Lui Târnovanu i-a căzut nocturna în minutul 12 și a ieșit din poartă pe întuneric. Când i-a revenit lumina, s-a trezit că a ieșit aiurea și, aerian fiind, și-a desfăcut brațele ca să zboare. Bineînțeles că orice portar greșește, dar în cazul de față e vorba de lipsă de înțelegere a fotbalului. În primul rând, el nu avea ce să caute în afara careului, din moment ce jucătorul advers era talonat de Ngezana.

S-au bătut singuri! Târnovanu, în black-out. Caramavrov e consternat de erorile de amatori făcute de fotbaliștii FCSB-ului

Poate că lui Târnovanu nu i-a explicat nimeni până la vârsta asta, nici la copii, nici la juniori și nici la seniori, că portarul trebuie să-și țină poarta în astfel de situații. E foarte simplu, doar trebuie să pui un pic mintea la contribuție. Fotbalul nu e atât de greu, doar că Târnovanu îl complică. Apoi, dacă tot te-ai trezit aterizând pe la 20 de metri de poartă, ai grijă la brațe, nu te arunci cu capul înainte.

Tot așa complică fotbalul și Ngezana, cel mai mare gafeur din campionatul intern. Nici fundașii echipei cu cele mai multe goluri primite în Liga 1, Metaloglobus, nu au greșit atât de mult în primele 15 etape cum a făcut-o sud-africanul. Dar, când n-ai soluții pe acest post, îl bagi la sinucidere pe Ngezana. Și nu e vorba numai de hențul făcut la penalty-ul elvețienilor, ci și de alte faze tratate cu ignoranța unui amator care joacă în campionatul sătesc.

Îmbuibați, nepregătiți sau lipsiți de valoare

Întrebarea e de unde apar aceste greșeli impardonabile. La Târnovanu, la Ngezana, la Șut, apoi la Miculescu și Graovac. Ori sunt prea îmbuibați de salarii mari și nu le mai stă mintea la fotbal, ori nu sunt pregătiți din punct de vedere mental, ori sunt foarte slabi, lipsiți de valoare și doar ne-au amăgit până acum, ne-au luat ochii.

Am mai spus-o: n-ai cum să păcălești fotbalul la nesfârșit. Când nu respecți reguli de bun simț ale acestui joc, te bat de-ți merg fulgii echipe care le respectă. Mă umflă râsul când mă gândesc la schimbările făcute imediat după golul de 2-1, Cisotti la Olaru și Lixandru la Tănase. Cum ziceau și comentatorii meciului, acestea erau înlocuiri pe care staff-ul FCSB-ului le pregătise când scorul era 1-1. Dacă s-a făcut 2-1, stai un pic, te gândești și vezi dacă mai faci acele mutări și dacă nu cumva trebuie să-ți schimbi rapid strategia. Bineînțeles, dacă mai vrei să scoți ceva din acel meci. Dacă nu, mergi la orb, ca Târnovanu, aștepți să se termine odată și să te duci la culcare.

Pe mine nu m-a impresionat deloc această echipă din Basel. Construcție greoaie, erori multe și la ei, o defensivă de cristal, gata să se spargă la fiecare acțiune adversă. Dar cu cine să obții mai mult? 

Păcat de golul lui Olaru, superb, cu o execuție de fotbalist care ar pute asă joace măcar în campionatul elvețian, dacă nu cu o treaptă mai sus, prin Belgia sau Olanda. Olaru și-a revenit, a reușit patru goluri în ultimele trei meciuri oficiale și ar putea fi atuul cu care campioana să reintre chiar în lupta pentru titlu. Bineînțeles, dacă Ngezana și Șut mai stau o perioadă pe bancă. Altfel, cu gafele astea permanente, n-o să ne mai mirăm de eșecuri cu sus-numita Metaloglobus și nici că FCSB ia cel puțin două goluri pe meci în partidele din Europa League.