Nationala

Edy, misiune imposibilă. Leo Badea scrie despre România - Grecia 0-1

România - Grecia 0-1, meci amical, a fost transmis în direct de PRO X și VOYO. 

SPORT.RO
Data publicarii: Sambata 26 Martie 2022, 00:17
Data actualizarii: Sambata 26 Martie 2022, 00:25

de LEO BADEA

De curând s-au împlinit 30 de ani de când am intrat în presa sportivă și cu o satisfacție deosebită spun că pentru prima dată după 30 de ani m-am întors la regele - fotbal în calitatea mea principală de fan al acestui minunat sport. După 30 de ani, în această seară, fără responsabilități, m-am întors la prima mea iubire, fotbalul. 

M-am bucurat ca un copil când a început meciul iar la imn, ca de fiecare dată, m-am simtit mândru că sunt român.

Trebuie să recunosc că mă întorc acasă cu un gust amar din cauza faptului că, punându-mă în locul lui Iordănescu, realizez că selecționerul are o misiune imposibilă. Pentru prima dată de când sunt fanul fotbalului nu îmi doresc să fiu selecționerul României, am visat mereu la acest post dar în acest moment nu vreau să fiu în pielea acestuia. 

Rus este un real câștig

Remarc că pentru echipa națională titularizarea lui Rus este un real câștig. Îmi crează o senzație de siguranță în plus acest copil fundaș central. 

Pe de altă parte, nu este de înțeles reacția tribunei de la pauză care i-a fluierat copios pe jucători la intrarea în vestiare. Nu-mi amintesc să câștige România vreun campionat european sau mondial ca să avem pretenții atât de mari, este foarte adevărat că prima repriză a fost foarte slabă iar mijlocul format din: Răzvan Marin, Bordeianu și Cicâldău a fost, poate, cel mai slab mijloc pe care l-a avut România în istoria ei. Mă refer, nu la valoarea celor trei, ci, la prestația jalnică a lor.

Cel mai slab dintre tricolori

Cel mai slab dintre tricolori mi s-a părut Bordeianu, care parcă joacă într-un alt film și trebuia, cel târziu, la pauză, schimbat.

Este adevărat că nu m-aș pune în pielea lui Iordănescu. După părerea mea, nu i se poate imputa nimic în ceea ce privește selecția, dar, dacă tot dezbatem rolul de selecționer, eu nu aș forma un prim 11 fără să-l titularizez pe Rus, Mihăilă, chiar dacă a fost șters și nu a avut nicio realizare, și Octavian Popescu.

Am remarcat și faptul că, după schimbarea celor 3: Maxim (inexistent și ineficient total), Pușcaș (care dă senzația că înoată) și Mitriță (care de unul singur a încercat să facă diferența), prin intrarea celor trei – Ivan, Tănase și Octavian Popescu, am câștigat la capitolul tehnicitate, agresivitate pozitivă și am sperat că, la fel ca întreg stadionul, să egalăm Grecia. 

Nu l-aș irosi pe Octavian Popescu în bandă

Pentru mine este evident că Octavian Popescu este cu siguranță un jucător de reală valoare, dar pe care nu l-aș irosi jucându-l în bandă, ci în centrul terenului, unde are posibilitatea de a-și arăta valențele de număr 10 al echipei noastre naționale. 

Sunt în același timp foarte curios să aflu ce anume îi îndeamnă pe toți selecționerii României, care au fost în ultimii ani, să apeleze, deși, nu este meci la care comisarul șef Chiricheș să nu comită cel puțin o eroare. Ce anume îl ține pe acest jucător în primul 11 și de ce îl consideră selecționerii indispensabil? Sunt întrebări care mă chinuie la această oră. 

Păcat de stadion și de faptul că am remarcat că lumea a venit cu entuziasm și cu o dorință extraordinară ca juniorul Iordănescu să debuteze cu dreptul în templul fotbalului românesc – stadionul Ghencea. 

Mai avem mult de muncă până ca echipa noastră națională să ajungă măcar să viseze la evoluțiile naționalei sub bagheta lui Iordănescu senior. Este foarte adevărat că valoarea jucătorilor noștri, care alcătuiesc în acest moment grupul de la națională, nu se poate compara cu ce a fost odată generația de aur.

Cred că ar trebui să fim mai realiști și să nu mai facem această comparație cu generația de aur care este aproape imposibilă. Ce a fost... Nu va mai fi! 

Am văzut, însă, că sunt speranțe, iar acestea vin din partea unuia ca Rus și a lui Octavian Popescu, care trebuie să crească și să își câștige locul în primul 11. 

Deziluziile

Din nefericire nu pot remarca decât doi jucători momentan, trecându-i la certe deziluzii pe Chiricheș, Camora, Maxim, Pușcaș. Sunt dezamăgit, chiar, și de Răzvan Marin și Cicâldău, la care aveam pretenții mult mai mari.

Este momentul în care ar trebui să ne unim cu toții în jurul lui Edy Iordănescu și să îl ajutăm în această misiune imposibilă de a crea o nouă echipă națională. Încă mai avem timp, Slavă Domnului că a fost doar un meci amical, și că putem învăța cu toții pentru a reuși să aducem gloria de altă dată a echipei naționale. 

P.S.: Îmi poate explica cineva dacă nu am schimbat cumva culorile drapelului? A intervenit cumva albul între roșu – galben și albastru? Este de neînțeles cum Federația Română de Fotbal apelează la aceste short-uri albe, este enervant, chiar jignitor la adresa mea, de român, să văd naționala României, pe care cândva o consideram biblie, jucând în galben – alb, o combinație imbecilă de culori și care nu ne reprezintă pe noi ca popor. 

Este revoltător și îi cer președintelui Federației Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, imperios, să renunțe la aceste short-uri albe. 

Modifică setările cookies