România s-a ținut de Ungaria până prin minutul 50. A fost o evoluție meritorie, dar parcă se vedea clar din start și până la final că nu avem cum să câștigăm acest meci.
La unguroaice, am remarcat dezinvoltura dată de experiența meciurilor importante. La fetele noastre, am observat de multe ori teama. Teama de a duce o acțiune până la capăt, teama de adversare, teama de a trage la poartă.
Grozav și Ostase, piese de valoare
Avem câteva jucătoare de clasă, în frunte cu Sorina Grozav, care este a doua marcatoare a Mondialului până acum și care a marcat și contra Ungariei 7 goluri. Interul stânga simte jocul, are clarviziune, trage bine la poartă, își simte colegele, le pune în situații favorabile, este o executantă excelentă a loviturilor de la 7 metri.
Avem un pivot foarte bun, Lorena Ostase, cu cinci reușite aseară. Se bate pentru orice minge, se demarcă foarte bine pe semicerc și face și un solid joc defensiv.
Mai stăm bine la portari. Și Yulia Dumanska în precedentele partide, și Bianca Curmenț în seara asta au parat mingi importante și grele, au fost concentrate și inspirate.
În rest, aș remarca-o doar pe Elena Dache Roșu, cu depășiri și acțiuni luate pe cont propriu, cum rar vezi în naționala noastră, și parțial pe Alisia Boiciuc. Cam puțin ca să putem obține ceva dintr-o confruntare cu una dintre cele mai bune naționale din Europa
Prea puține românce joacă la echipele de club
De ce n-au încredere jucătoarele noastre? De ce nivelul naționalei României a tot scăzut în ultimii ani? Cea mai importantă cauză este aceea că sunt prea puține românce în campionatul intern care evoluează constant. Cluburile de cupe europene de la noi au adus an de an jucătoare străine pe care le plătesc cu salarii mari și, normal, acestea sunt băgate în echipă.
Ca să ne revenim, avem nevoie de Legea Novak, însă aceasta este neconstituțională, abuzivă discriminatorie. Dacă vrem să avem jucătoare românce care să nu se mai sperie când intră pe teren la Campionatele Europene și Mondiale, trebuie să le dăm șansa să joace mai mult în competițiile interne. Altfel, ne vom bucura din când în când de câte o minune, cum a fost cea cu Suedia, de la Campionatul European 2024, și vom ieși mai mereu înfrânți în fața echipelor puternice. Nu avem cum să le facem față naționalelor mari ale Europei, de vreme ce toate jucătoarele lor evoluează constant în competițiile interne și internaționale intercluburi, în timp ce la noi sunt foarte puține care o fac, iar celelalte intră sporadic.
Probabil că Legea Novak nu va fi adoptată. Și atunci, se vor întreba unii, ce facem? Poate ar trebui să ne băgăm mințile în cap și să investim serios în juniori. La handbal, avem rezultate cu naționalele de juniori și tineret, dar apoi se rupe ceva. Nu știm, nu avem cu ce, nu vrem să ne creștem tinerii de valoare. Mai bine cumpărăm niște străini/străine...
Plusurile din naționala lui Mihăilă
Bineînțeles, sunt și aspecte pozitive în jocul naționalei antrenate de Ovidiu Mihăilă. Fetele joacă mai în viteză, încearcă să gândească mai repede pentru a-și surprinde adversarele, e un handbal mai apropiat de ce se practică acum la nivel înalt, cel puțin pe faza ofensivă. De aici, trebuie continuat. Cu Mihăilă selecționer, cu Grozav și Ostase lideri, cu Dumanska și Curmenț în poartă, cu Roșu și Boiciuc care trebuie să-și crească și mai mult nivelul.
Probabil va dura până vom mai fiu sus la un turneu final european sau mondial. Aproape sigur, nu vom avea răbdare.
