Rapid a arătat că poți câștiga un meci printr-o mobilizare extremă, fără să contezi prea mult în atac, trăgând un singur șut pe poartă, dar marcând două goluri!
S-a văzut clar la învingătoare un spirit de luptă fenomenal. Fiecare fază, fiecare minge, fiecare duel căpăta accente dramatice. Uneori exagerate, cum a fost intrarea lui Vulturar din cauza căreia a fost eliminat, dar de cele mai multe ori această mobilizare exemplară, această luptă continuă în tranșee văzute și nevăzute a adus victoria.
O victorie pusă în pericol de tânărul de care am vorbit mai sus, o victorie salvată de intervenția acrobatică și halucinantă a lui Koljic, vârful de atac venit pe linia porții ca să scoată cu călcâiul o minge pe care toată lumea o văzuse în plasă. O victorie la care portarul Aioani a avut o contribuție decisivă prin intervențiile sale.
„Când s-o împărțit norocu'”
Rapid este din ce în ce mai puternică, sistemul defensiv creat de Gâlcă e unul care blochează adversarul înainte ca acesta să poată dezvolta faza ofensivă. Bineînțeles că Dinamo a găsit câteva breșe, putea să marcheze, însă în fotbal mai ai nevoie și de ceva noroc. Vorba cântecului, când s-a împărțit norocul, giuleștenii au luat cu carul, iar „câinii” - nici măcar cu paharul.
Rapidiștii au marcat, așadar, de două ori, fără să fie extrem de periculoși pe faza de atac. Acțiunile lor ofensive s-au oprit de multe ori prematur. Alex Dobre a prins o zi slabă sau poate a fost citit de Kopic și de băieții lui. Petrila are meritul centrării de la golul doi, dar, în rest, n-a avut mari realizări. Koljic s-a remaract mai mult prin acea fază de pe linia porții și prin jocul defensiv, decât printr-o periculozitate ofensivă.
Și Gâlcă pare nemulțumit de modul în care se exprimă ai lui în atac. Știe că aici mai are de lucru pentru a face o echipă redutabilă. Dar victoria cu Dinamo e una de moral, de încredere. Și de aici se poate construi și mai solid.
„Câinii” au pierdut această bătălie poate și din cauza lipsei de experiență la nivel înalt a unora dintre jucători. Echipa e în formare, dar cred că unii dintre fotbaliști și-au atins limita superioară. Adică nu prea mai pot progresa.
Gnahore e în scădere, Cîrjan e încă tânăr și se pierde uneori, așa cum s-a întâmplat la faza din care oaspeții au reușit să înscrie pentru 2-0. Nici Armstrong nu este constant. Alex Pop înscrie rar, Perica dă pase la portarul advers când are mingea pe cap la 5-6 metri de poartă. Un plus pentru Karamoko, a cărui intrare a dinamizat atacul.
Dacă șefii clubului vor mai mult decât anul trecut, dacă vor într-adevăr titlul, trebuie să se gândească la câteva transferuri în pauza de iarnă. Iar dacă nu sunt bani pentru așa ceva, atunci trebuie să se mulțumească din nou cu play-off-ul. Și atât.
