Se spune că sportul e cel mai bun antidepresiv pe care îl avem la dispoziție. Și, totuși, fix mișcarea începe să fie neglijată de foarte mulți sportivi de performanță, după încheierea activității competiționale. Iar de aici apare o dublă lovitură: una fizică, alta emoțională!

În România, avem o mulțime de exemple, în acest sens. Vorbim despre nume sonore din trecutul sportului nostru care, după retragere, au decăzut. Au luat foarte multe kilograme în plus și au început să ducă o luptă cruntă și cu depresia. Din păcate, neglijarea sportului e o problemă gravă a României la nivel de țară! 

Și, totuși, în acest peisaj alarmant, în care a apărut și obezitatea infantilă, avem și exemple pozitive, dătătoare de speranță. Cazul fostului fotbalist, Cornel Râpă (35 de ani), despre care a scris acum Gazeta Sporturilor, e o confirmare, în acest sens.

Râpă se pregătește de Maratonul de la Berlin

În luna octombrie, fundașul dreapta a luat decizia de a-și încheia cariera, după cum Sport.ro a scris aici. Dar încheierea etapei, în care a fost sportiv de performanță, n-a însemnat și încheierea socotelilor cu sportul cu totul. Din contră! Râpă s-a reorientat și s-a apucat de „proba regină“ a atletismului: maratonul!

Vorbim despre cursele care se întind pe trasee de 42,195 de kilometri. Și la care au început să alerge, după retragere, foști fotbaliști mari de tot, precum Arjen Robben (41 de ani) și André Schürrle (35 de ani). Amândoi au spus, de-a lungul anilor, că terminarea unui maraton a echivalat cu câștigarea unor trofee majore în fotbal. Acum, de frumusețea dureroasă a acestei probe s-a convins și Cornel Râpă.

„Mă pregătesc pentru semimaratonul București, care va avea loc în primăvară. La anul, mă așteaptă și maratonul de la Berlin. Trebuie să mă lupt și cu gândul, lumea nu prea știe, dar e destul de dureros să termini un maraton. E durere fizică, însă și emoțională, așa că trebuie să mă gândesc bine, dacă sunt în stare să trec din nou prin toate stările acestea (n.r. – a alergat deja la Maratonul București). La un moment dat, îți vine să renunți și te gândești cât te-ai antrenat, 3-4 luni, e un consum foarte mare, nu ai zile libere, plus recuperare. Mult sacrificiu, e un consum și înainte, iar în timpul cursei sunt momente în care picioarele nu te mai ascultă. Nu e un câștig, o fac doar pentru mine și pentru a-mi cunoaște corpul, să văd care e limita. Pentru nimeni altcineva“, a povestit Râpă.