Pe 1 mai, când cei mai mulți români încingeau grătarele, ultramaratonistul Adrian Șovea pornea într-una dintre cele mai dure provocări sportive și umane organizate vreodată în România: „Drumul Speranței”, o cursă de aproximativ 2.800 de kilometri în jurul granițelor țării, dedicată copiilor instituționalizați susținuți de Ajungem MARI.
E o cursă fără medalii, podium sau recorduri, dar cu o miză de suflet: e dedicată copiilor care cresc fără siguranță, fără sprijin emoțional și, uneori, fără cineva care să le spună că merită să fie iubiți. Fiecare kilometru alergat de Adrian înseamnă o oră de psihoterapie pentru un copil din sistemul de protecție.
Un sportiv care transformă durerea în combustibil
Povestea lui Adrian Șovea nu seamănă cu biografia clasică a unui atlet de anduranță. Abandonat de mamă la vârsta de doi ani și crescut într-un mediu marcat de lipsuri și violență, el a descoperit în sport nu doar performanța, ci supraviețuirea. Alergarea a devenit forma lui de reconstrucție. Astăzi, aceeași forță care l-a ținut în picioare este direcționată către copiii care trăiesc experiențe similare.
„M-am născut dintr-o greșeală. Dar am devenit dovada că unele greșeli schimbă lumea” – Adrian Şovea, ultramaratonist
Iar acum, la fiecare pas, încearcă să transmită același mesaj copiilor abandonați: trecutul nu este o sentință.
„Nu alerg doar pentru mine, ci pentru fiecare copil care a auzit cel puțin o dată că nu poate. 2.800 km încep cu un singur pas, iar fiecare kilometru reprezintă o oră de terapie pentru un copil care a învățat prea devreme ce înseamnă abandonul”, spune Adrian.
O cursă extremă, o miză și mai mare
Obiectivul campaniei este strângerea a 100.000 de euro pentru ședințe de psihoterapie dedicate copiilor și tinerilor vulnerabili din programele Ajungem MARI.
Pentru majoritatea copiilor instituționalizați, trauma nu dispare când părăsesc centrul de plasament. Ea îi însoțește în relații, în școală, în viața adultă. Abuzul, respingerea, abandonul și lipsa de atașament lasă urme adânci, iar terapia este adesea singura șansă reală de vindecare.
„Psihoterapia nu este un lux pentru copiii instituționalizați, ci fundația pe care își pot construi o viață independentă și sănătoasă” – Iarina Taban, fondatoarea programului Ajungem MARI
Prin terapie, copiii învață să recunoască emoțiile, să își gestioneze fricile și să creadă că viața lor poate arăta altfel decât ceea ce au cunoscut până acum.



























