Printre cei prezenți s-a aflat și Mircea Rednic, care a ținut un discurs emoționant despre regretatul antrenor, amintind cum „Nea Mircea” i-a modelat cariera de fotbalist și ulterior cea de antrenor.

Mircea Rednic a izbucnit în lacrimi: „Sper că nu l-am dezamăgit”

„Plecarea lui Nea Mircea a lăsat un gol mare în inima mea. Știți bine relația mea cu el.

Nea Mircea dădea sfaturi la toată lumea. Cel care a înțeles lucrurile bune pe care ni le-a spus a ajuns să fie un bun fotbalist și un antrenor bun.

A fost cel care mi-a decis soarta. Mi-a decis cariera. Când m-am întors de la Academia Luceafărul, cei de la Pitești, care erau în prima ligă, m-au dorit la FC Argeș. Era un schimb, se dădeau niște bani, și Halagian a insistat pentru mine. A venit și mi-a zis: «Cretulică, nu pleca! Ar fi bine să rămâi». Am rămas și am reușit să fac performanță și ca jucător, și ca antrenor.

Noi am pierdut cel mai mare antrenor pe care l-am avut și nu cred că se va mai naște unul ca el. Sunt realist și spun asta datorită performanțelor pe care le-a avut. Să ai 36 de trofee, asta spune multe. S-a întors în România cu dorința de a reuși să califice echipa națională. A crezut foarte mult în acești băieți până la sfârșit, chiar dacă medicii i-au sugerat să se oprească. Nu a vrut să renunțe. Vedeți cum e fotbalul ăsta… A fost un moment de neatenție, de nerespectare a sarcinilor. Eu cred că și acum, dacă jucam cu turcii, nu reușeau să ne bată.

Eu, de când îl știu, de peste 40 de ani, o dată nu l-am văzut să stea pe bancă. El tot timpul era prezent în joc, se ocupa de tot. Iarba să fie tunsă, meniul să fie bun – el voia să le facă pe toate. Și cu timpul… organismul cedează.

Nu poți să-l schimbi. Pentru el fotbalul era viața lui. Întotdeauna a dorit să performeze. Și ultima dată când am vorbit cu el… ne împingeam unul pe altul, Dinu Gheorghe, Andone, să îi spună să nu accepte postul de selecționer, dar nu ne-a ascultat. Nici noi nu prea îl ascultam tot timpul. O comiteam și noi.

Pentru mine da. Cred că și pentru ceilalți cu care a lucrat. Eu veneam dintr-o familie săracă, aveam nevoie de cineva care să mă ghideze. El a făcut-o și a făcut-o foarte bine. Sper că nu l-am dezamăgit. Acum nu mai contează”, a spus Mircea Rednic, lacrimile copleșindu-l la finalul discursului.