Înțeleg că sunt orgolii, sunt ambiții, există presiune, dar e prea mult. Hai să punem un ring la centru și să vedem cine e mai tare.
„Să vină un străin în țară să-mi bată jucătorul pe teren? Nu există, nu există așa ceva! Nu e normal. Suntem în România! Antrenor străin să-mi bată mie jucătorii în țara mea?”, a spus Daniel Pancu după meci.
Nu încerc să iau apărarea nimănui în acest conflict, pentru că nu este cazul. Doar vreau să vin și să întreb. Putea Bergodi să îl facă KO pe Cordea dacă era român? Avea Daniel Pancu reacțiile de la flash sau de la conferință dacă Bergodi era român? Acolo este, de fapt, problema lui Daniel Pancu? Daca Dorinel Munteanu era în locul lui Bergodi puteam să dăm vina pe tensiunea de moment și să ajungem la concluzia că e normal să ai astfel de reacții? S-ar fi îmbrățișat prietenește și plecau acasă fericiți? Eu cred că nu.
Într-o lume perfectă nu ar fi existat astfel de imagini, dar reacția lui Daniel Pancu nu are niciun fel de temei logic. Nu e normal să vezi un antrenor care sare la gâtul unui jucător advers, dar ce legătură are asta cu naționalitatea lui?
„Antrenor străin să bată jucătorii? Dacă eram în străinătate, eu eram arestat!”.
Înțeleg cumva de unde a plecat și reacția lui Pancu, pentru că nu este singurul fost fotbalist care povestește cum a trebuit să muncească de două ori mai mult pentru a se impune în străinătate. Ok, să spunem că de aici s-a născut această frustrare, dar dacă tot ai trăit astfel de sentimente, nu e mai ușor să oprești valul de nedreptate la tine și să nu perpetuezi aceeași greșeală și asupra altora? Doar întreb.
Revin și spun că nu este normal ce am văzut aseară în Gruia. Atât din partea lui Andrei Cordea, cât și din partea lui Cristiano Bergodi, dar sportul în general naște sentimente puternice. Tot nu este o scuză pentru cei implicați și cu atât mai mult pentru Daniel Pancu. Pe buletinul lui Bergodi putea să scrie Vasile, Popescu sau Ion și tot nu ar fi fost mai puțin greșit gestul.
