Gâlcă a citit foarte bine mult-lăudata echipă a lui Dinamo. Le-a lăsat mingea „câinilor” parcă anticipând că aceștia nu știu ce să facă atunci când au posesia și a jucat cartea contraatacului, o decizie normală ținând cont de faptul că mare parte din jucătorii ofensivi ai Rapidului au viteză. Și mă refer la Moruțan, Petrila și Dobre.
Rapid - Dinamo 2-1 | Editorial de Florin Caramavrov
Băieții lui Kopic au început tare, crezându-se superiori, au și marcat un gol, anulat după intervenția VAR, dar după aceea s-au blocat, n-au știut cum să desfacă o apărare compactă, în care Pașcanu și Bolgado au fost baza, Onea și Borza au strâns benzile, iar Vulturar și Grameni au făcut un efort foarte mare între linii.
Rapid a mușcat ca o cobră, că tot se poartă marketingul cu animale, veninos și decisiv, pentru că la 2-0 dinamoviștilor li s-au îngreunat și mai tare picioarele. Fiecare încercare de a se apropia de poarta lui Aioani a fost chinuitoare, de parcă Mărginean, Gnahore și ceilalți călcau pe un teren plin cu pietre.
Împiedicați și neinspirați, roș-albii au traversat un „El Camino” imaginar, plin cu obstacole văzute și nevăzute, nereușind să ajungă la capăt poate și din cauza semiadormirii lui Cîrjan, care n-a găsit soluții la mijlocul terenului, sau din cauza lipsei unui deschizător de drum, adică a unui atacant central puternic și bătăios. Iar Pușcaș încă n-a venit și cine știe cât i-o trebui ca să intre pe teren.
