Nu m-a impresionat FCSB la niciun capitol. Ba din contră, mi s-a părut că Oțelul e mai echipă, mai bine legată, mai incisivă, mai bătăioasă, dar cu limitele ei la finalizare și cu autonomie de mașină electrică, limitată la o oră de „mers”. După minutul 60, resursele fizice ale gălățenilor s-au cam diminuat, iar de pe bancă nu au venit jucători care să redea agresivitatea inițială.
Dar „banca” FCSB-ului a fost senzațională la acest meci. Când îi arunci în luptă pe Cisotti și Miculescu, probabil cei mai buni jucători ai echipei în acest sezon, balanța se înclină imediat. Chiar și Chiricheș, la vârsta lui, chiar și Edjouma, cu pierderile lui de memorie fotbalistică în anumite episoade ale jocului, au adus calitate. Iar rezerve neutilizate au rămas alți jucători cu nume: Alibec, complet ieșit din formă, Politic, adus ca mare vedetă de la Dinamo, și Mihai Popescu, anul trecut om de bază.
Apărarea a început să funcționeze
Cel mai mare plus al echipei antrenate de Charalambous este că în două meciuri, unul în Europa League și unul în campionat, nu a luat gol, așa cum se întâmplase în 13 din precedentele 14 partide oficiale. Apărarea a funcționat aproape de capacitatea normală. Ngezana pare că s-a trezit la realitate, Radunovici joacă din experiență, Pantea și-a făcut treaba, deși e cam aerian uneori, Chiricheș a intrat bine, chiar dacă mai dă emoții fanilor când ține prea mult de minge și se lansează în depășiri periculoase.
Doar Alhassan n-a mai avut evoluția atletică din Olanda, iar de la Olaru oamenii care țin cu FCSB încă așteaptă acțiunile incisive, golurile și assisturile dinaintea accidentării care l-a ținut departe de gazon câteva luni bune.
