"Aceste greșeli nu mai par atât de nevinovate, dacă ne uităm la frecvență și direcție"
CCA-ul sub conducerea lui Kyros Vassaras a ajuns la fel hulit ca în vremuri în care arbitrii și conducătorii lor erau arestați și condamnați pentru aranjarea rezultatelor meciurilor din Liga 1. Etapă de etapă, brigăzile măcelăresc rezultate, în văzul tuturor microbiștirlor, iar aceste greșeli, care nu mai par atât de nevinovate, dacă ne uităm la frecvență și direcție, distrug echilibrul precar al unei competiții și așa mediocre.
Goluri înscrise din poziții de ofside clare, semnălizări aiurea, cartonașe acordate greșit sau neacordate, "ciupeli" cu direcție la fiecare meci, suspendări ireale pentru proteste firave ale antrenorilor, asistență VAR enigmatică, delegări contestate ale unor arbitri care par să aibă un dinte împotriva unora dintre echipe - acesta este peisajul arbitrajului românesc actual.
Problema este amplificată și de faptul că fotbalul românesc se află într-un moment slab, cu echipele de club și cu reprezentativa de seniori în secetă de rezultate. În loc ca fotbaliștii să fie ajutați să se dezvolte din punct de vedere sportiv și competiția internă să crească în valoare prin constanță și liniște, discursul este preluat etapă de etapă de greșeli halucinante de arbitraj, multe venite cu acordul tacit al arbitrajului video.
"Conducerea fotbalului românesc trebuie să își pună o serie de întrebări la care să-și dea răspunsuri cinstite"
În acest context, conducerea fotbalului românesc trebuie să își pună o serie de întrebări la care să-și dea răspunsuri cinstite. În curând, există riscul ca meciurile să se joace doar cu rudele jucătorilor în tribună și cu audiențe istoric de mici în fața televizoarelor, pentru că numeni nu vrea să-și piardă timpul cu o competiție viciată.
Dacă nu putem avem arbitraje echidistante nici după implementarea tehnolgiei VAR, atunci ce rost mai are ca echipele să mai plătească alți doi arbitri, care nici măcar cu reluările în față nu pot lua decizii corecte?
Mai are rost să îl mai ținem în funcție pe Kyros Vassaras, un fost mare arbitru grec, dar fără legături cunoscute cu fotbalul românesc, pe un salariu lunar de 10.000 de euro, și să nu numim un incompetent autohton, cu o remunerație mult mai mică?
Ce tragere de inimă să aibă suporterii ca să mai urmărească constant un campionat în care, de cele mai multe ori, greșelile grave de arbitraj stabilesc câștigătoarele meciurilor și ale trofeelor? Putem bănui un interes straniu, ca fanii să fie dezamăgiți de competiție și să nu mai fie interesați de ea, ducând la pierderi de finanțare importante pentru cluburi, care să se bazeze în mare parte pe banii dați de instituții de stat?
Merită protejarea nerușinată a arbitrilor care greșesc să ducă la refuzul unor jucători buni străini să joace în România, pentru că Liga 1 ajunge să fie cunoscută ca o competiție coruptă? Credeți că o competiție în care meciurile și trofeele sunt câștigate, de cele mai multe ori, cu ajutorul arbitrajelor, nu vor afecta pe termen lung dezvoltarea jucătorilor și rezultatele naționalelor U21 și de seniori?
Ce să înțelegem din faptul că arbitrii care distrug meciuri în mod constant în competițiile interne sunt trimiși cu mare pompă la meciuri internaționale importante? Unde, de multe ori, creează scandaluri imense, cu aceleași greșeli nepedepsite în România.
De ce sunt considerați în fotbalul românesc arbitrii mai importanți decât fotbaliștii, care sunt considerați actorii principali ai acestui sport?
Gino Iorgulescu, cu o activitate plăpândă, în mod normal, dar dat dispărut din peisajul LPF, după problemele personale pe care le știm cu toții, și Răzvan Burleanu, ajuns deja la al treilea mandat ca președinte al FRF, trebuie să se gândească serios care e moștenirea pe care o vor lăsa în urma lor, pentru că altfel busturile lor se îndreaptă către raftul "Nașul" - "Corleone" din istoria fotbalului românesc.
