"Era ca un OZN! Numai 'cubul' valora 1,5 milioane de dolari". Povestea de succes a românului școlit în America: "Țin minte că am sunat acasă și îi povesteam mamei"

În unele locuri vrei să revii. Chiar de mai multe ori pe parcursul vieții. O fascinație magnetică te atrage parcă neîncetat. Așa s-a întâmplat și se întâmplă cu Virgil Stănescu atunci când vine vorba de fiecare petec de pământ de la University of South Alabama.

Imaginile i se derulează cu încetinitorul pe retină. Își amintește prima pereche de ghete primită la University of South Alabama, primul apel telefonic dat mamei, în România, pentru a-i povesti cu lux de amănunte ce a găsit în noua sa 'casă' și perspectivele ce i se deschideau. Larg!

Totul era nou. Pășea cu atenție, stoca în minte fiecare informație și zâmbea. Avea mina copilului fericit care și studiază, dar și duce mai departe pasiunea. 

Povestea lui Virgil Stănescu: De la Vitan la Hall of Fame în Statele Unite

Născut pe 9 ianuarie 1977, Virgil și-a început cariera la Soced București, în cartierul Vitan, înainte de a pleca în Statele Unite, unde a evoluat în liga universitară nord-americană pentru South Alabama Jaguars.

"Am plecat în 1998 în Statele Unite. Diferența era atât de mare la momentul repectiv... Acum te-ai gândi că încă se mai visează, dar acum nu mai e atât de mare discrepanța... Țin minte că am sunat acasă și îi povesteam mamei că au aer condiționat și la baie, în contextul în care la acea vreme noi, în România, aveam doar un aparat pus în sufragerie, care împrăștia în toată casa", spune Virgil, vrăjit parcă și acum de tornada de nou de care s-a izbit în State.

Virgil Stănescu, o lecție de ambiție și determinare din România până în America

Stănescu avea cantități mari de entuziasm și voință. Un băiat din București cu o pereche de ghete îndesată bine în geantă se uita întrebător la fiecare detaliu. "Era o diferență atât de mare! Și în 1999 eu jucam baschet într-o sală nou-nouță, inaugurată în campus, cu o capacitate de 10.500 locuri! În campus! Era sala universității care avea linie de baschet, jucau doar echipa de baschet băieți și echipa feminină de baschet, iar sala era echipată cu un cub video de 1,5 milioane de dolari ca investiție, era un OZN pentru mine!", continuă Virgil, pentru Sport.ro.

Călătoria sa în baschet a continuat mulți ani de atunci, dar strălucirea pe care a avut-o pe chip la South Alabama parcă nu s-a șters nici acum. Zâmbește când își amintește. Avea o dorință uriașă de învăța lucruri noi, de a domina. Cerceta totul din priviri.

Virgil Stănescu: "Puteai să mă pui să fac orice, nu exista să mă las!"

"Puteai să mă pui să fac orice, că nu exista să mă las! Puteai să ma chinui, să mă alergi... Și am alergat enorm, a fost o perioadă foarte grea de antrenamente, dar nu exista alternativă să zici 'nu mai vreau!'. Ce-ți puneau la dispoziție era atât de structurat, de frumos, de coerent, ceva ce nu experimentasem, nu trecusem prin asta", mai adaugă omul care a pus acum pe picioare un proiect dătător de speranțe, Go Scholarship, tocmai pentru a le oferi micilor sportivi suportul de care au nevoie pentru a progresa, pentru a nu-și vedea aripile frânte în zborul lor către performanță.

Larisa Iordache spunea într-o ediție recentă a emisiunii Poveștile Sport.ro că 'gimnastica i-a intrat la suflet și pentru că a învățat-o să zboare!" Și nu se referea doar la acrobațiile de la sol, ci și la obiectivele ei mărețe, caracteristice fiecărui copil.

Virgil Stănescu: "Dacă ghetele ți se zgâriau, îți aduceau alte ghete"

Virgil, un alt exponent al unui sport în care plutirea în aer e primordială, știe că zborul unui junior trebuie să fie lin către marile competiții, către medalii. Și nu uită în discuția cu Sport.ro nici accesoriul de bază al fiecărui practican al sportului cu mingea la coș.

"Noi (n.r.: - în România) aveam o pereche de ghete... Încercai să o repari sau să o lipești dacă se strica.... Acolo dacă se zgâriau ghetele, îți aduceau altele. Eu eram un copil care mă gândeam... Wow!".

Vorbele lui Virgil devin o lecție. El a ales să meargă la colegiu în America, unde a și muncit în timpul facultății. Povestea lui sădită pe pământul american reprezintă un capitol care vorbește clar despre munca și dăruirea unui om care avea să joace ulterior 15 ani în naționala României.

Virgil Stănescu, în Hall of Fame-ul Universității South Alabama

Virgil Stănescu a avut o carieră sportivă de 20 de ani, la echipe de top din România, Germania, Italia, Rusia, Turcia şi Belgia, fiind selecţionat 15 ani la echipa naţională de baschet a României. De asemenea a evoluat în NCAA, liga universitară americană, la Universitatea din Alabama de Sud, în 2014 fiind inclus în Hall of Fame-ul echipei americane.

Cel mai bun sezon al său a fost ultimul, 2000/2001, atunci când a avut medii de 14,0 puncte, 8,4 recuperări şi 2,0 pase decisive pe meci, cu un procentaj al aruncărilor din acţiune de 53,4 la sută, în cele 33 de meciuri disputate. Virgil i-a condus pe cei la South Alabama Jaguars către două titluri ale Conferinţei Sun Belt (2000 şi 2001), fiind în fiecare sezon cel mai bun marcator şi recuperator al echipei.

În istoria Universităţii South Alabama, Virgil Stănescu ocupă locul 12 în topul tuturor timpurilor la puncte marcate, cu 1126, este pe locul şase la recuperări, cu 648 şi pe locul 3 la double-double (cel puţin 10 puncte şi 10 recuperări într-un meci), cu 27 de reuşite. Mediile sale pe întreaga carieră universitară sunt de 12,5 puncte, 7,2 recuperări şi 1,7 pase decisive în 28,3 minute jucate pe meci. În total, Stănescu a evoluat în 90 de partide pentru Jaguars, în cele trei sezoane petrecute în State, scria în trecut publicația Adevărul.