.

Cum și-a uitat bagajul după ce a plecat supărată de la o competiție: „Am luat doar telefonul”

Ce înălțime ai?

1,77. Am picioarele foarte lungi. Am fost odată la doctor și mi-a spus că am tibia neobișnuit de înaltă (n.r. – râde).

Ce poveste tare! Mai spune-mi o întâmplare amuzantă de pe la concursuri.

Am pățit odată să-mi uit adidașii. Terminasem concursul destul de prost, din șase sărituri cred că nici n-am depășit, și de supărare mi-am uitat lucrurile pe acolo. Eu am plecat cu celelalte colege, iar geaca mea, ghiozdanul au rămas în urmă. Bine, am plecat cu telefonul, cel mai important, și după mi-am dat seama și m-am întors, dar deja începeau băieții să sară la lungime și am căutat o doamnă de acolo, de la arbitraj, să mă conducă în sector ca să pot să-mi iau lucrurile (n.r. – râde).

• Ramona Verman, alături de Berlino, mascota oficială ISTAF Indoor Dusseldorf

Ce mănâncă Ramona Verman într-o zi obișnuită?

Dimineața îmi place foarte mult să-mi fac ovăz cu lapte de migdale și fructe. Sau îmi place să-mi pun iaurt cu o cupă de proteină și tot așa, cu fructe.

După-amiază și la cină se ocupă mama. Astăzi am mâncat somon cu legume la cuptor și diseară chiar nu am idee ce am să mănânc.

Mec?

Nu, nu, nu. Mai am puțin până la concurs, după aceea.

Ieri, spre exemplu, la prânz am mâncat o friptură cu baby spanac și oțet balsamic, orz. Astea, în general.

Mi-ai spus și de probele combinate. Cum ai ales fix săritura în lungime?

Deci, săream la lungime și săream și la înălțime. Și la un moment dat am stagnat la săritura în înălțime. Rămăsesem la 1,73 m și nu mai puteam să cresc. Și mi-am dat seama: de ce să mă opresc acolo, când pot să continui cu totul altceva? Și după am început să particip la concursuri la săritura în lungime și am văzut că din concurs în concurs tot cresc și așa, ușor-ușor, m-am fixat pe această probă. Dar așa s-a întâmplat. Bine, sunt foarte fericită că s-a întâmplat așa. Nu mă văd făcând altă probă. Mi se pare că este făcută pentru mine sau eu făcută pentru ea.

• Ramona Verman, în timpul interviului oferit la Athletic Park Bacău. Foto: Ionuț Stoica / Sport.ro
  

„La un moment dat mă gândeam care e rostul”

Știu că este foarte devreme, dar a existat până acum un moment în care să spui: „Gata, nu mai vreau”?

Nu m-am dus atât de departe, dar, da, într-adevăr, au mai fost momente. Am avut perioade în care mă accidentam foarte des, fiindcă nu exista continuitate în antrenamente. Pățeam o contractură mică, trebuia să mă opresc să-mi treacă. După, poate reîncepeam prea tare și iarăși mă accidentam. Și la un moment dat dădeam din una în alta și mă gândeam: „Care e rostul? De ce pățesc asta încontinuu?”. Și credeam că doar eu pățesc asta. Totuși, ușor-ușor, am luat-o de la capăt și nu am mai avut nicio problemă. Dar, da, cred că fiecare sportiv trece prin asta.

Cea mai urâtă accidentare a fost?

Cred că eram în ultimul an de junioară 3, am avut o ciupitură de menisc la piciorul de bătaie, am avut făcută o infiltrație cu plasmă. Cred că atunci am stat doi ani fără să particip la competiții, dar în acești doi ani în continuare m-am antrenat, într-adevăr, în joacă, eram și mai mică, dar niciodată nu am stat acasă.

Ce sfat i-ai da unui puști care vrea să se apuce de atletism?

L-aș sfătui din toată inima să se apuce de acest sport. În primul rând, te formează ca și caracter, în al doilea rând îți poți face foarte multe prietenii și te dezvolți mult mai ușor, vizitezi țări, orașe... E foarte frumos sportul!

Cea mai frumoasă competiție la care ai participat este?

Campionatul European de la Bergen din 2025.

În încheiere, hai să facem un exercițiu de imaginație. Facem interviul ăsta iar peste 10 ani. Ce îți propui până atunci?

Până atunci îmi doresc să am o medalie olimpică la gât și să fiu la fel de veselă și încrezătoare și, de fapt, să fiu aceeași eu. Să nu mă schimb absolut deloc.

Îți mulțumesc mult!

Și eu mulțumesc!

• În România, recordul național la săritura în lungime, senioare, este deținut de Mirela Dulgheru (6,99 m), 23 ianuarie 1993, Bacău, în sală. Cel în aer liber este deținut de Anișoara Cușmir-Stanciu (7,43 m [+1,4 m/s]), 4 iunie 1983, București. 
• În aer liber, Galina Chistyakova deține atât recordul mondial, cât și cel european, cu 7,52 m. În sală, ambele recorduri sunt deținute de Heike Drechsler, cu 7,37 m.
• Ramona Verman va participa la Campionatele Europene de Seniori, competiție ce se va desfășura la Birmingham/UK, în perioada 08-17.08.2026.