Legendarul antrenor s-a stins din viață marți seară, în jurul orei 20:30, la Spitalul Universitar de Urgență București, la vârsta de 80 de ani.
Sicriul cu trupul neînsuflețit al lui „Il Luce” a fost depus la Arena Națională, unde numeroase personalități din sport și sute de suporteri au venit să îi aducă un ultim omagiu.
La două zile după tragicul moment, presa din Italia a reacționat și a scos la iveală episoade mai puțin cunoscute din cariera și filosofia antrenorului român.
Metoda „umanistă” a lui Lucescu
Jurnaliștii de la CalcioWeb au scris despre felul în care Mircea Lucescu își educa jucătorii și în afara terenului.
Tehnicianul român credea că un fotbalist trebuie să cunoască lumea din jur pentru a evolua și ca om, nu doar ca sportiv.
Încă din anii ’80, atunci când conducea Dinamo București și echipa națională a României, Lucescu obișnuia să își ducă jucătorii în vizite la fabrici sau muzee.
Aceeași filozofie a continuat și în Italia. La Pisa, Mircea Lucescu mergea frecvent la spectacole la celebrul Teatro Verdi.
De multe ori, antrenorul cumpăra bilete pentru jucători chiar din propriul buzunar și îi ducea la operă sau la teatru.
„A vorbi despre Mircea Lucescu înseamnă a răsfoi o enciclopedie a fotbalului mondial care se întinde pe peste patruzeci de ani. Nu a fost „doar” un antrenor, ci un globetrotter pe bancă, capabil să câștige 37 de trofee și să lase o amprentă de neșters oriunde și-a pus fluierul.
Adevărata revoluție a lui Mircea Lucescu nu a constat în formații, ci în modul în care le umplea timpul liber jucătorilor săi. Pentru el, un sportiv care nu cunoștea lumea era un sportiv limitat. Deja în anii '80, la cârma lui Dinamo București și a echipei naționale a României, „Profesorul” ducea regulat echipa la fabrici și muzee.
Nu era propagandă, ci o lecție de viață: își dorea ca jucătorii săi să privească muncitorii în ochi pentru a înțelege responsabilitatea celor care joacă pentru un popor. Această metodă „umanistă” a găsit un teren fertil în Italia.
La Pisa, Lucescu a devenit un obișnuit al Teatrului Verdi, dar nu a mers acolo singur: plătea adesea biletele pentru băieții săi din propriul buzunar, trăgându-i printre loji și fotolii roșii pentru a vedea opere și piese de teatru”, au scris italienii.
