O minte sănătoasă, într-un corp sănătos. Iată o vorbă frumoasă, pe care dă bine să o rostești într-o discuție cu prietenii sau pe Social Media, dar pentru implementarea căreia cei mai mulți români nu fac nimic.
De aici, apar mai multe situații deosebit de grave. În primul rând, în România, ne confruntăm cu o veritabilă epidemie de obezitate. Iar de câțiva ani buni, acest fenomen periculos a dat naștere la o altă problemă: obezitate infantilă. Pentru că, firește, într-o familie în care părinții duc o viață sedentară, cu obiceiuri alimentare greșite, sunt șanse mari ca și copilul să dobândească niște kilograme în plus, multe (!), într-un timp foarte scurt. În fine, când mișcarea și activitatea fizică lipsesc din „meniul“ zilnic, avem drumul cel mai scurt spre apariția multiplelor probleme de sănătate. Iar asta de la vârste tot mai scăzute.
„Trebuie să înțelegem importanța sportului în viața societății“
În acest peisaj alarmant, despre care ni se vorbește puțin spre deloc în mass-media, sunt și oameni care încearcă să „mute munții din loc“. Printre ei, Daniel Santa (foto, sus), antreprenor și organizator de evenimente dedicate sportului de masă.
În 2021, Daniel Santa a organizat prima ediție din „Brașov Running Festival“. Evenimentul a fost conceput pentru a aduce la start atât alergători amatori și copii, cât și atleți de elită internaționali. Anul acesta, „Brașov Running Festival“ se va desfășura în perioada 3-4 octombrie. Dar va avea și un „frățior“, în premieră! Vorbim despre „Cluj Running Festival“, între 27-28 iunie.
Cu acest prilej, Daniel Santa a acceptat să vorbească pentru Sport.ro despre curajul de a crea un nou eveniment dedicat sportului de masă într-o țară în care astfel de acțiuni „supraviețuiesc“ cu greu sau „mor“, pur și simplu, după câteva ediții.
Sport.ro: Care sunt principalele obstacole de care se lovește organizatorul unui eveniment de alergare în România?
Daniel Santa: Wow, începem bine; discutăm direct despre obstacole. În primul rând, există o lipsă reală de mecanisme de suport în organizarea unui eveniment de amploare internațională, care poate deveni brand de oraș, chiar brand de țară. În acest moment, în România, nu se face diferența între o competiție care duce numele țării mai departe, în întreaga lume, un cros sau o alergare comunitară. Sunt foarte importante și cele din urmă, dar nu ai cum să te raportezi identic la ele. În egală măsură, inevitabil, ne lovim de reacții gen, „Blocați orașul!”, „Încurcați traficul!” - o preconcepție culturală cu care trebuie să ne luptăm mereu, pentru că cei care resimt direct disconfortul temporar sunt și cei mai vocali, atât pe stradă, cât și pe Social Media.
Aș mai adăuga lipsa de personal tehnic specializat. Avem foarte puțini oameni care pot arbitra, care cunosc reguli și standarde internaționale de organizare, care înțeleg „cu ce se mănâncă” un eveniment de o asemenea amploare.
Brașov Running Festival are deja mai multe ediții. A crescut ca reputația și ca număr de participanți. Dar a devenit un eveniment profitabil din punct de vedere financiar?
Profitul nu a fost niciodată un obiectiv per se. Cu cât am reușit să adunăm mai multe resurse, cu atât am crescut dimensiunea evenimentului și calitatea sportivilor de elită invitați. Suntem în punctul în care putem vorbi de un „break-even”, altfel nu am fi avut curajul să ne extindem, dar nu e deloc ușor și încă ne luptăm destul de mult să explicăm aspectele calitative ale proiectului.
„La noi, se fac multe lucruri după ureche, experimental“
De ce „mor“ / „au murit“ multe evenimente sportive cu o reputație bună, în ultimii ani? Spre exemplu, cândva, Brașovul a avut un Maraton Internațional. La Moeciu, exista DHL Marathon. În București, a dispărut o cursă de ciclism, L’Etape. De ce sponsorii nu vin lângă astfel de evenimente? Știu că inclusiv la cursele foarte mari din București organizatorii au probleme în a convinge sponsorii.
Voi răspunde probabil cinic, dar cred că e o chestiune de educație. Care încă lipsește. Atât în zona publicului larg, cât și în cea mass-media. Cred că totul pleacă de la ce valori promovăm, ce stil de viață susținem, cât de mult înțelegem importanța sportului în viața societății și cât de mult ne respectăm campionii. Am făcut, totuși, progrese în acest sens. Există deja multe branduri mari care au strategii de comunicare sau chiar departamente dedicate marketingului sportiv, dar încă mai e mult de muncă și, probabil, va mai dura ceva până când alergarea, spre exemplu, va depăși percepția de sport „de nișă”.
Sunt vremuri complicate din punct de vedere economic și cred că piața se va cerne din ce în ce mai mult în următoarea perioadă. Totuși, consider că nu sunt în pericol nici competițiile foarte mari, dar nici cele foarte mici, făcute din pasiune, de comunități restrânse. Cu siguranță, e foarte complicat pentru cei care au încercat să crească, să ridice standardul calitativ și care, fără bani din sponsorizări sau o fără investiție privată, nu pot rezista.
Să nu uităm că nu vorbim, încă, de un domeniu „industrializat” sau „profesionalizat”. Se fac multe lucruri după ureche, experimental, în zone în care bunăvoința nu poate compensa integral niște lipsuri. Cred, însă, că, indiferent cât de buni ar fi organizatorii, cât de reușite ar fi evenimentele, ele nu sunt încă sustenabile fără suport privat, așa că orice vânt rece de instabilitate economică va avea urmări.
„În România, s-a cam ales praful de sport…“
Cele mai multe curse stradale din România, inclusiv cele organizate in capitala țării, la București, duc o lipsă crasă de atmosferă pe traseu. Excluzând punctele create de organizatori (cu DJ și voluntari care încurajează alergătorii), nu vin oameni din afara cursei, pentru a urmări un astfel de eveniment, pentru a încuraja. Cum vedem în restul Europei sau în America, unde cursele de alergare sunt o veritabilă sărbătoare a orașului. De ce nu reușim în România să ajungem la așa ceva? De ce n-ai loc să arunci un ac la parada de 1 decembrie, la Food Festival, dar la evenimente dedicate sportului de masă nu vine lumea pentru a aprecia efortul, munca, participarea?
E din nou o chestiune de educație. Timp de 36 de ani, după 1989, sportul nu a fost o prioritate pentru România, nici nu a beneficiat de resurse financiare, strategii sau conducători competenți. Cu alte cuvinte, s-a cam ales praful. Inițiativele private de acum, mai ales la nivel de competiții/evenimente, încearcă să compenseze ceea ce nu s-a întâmplat zeci de ani. Va mai dura ceva până când lumea va aprecia oamenii care fac sport, așa cum se cuvine. Și va mai dura ceva și până când lumea se va concentra mai mult pe ce poate admira și încuraja, decât pe ce poate critica și descuraja. Dar există speranță. Generația tinerilor de azi e un pic diferită și vine cu un alt spirit. Pe stradă vezi incomparabil mai mulți oameni alergând și, dacă înainte o făceau ușor rușinați, acum o fac cu mândrie.
„Maratonul de la Cluj? Un mare compliment pentru organizatori!“
De ce ați ales Clujul pentru un al doilea Running Festival, după Brașov? Mai ales că e un oraș unde există deja concurență. Mă refer la Maratonul de la Cluj. Prin ce v-a atras acest oraș?
Din Cluj și București vin, la Brașov Running Festival, cei mai mulți alergători nerezidenți, deci era normal să ne uităm către aceste două orașe. Față de Cluj am avut o altă rezonanță și am reușit să construim o echipă de producție locală. Nu e ca și cum echipa din Brașov vine și execută un eveniment la Cluj; am construit acolo o echipă nouă, capabilă să replice și chiar să dezvolte ceea ce am creat la Brașov, cu suportul colegilor de aici.
Nu percepem Maratonul de la Cluj drept concurență și cred că nici ei nu ar trebui să ne perceapă pe noi astfel. Vorbim despre un eveniment cu o istorie de 15 ani. Simplul fapt că a ajuns la o astfel de „vârstă” e un mare compliment pentru organizatori.
Cluj Running Festival este diferit însă, deoarece este construit în jurul ideii de festival urban, dedicat alergării, dar și în jurul curselor de elită, a spectacolului sportiv. Chiar dacă vorbim de o primă ediție la Cluj, probele de elită vor fi la un nivel similar cu cele de la Brașov, iar calitatea sportivilor de elită va fi un diferențiator clar. Relevanța sportivă la nivel internațional a fost mereu un element definitoriu pentru festivalurile noastre. În egală măsură, Cluj Running Festival e o construcție cu numeroase activități conexe, non-competitive.
Având în vedere că cea mai lungă probă din cadrul evenimentului nostru este cea de 10 km, cred că, în esență, suntem o „ușă de intrare” în comunitatea de alegători competitivi pentru foarte mulți oameni care, mai apoi, îndrăznesc să alerge distanțe mai mari, inspirați de experiența trăită.
Ce alte orașe din România aveți în vizor pentru evenimente de tip Running Festival?
Nu ascundem faptul că suntem mereu în căutarea unor oportunități de extindere. Ne gândim dacă să păstrăm direcția ”tRUNsylvania” și să ne limităm la orașe din Transilvania, sau să avem în vizor și Bucureștiul. Facem calcule, analizăm. Însă, în acest moment, prioritatea noastră este să livrăm cât mai bine evenimentele aflate deja în portofoliu. Apoi, există, sigur, provocarea și tentația de a depăși granițele României și a încerca să facem lucruri similare în alte țări.
