Johan van Heerden are cetățenie română, a strâns cincizeci și cinci de selecții în echipa națională de rugby a României și, după cariera de rugbist, visează să devină polițist în țara noastră.
Nu se vede întorcându-se în Africa de Sud, dar recunoaște că duce dorul cărnii de vită de acolo. În secțiunea „întrebările-fulger” a emisiunii Poveștile Sport.ro, rugbistul român născut în Pretoria a oferit o colecție de răspunsuri neașteptate.
Johan van Heerden joacă rugby de 33 de ani. Nu a avut nevoie de operație, în 18 ani la profesioniști
A povestit că selecționerul naționalei de rugby a Africii de Sud ar avea cea mai grea meserie din lume, deoarece dispune de cel puțin zece jucători valoroși per post. „Eu nu aș ști unde să încep, pentru că sunt jucători foarte buni și nu vrei să dezamăgești pe nimeni. Ei merită să fie acolo, dar sunt doar 36 de locuri în lot,” punctează Johan van Heerden.
- Ce ai aduce din Africa de Sud în România? Ce ai duce din România în Africa de Sud?
„Aș aduce carne de vită. În Africa de Sud facem o carne de vită uscată, care se numește biltong. E doar proteină, fără zahăr, fără nimic. E ca o gustare, înainte de meciuri. Le-am adus prietenilor români și au fost foarte încântați. Ar fi bine dacă am putea să aducem o vacă de acolo,” a punctat Johan van Heerden.
Cât despre ce ar duce din România în Africa de Sud, Johan van Heerden s-a referit tot la mâncare: „Sarmale, salată de vinete, toată mâncarea românească, ciorbă. Familia mea iubește ciorba,” a adăugat rugbistul de la Dinamo.
- Polițist după retragere. De ce?
„Îmi doresc să fiu polițist de la șase ani. Când ne-au întrebat la școală, am răspuns că vreau să fiu polițist. Nu am zis că vreau să fiu rugbist, pentru că simt că trebuie să protejez în jurul meu.
Sunt multe chestii care se întâmplă, iar oamenii au nevoie de ajutor. Vreau să apăr oamenii. Sunt mare și, prin asta, sper că pot să ajung în poliție și să fiu un polițist bun. România e o țară foarte bună, cu siguranță foarte mare,” spre deosebire de Africa de Sud, asigură Johan van Heerden, unde oamenii nu obișnuiesc să meargă pe jos și nu ies prea des din case după ora 21.
Cum a supraviețuit atacurilor armate din Africa de Sud
„La 16 ani, am avut de două ori pistolul țintit la tâmplă. M-am dus la benzinărie să cumpăr ceva pentru părinții mei, a venit cineva în fața mea, mi-a cerut niște bani, iar când i-am spus că nu am, am simțit direct pistolul la ceafă.
Poliția ne-a instruit să rămânem calmi în astfel de situații, pentru că și atacatorilor le e frică. Le-am dat tot ce aveam și am arătat că nu mai aveam nimic. Dumnezeu a fost cu mine. Așa am scăpat,” dezvăluie Johan van Heerden întâmplarea care l-a marcat.
„Trăim cu frica asta, e păcat,” spune van Heerden, despre situația cetățenilor din Africa de Sud. „Am avut doi colegi, tot așa, mari, ca mine, dar au murit, împușcați,” sunt cuvintele exprimate cu regret de rugbist.
„Trei. Afrikaans, care e limba nativă - un dialect de olandeză -, engleză și română,” a replicat Johan van Heerden.
„Richie McCaw, Sébastien Chabal și Jonah Lomu,” a răspuns van Heerden.
Bogăția în rugby nu se măsoară în bani
„Nu te faci bogat în rugby, dar poți să trăiești, să ai o carieră, dacă ești un jucător bun. Dar bogăția în rugby înseamnă prietenie, camaraderie, disciplină, respect,” a punctat Johan van Heerden, în exclusivitate pentru Sport.ro.
- Descrie ce ai simțit să joci la Cupa Mondială pentru România!
„A fost o onoare pentru mine, în primul rând, să joc pentru România. Am dat tot ce am putut și am trăit niște emoții uriașe. E o chestie care se întâmplă o dată în viață. Ai noroc dacă se întâmplă de două ori. Rămâi cu amintiri pentru totdeauna.
Am câștigat cu Canada și am avut meciuri cu scor strâns cu restul echipelor, în afara de duelul cu Irlanda,” a replicat Johan van Heerden.
Cea mai dură lovitură încasată într-un meci de rugby: nu își amintește, dar a rămas pe teren
„Am făcut comoție într-un meci, în primele zece minute. Am intrat cu capul într-un jucător care s-a întors cu spatele. Am vrut să plachez, dar m-a lovit în gât. Atunci, nu jucam cu cască.
Șaizeci de minute am rămas în teren, am zis că sunt ok, dar nu eram. Vedeam negru în fața ochilor. Eu nu am fost pe teren, de fapt.
M-am trezit în ultimele zece minute din meci. Am văzut înregistrarea după, dar eu nu îmi amintesc acele șaizeci de minute. Nu știam cine sunt, unde sunt, dar am alergat,” a devăluit Johan van Heerden.
În 2027, dacă va prinde lotul echipei naționale de rugby a României, Johan van Heerden va bifa a doua participare la Cupa Mondială, dar și o primă întâlnire, într-un meci internațional, cu selecționata țării natale, Africa de Sud.
România va întâlni Africa de Sud, Italia și Georgia, în „grupa morții” de la Cupa Mondială.
„Misiune imposibilă” în Cupa Mondială din 2027
„Eu sunt sincer, e misiune imposibilă,” răspunde abrupt rugbistul de la Dinamo. „Trebuie să ne pregătim foarte bine pentru adversari. Avem doi ani, dar e timp foarte scurt.
Singura chestie pe care o poate face România e să ne pregătim foarte bine, să fim în formă maximă, iar atunci avem șanse.
E greu. Am jucat cu Georgia de multe ori, și cu Italia, dar cu Africa de Sud nu am avut șansa să joc. E o grupă dificilă, dar noi dacă ne facem stilul de joc, nimeni nu ne poate doborî.
Uită-te la Vlad Țepeș, ce a făcut el. A fost împotriva otomanilor, în fața a mii de inamici.
Românii au asta în ei. Noi trebuie să reintrăm în stilul nostru român, și să ne gândim la starea asta de luptător când ne reprezentăm țara. Așa, avem o șansă,” a completat Johan van Heerden.
