· La 26 de ani, după jumătate de sezon stratosferică în tricoul lui Bournemouth, ghanezul Antoine Semenyo (26 de ani) a fost transformat de Pep Guardiola, vineri, în al patrulea cel mai scump transfer din istoria lui Manchester City și cel mai scump jucător vândut vreodată de Bournemouth, cu 75 de milioane de euro.
· Africanul care a luat pe sus Premier League în această stagiune are în spate o poveste plină de încercări, asemănătoare cu a lui Eberechi Eze, starul lui Arsenal: refuzat de mai multe echipe, a renunțat la fotbal în adolescență, dezamăgit și deprimat. Doar pentru a se întoarce mai puternic și a deveni unul dintre cei mai versați atacanți din fotbalul englez modern.
· Semenyo, care s-a alăturat unei linii ofensive impresionante a "cetățenilor", poate debuta pentru City în Premier League chiar în derby-ul cu Manchester United (17 ianuarie, 14:30), exclusiv pe VOYO. Mai jos, portretul omului pentru care un transfer pe Etihad părea de domeniul SF în urmă cu un deceniu.
PORTRET | Transferul iernii în Premier League, obligat să renunțe la fotbal: "Acea privire a mamei mă va urmări toată viața"
Când Bournemouth i-a plătit lui Bristol City 10 milioane de euro în iarna lui 2023 pentru transferul lui Antoine Semenyo nu exista niciun argument palpabil pentru o viitoare mare lovitură. La 23 de ani, wingerul ghanez făcea pasul spre scena mare într-o mutare clasică pe ruta Championship - Premier League și luminile reflectoarelor nu aveau de ce să se aprindă. La trei ani distanță, e în spotlight, al treilea golgheter al campionatului și doar Grealish, Gvardiol și De Bruyne au scos mai mulți bani decât el din conturile bogaților din partea albastră a orașului Manchester. Un script scris greu, în hopuri, cu lacrimi și pauze, cu speranțe și confirmări.
Copilul rănit care s-a lăsat de fotbal
Provenit dintr-o familie de ghanezi, născut și crescut în Londra, Antoine Semenyo a făcut parte dintre sutele de mii de copii cu origini africane ale căror familii au sperat că, într-o zi, odrasla lor va reprezenta calea spre lăsarea în spate a multor probleme. Cum tatăl său a jucat fotbal în prima ligă din Ghana, Sportul Rege nu l-a ocolit. Și nici talentul.
Mai bun decât ceilalți, a dat probe la Arsenal, Tottenham, Fulham, Millwall și Crystal Palace în așteptarea șansei care să-l propulseze. Dar refuzurile au curs, beculețul nu s-a aprins și, la 15 ani, a decis că e momentul să se oprească după ce Palace i-a închis și ceea ce credea că va fi ultima ușă: "Îmi aduc aminte cum, în mașină, l-am întrebat pe tatăl meu de ce se întâmplă toate astea", și-a amintit Semenyo, pentru Sky Sports, momentul în care un adolescent era obligat de context să abandoneze tot ce iubea.
Decisese, împreună cu familia, să se dedice școlii în căutarea unei educații care să-i permită o viață decentă în Londra: "Voiam să fiu din nou normal. De asta am ales să renunț".
Viața normală pe care o alesese? Timp alături de prieteni, cursuri, baschet și nici urmă de fotbal. Un adolescent londonez tipic predestinat mediocrității.
Întoarcerea atipică. Fața mamei, imposibil de uitat
O etichetă de care avea să se dezlipească, din nou, după doar un an. Când unchiul său a aflat că Dave Hockaday, fost manager al lui Leeds, organizează un trial în numele Colegiului South Gloucestershire Stroud, visul a recăpătat contur: "Nu jucasem fotbal de un an, eram gras, nepregătit și nu eram sigur ce voi face. M-am gândit doar că nu se poate întâmpla ceva mai rău decât s-a întâmplat, așa că am mers și mi-am început povestea".
Semenyo a driblat cu ușurința cu care avea să o facă peste ani în Premier League, a marcat, a impresionat și fotbalul l-a recăpătat la 16 ani: "Testul a mers bine. Cred că am înscris în fiecare meci în care am jucat".
Anul "sabatic" programat cu forța de refuzul lui Palace se încheiase, puștiul Antoine reintrase pe orbită și începea să să scrie primele pagini ale actualei povești de Oscar. S-a mutat din Londra în Swindon pentru a continua programul de fotbal al lui Hockaday, s-a diferențiat constant de restul și echipele au reînceput să bată la aceeași ușă pe care i-o trântiseră abrupt în nas: Bristol City, Birmingham, chiar Crystal Palace. A ales Bristol.
Cu primul contract de profesionist semnat la o zi după majorat și un moment care-l va urmări toată viața, cu mama sa în prim-plan: "Îmi amintesc ziua de parcă ar fi fost ieri și îmi amintesc privirea mamei. Era atât de emoționată, atât de fericită și atât de mândră. Acel moment va rămâne pe vecie cu mine, mi-l voi aminti cu plăcere toată viața", avea să le spună jurnaliștilor de la BBC Football Focus la vârsta maturității, realizat în fotbal și în plan personal.
Platforma Bournemouth
Din momentul în care a semnat cu Bristol, traseul a redevenit unul normal pentru un tânăr fotbalist. Împrumuturi pentru rodaj în ligile inferioare, la Bath City, Newport County și Sunderland, apoi pasul spre prima echipă a lui Bristol și upgradeul la Championship. Două sezoane și jumătate în a doua ligă engleză i-au fost suficiente, iar cele șase goluri marcate în prima parte a stagiunii 2022/2023 i-au convins pe șefii lui Bournemouth să-l aducă în Premier League.
Acolo, cu foamea puștiului pentru care un nou eșec nu exista, a avut nevoie de o jumătate de sezon de adaptare, apoi cifrele au luat-o în sus și doar în sus: opt goluri în primul sezon complet, 11 în al doilea. Totuși, nimic nu anunța explozia din stagiunea 2025/2026, una începută cu o dublă marcată pe Anfield Road în înfrângerea cu Liverpool (2-4) și continuată cu alte 11 contribuții la gol.
După zece apariții pe tabelă și trei pase decisive, a fost clar pentru toată lumea că Bournemouth e o pălărie prea mică pentru ambițiile și talentul internaționalului ghanez, iar marile cluburi din Albion au început clasica licitație pentru starul în ascensiune al unei echipe mici, fără posibilități financiare.
A câștigat City, care i-a plătit clauza de reziliere în vloare de 75 de milioane de euro și l-a adus lângă Haaland, Cherki și Doku pentru a ataca titlul din Premier League și Liga Campionilor.
Un fotbalist meticulos, care și-a angajat un analist video personal pentru a-și corecta greșelile, un creștin convins al cărui frate, Jai, joacă pentru Lorient, Semenyo aduce pe "Etihad" bagajul tehnic impresionant, dar și pe cel emoțional format din refuzurile copilăriei și ideea de a nu primi nimic gratis.
Și anunță că va rămâne același Semenyo: "Asta e mentalitatea mea acum. Trebuie să muncesc mai mult decât cel de lângă mine, am spus-o toată viața mea. Îmi dă acea foame".
