INTERVIU
Cum arată și cu ce se ocupă în prezent Jugurtha Hamroun. Fosta „perlă” a lui Gigi Becali s-a stabilit în România: „M-am îndrăgostit de țara asta!”
Îl mai țineți minte pe Jugurtha Hamroun, algerianul ce rupea porțile în Liga 1 în urmă cu 10 ani? Dacă nu, Sport.ro vă reîmprospătează memoria.
Hamroun, născut la 27 ianuarie 1989 în Algeria, este un fotbalist retras din activitate, ce a activat pe postul de aripă stânga. Winger-ul de care avea să se îndrăgostească Gigi Becali este originar din Bouzeguene, o comună din provincia Tizi Ouzou a statului menționat anterior, cu o populație de doar 24.311 locuitori.
Mutat de la o vârstă fragedă în Franța, Hamroun și-a început cariera la Guingamp, formație pentru care a evoluat la toate grupele de juniori și alături de care a ridicat și primul trofeu profesionist, mai exact Cupa Franței în sezonul 2008/09.
Jugurtha Hamroun, pe vremea când evolua pentru Guingamp
La vecinii noștri avea să impresioneze, iar la doar jumătate de an distanță, avea să fie transferat pentru 600.000 de euro în Turcia la Kardemir Karabuk. În „Țara Semilunei” avea să se imprietenească cu Florin Cernat, internaționalul român care avea să îl aducă pe meleagurile noastre în anul 2015, la Oțelul Galați.
A fost adus în România de Florin Cernat
Algerianul se alătura formației moldovene într-un moment cât se poate de negru, semnând un contract pe șase luni cu un club ce se confrunta cu grave probleme financiare.
În acea perioadă, Hamroun a marcat patru goluri în 11 meciuri, unul dintre ele împotriva viitoarei campioane Steaua București, într-o victorie memorabilă cu 2-1. Algerianul a livrat și două pase decisive.
Jugurtha Hamroun, în tricoul Oțelului Galați
A urmat perioada FCSB
Impresionat de randamentul lui Hamroun, Gigi Becali a profitat de „căderea” Oțelului și l-a transferat gratis pe algerian în mercato-ul de vară al anului 2015. Relația celor doi a fost una cu năbădăi, iar Hamroun avea să părăsească România în anul 2017 cu un trofeu în CV (Cupa Ligii 2015/16), alături de 11 goluri și șapte assist-uri în 44 de partide.
Restul carierei avea să îl plimbe prin Qatar, Turcia și Algeria, la echipe precum Al-Sadd (unde a avut un parteneriat de succes cu legendarul Xavi Hernandez, cu care a creat o relație de prietenie puternică), Al-Kharaitiyat, Qatar SC, BB Erzurumspor, Samsunpor, Al-Markhiya SC, Al-Khor SC și JS Kabylie.
În 16 ani de carieră, fostul internațional de tineret algerian se poate lăuda cu șase trofee. În vitrina lui Hamroun regăsim:
Cupa Franței (2008/09, Guingamp)
Cupa Ligii în România (2015/16, FCSB)
Cupa Ligii din Qatar (2017, Al-Sadd)
Supercupa Qatarului (2016/17, Al-Sadd)
Liga 2 din Qatar (2021/22, Al-Markhiya SC)
Titlul de golgheter (Cupa Turciei, 4 goluri, Samsunspor)
Oumaru Aboubakar (jos stânga) și Jugurtha Hamroun, în manșa secundă a calificărilor UCL între Partizan Belgrad și FCSB (5 august 2015)
Interviu cu Jugurtha Hamroun
Salut, Juju! Pot să-ți spun Juju?
Da, Juju, Hamroun, Jugurtha… cum vrei tu.
Cum de-ai rămas în România?
Soția mea e româncă și suntem împreună de aproape zece ani, de când eram la FCSB. M-am îndrăgostit de țara și de orașul ăsta și am decis să rămân aici.
Mulțumim, doamna Juju!
Da, mersi! (râde)
Copilul tău cel mare face fotbal, nu?
Da, am patru copii. Cea mare e o fată, dar băiatul cel mare, da, face fotbal. L-am pus la o academie mică, aproape de casă, la Voluntari.
Ceilalți copii?
Sunt mici. El are opt ani, următorul are șase, și mai avem un bebeluș care face zece luni chiar astăzi (n.r - 22 octombrie).
Felicitări! La mulți ani!
Mersi!
Hai să vorbim despre începuturile tale. Ai pornit din Franța, nu? Primul mare trofeu, Cupa Franței, cu Guingamp.
Da, acolo am crescut și acolo am început fotbalul. E un club foarte bun, cunoscut pentru seriozitate și pentru academie. Eu am făcut acolo toată formarea, de la 12 până la 22 de ani. Zece ani am stat acolo și acolo am semnat și primul contract profesionist.
După Guingamp am avut trei ani buni ca profesionist. A fost o perioadă cu urcușuri și coborâșuri, dar am prins experiență. Când am terminat contractul, am plecat în Bulgaria, la Cernomoreț Burgas.
Thomas Ayasse și Jugurtha Hamroun, în Ligue 2
Acolo ai început să te remarci, nu?
Da. În Bulgaria am început să dau goluri importante și frumoase. În șase luni lumea a început să vorbească despre mine. Apoi m-am transferat în Turcia, la Karabukspor.
Unde l-ai întâlnit pe Florin Cernat.
Da, exact.
Și el te-a adus apoi la Oțelul Galați, dacă nu mă înșel. Cum s-a întâmplat?
Da, eram într-o perioadă mai grea, fără echipă, și căutam club. M-a sunat un prieten și mi-a zis că a vorbit cu cineva de la Oțelul. Apoi am vorbit și cu Cernat. El mi-a spus că directorul de la Oțelul îl întrebase: „Îl știi pe ăsta? E liber de contract.” Și Cernat a zis: „Da, îl știu, am jucat cu el. Luați-l repede, e bun.” Așa am ajuns la Galați.
Hamroun, pe vremea când evolua la Oțelul Galați
A fost prima ta experiență în România.
Da. Prima dată la Oțelul, apoi a doua oară la FCSB.
Ovidiu Burcă l-a adus la FCSB!
Ai venit la FCSB în 2015.
Da, după Oțelul, în 2015–2016. Dar între Oțelul și FCSB am avut o scurtă perioadă în Turcia, pentru că Galațiul intrase în faliment. M-a vrut un club din liga a doua din Turcia, am fost la antrenamente, mi-au oferit contract.
Și cum ai ajuns până la urmă la FCSB?
M-a sunat Ovidiu Burcă. Fusese coleg cu mine la Oțelul. Mi-a zis că FCSB mă vrea și am lăsat totul acolo, în Turcia. Am venit direct, pentru că era un club mare, cu istorie.
Fernando Reges (dreapta), driblat de Jugurtha Hamroun
Cum te-ai simțit la început?
Foarte bine! Aveam un grup bun, băieți talentați. Unii vorbeau franceză, Tade, Kharja, și chiar Tamaș știa puțin. Nu m-am simțit străin. Orașul frumos, condiții excelente. Aveam tot ce trebuia ca să joc bine.
Ce-ți lipsește cel mai mult din țara ta natală?
Eu m-am născut în Algeria, dar am crescut în Franța, la Paris. Familia mea e acolo — părinții, frații, sora. Merg des să-i vizitez.
N-au venit și ei aici?
Ba da, au venit și ei la București.
Și? Ce au zis de oraș?
Le place orașul, seamănă mult cu Paris. De fapt, chiar îi spuneți „Micul Paris”. (râde) Doar familia îmi lipsește.
Câți frați ai?
Suntem patru. Am o soră și doi frați.
Ce îți place cel mai mult la România?
Oamenii. Sunt buni, calzi. Asta e marea diferență față de Franța. Francezii sunt mai închiși, mai reci. Aici lumea e prietenoasă, te ajută. Și orașul e frumos, are parcuri, restaurante, tot ce vrei.
Soția e din București?
Da, din București.
Jugurtha Hamroun alături de soția sa
„Tamaș era un nebun!”
Ai jucat la Oțelul, ai jucat la FCSB… cine era cel mai haios din vestiar?
Clar, Tamaș! (râde) Era nebun, vorbea foarte tare, îl auzeai de peste tot. Făcea glume, râdeam mult.
Se spune că avea o relație mai „specială” cu alcoolul.
(n.r - râde) Făceam glume pe tema asta, dar el le ia bine. Nu se supără. Țin minte o dată când a venit la antrenament și mirosea a băutură de la trei metri.. N-a stat mult și a zis că-l doare ceva. Dar e un băiat foarte bun și un jucător excelent.
Gabriel Tamaș și Jugurtha Hamroun au fost colegi la FCSB în perioada 2015-2017
Cel mai mare regret din cariera lui Hamroun
Ți-ai încheiat cariera destul de tânăr. Care e cel mai mare regret al tău?
Că nu am muncit cum trebuie. Eu sunt un tip muncitor, dar când văd jucători care joacă până la 39–40 de ani, îmi dau seama că eu n-am făcut tot ce trebuia în afara fotbalului.
Adică?
Adică nu m-am îngrijit cum trebuie de corpul meu. Recuperare, somn, detalii. Nu eram nebun de club, dar dacă aș fi fost mai strict, cred că ajungeam mai sus.
Dacă ar fi să semnezi acum cu un club din România, unde ai merge?
Astăzi? Îți zic adevărul, astăzi mă duc oriunde pentru că mi-e dor de fotbal prea mult. Prea mult, prea mult! Când mă duc la stadion să văd un meci sau...
Mai mergi pe stadioane?
Da, mă duc. Am fost la FCSB, am fost la Rapid, că am prieteni și îmi dau invitație. Mă duc oriunde în România. M-am dus și în Qatar, unde am fost la cursuri. Mi-e dor de fotbal, serios
Care e cel mai frumos stadion pe care ai jucat în România?
Arena Națională. E superb.
Dar în lume?
Etihad Stadium, la Manchester City. Am jucat acolo cu FCSB, o experiență incredibilă. În Turcia am jucat și la Galatasaray, Beșiktaș, Fenerbahçe, și acolo e nebunie totală în tribune.
Hai să vorbim despre cel mai tare meci al tău. Despre „dubla” FCSB – Manchester City.
Da… mi-l amintesc perfect. Eram la hotel cu toată echipa și ne uitam la tragerea la sorți. Când am văzut că picăm cu City, toată lumea a înnebunit.
Ai avut emoții?
Da, am văzut un nivel uriaș. Primul meci a fost prima dată când am fost șocat pe teren. Serios! După meciul ăsta, am spus că Guardiola e un geniu. Serios!
A făcut o tactică incredibilă. Jucam ca winger. Fundașii lor laterali intrau în centru să ceară mingea, iar eu eram pierdut. Nu știam pe cine să fac pressing. În față erau Sterling, De Bruyne, Agüero… viteză, forță, totul perfect.
În apărare, îl aveau pe Pablo Zabaleta pe partea stângă. Am încercat să fac un „umăr la umăr”, dar când am dat de el, era ca o stâncă. Sterling era cel mai rapid om pe care l-am văzut vreodată. Toată echipa lor era impresionantă. Cred că a fost cel mai tare meci din cariera mea.
Dubla dintre FCSB și Manchester City a avut loc în august 2016. Turul, disputat pe Arena Națională, s-a încheiat cu 5-0 pentru englezi, după golurile lui Silva, Nolito și hat-trick-ul lui Agüero, care a ratat și două penalty-uri în același meci. Returul, jucat la Manchester, a fost câștigat tot de City, 1-0, gol Fabian Delph.
Scorul general 6-0 a trimis echipa lui Guardiola în grupele Champions League, în timp ce FCSB a ajuns în Europa League, unde a picat în urna a doua și a fost repartizată într-o grupă cu Villarreal CF, Osmanlispor și FC Zurich.
Roș-albaștrii aveau să termine pe locul #3 în grpa L, cu șase puncte adunate după șase meciuri
„Xavi Hernandez e prea smart!”
Care a fost golul tău preferat la FCSB?
Golul cu Dinamo, în derby. Chiar dacă am făcut 1-1 și am luat roșu, golul ăla e special. Să marchezi într-un derby aici, în România, e foarte important pentru lume și simți asta.
Ai jucat și în zona arabă, în Qatar, la Al-Sadd, cu Xavi. Cum a fost?
Xavi… în primul rând, ca om, e incredibil. Foarte simplu, nu e arogant deloc. Poate să meargă oriunde, face poze cu toată lumea, semnează autografe, nu refuză pe nimeni. E foarte… cum se zice… „inimos”. Are un suflet mare, e foarte modest.
Și ca fotbalist?
Cel mai profesionist pe care l-am văzut. Când eram acolo, avea 36 sau 37 de ani, cam cât am eu acum. Și el era primul la antrenamentul fizic. Ne rupea pe toți. Ne împingea să dăm mai mult. Era exemplu.
Ce-l făcea atât de special pe teren?
Nu era cel mai rapid, nici cel mai puternic sau înalt. Dar să îi iei mingea de la picior? Niciodată. Era prea… „smart”. Glumeam și ziceam că el nu vede fotbalul ca noi, el vede ca un laptop. Ca un robot. Totul dinainte.
Xavi Hernandez, sărbătorind alături de Jugurtha Hamroun
Încă e fan FCSB și vrea să se facă antrenor
Urmărești FCSB-ul de acum? Parcursul lor?
Anul trecut am urmărit mai mult. Anul ăsta am fost plecat mult din țară, dar tot mă uit la rezultate. S-au schimbat mulți jucători. A plecat Coman, Olaru a fost accidentat și a revenit greu.
Și ca joc, ce simți?
Cred că anii trecuți nu aveau cel mai valoros lot din istorie, dar aveau grup foarte unit. Și grupul contează enorm. Acum… nu e ruptură, dar nu se mai găsesc la fel de bine. Eu sunt primul fan FCSB. Îi susțin cu oricine ar juca.
Am înțeles că ai început cursurile de antrenor.
Da. În Qatar. În februarie anul trecut am luat licența C și acum fac licența B. Pas cu pas. Văd unde ajung.
Te vezi antrenor în România?
Da, de ce nu? În ultimii ani, când jucam, eram un lider pe teren. Cu vârsta și experiența începi să vorbești mai mult, să dai sfaturi. Așa că da, mă văd bine ca antrenor. Mai întâi secund, apoi principal.
Jugurtha Hamroun: Nu prea. Văd doar unele rezultate.
Știi cine e lider acum?
Rapid?
Rapid, la egalitate cu Botoșani.
Aha. Am văzut că Rapid a bătut-o pe Dinamo. Am văzut și că Dinamo are echipă bună acum.
„Sper ca FCSB să ia titlul”
FCSB știi pe ce loc e?
Nu știu.
12!
12?! Asta e rău…
Cine crezi că ia titlul?
Eu sper FCSB. Dar cred că se joacă între Rapid, Dinamo, Botoșani… poate și Craiova lui Rădoi.
Mai ții legătura cu cineva de la FCSB?
Da. Cu Grégory Tadé, cu Hosin Kharja. Câteodată mă văd și cu Tamaș la meciuri sau evenimente. Am jucat cu el de curând la un meci de old-boys, la Rapid.
L-a comparat la Florin Cernat cu Gică Hagi
Mai avem puțin timp. Povestește-mi un episod cu Florin Cernat.
Cernat… el mi-a devenit prieten bun. Am jucat cu el de patru ori: în Turcia, la Karabükspor, apoi la Oțelul Galați, apoi la Oțelul din nou (la Vicyory Cup), și acum la Air Claim (de asemenea, Victory Cup).
Nu am o poveste super comică, dar îmi amintesc golurile lui din Turcia… cu stângul, de la 30–35 de metri, bară-gol. Era fantastic ca fotbalist. Și ca om e extraordinar.
Dacă l-ai compara cu cineva?
Cu Gică Hagi. Hagi, dar la un nivel puțin mai jos. Dar cu stângul, când îl vedeam… îmi amintea de Hagi.
Hai să facem un exercițiu. Îmi faci un prim 11 cu cei mai buni jucători cu care ai jucat vreodată?
Un „starting 11”? Da, dar doar cu foști coechipieri, nu și adversari?
Cum vrei tu.
Mai interesant cu coechipieri. Facem 4-4-2.
Cum ar arăta primul „11” ideal alcătuit din foști coechipieri
Bun. În poartă?
Boy Waterman. Olandez. Am jucat cu el în Turcia, la Karabükspor, când era și Cernat. La rondo, 5 contra 2, era mai bun decât unii jucători de câmp. Avea joc de picior, reflexe, tot. Cel mai bun portar cu care am jucat.
Fundaș dreapta?
Pedro. Se numește Pedro Correia. Portughez, dar naturalizat în naționala Qatarului. Am jucat cu el la Al-Sadd. Foarte bun.
Fundaș stânga?
Guilherme Sitya. Brazilian. Am jucat cu el la FCSB. Foarte serios, foarte tehnic, inteligent. Acum e în Turcia.
Cuplul de fundași centrali?
Primul: Fernando Varela. De la FCSB. Foarte puternic, serios, lider. Căpitan adevărat.
Al doilea… un jucător de la Al-Sadd, din Qatar, dar algerian la origine: Boualem Khoukhi. Și el naturalizat. Joacă și acum în naționala Qatarului. Foarte, foarte bun.
Mijlocul în formula 4-4-2. Cine joacă pe dreapta?
Pe dreapta îl pun pe Nicolae Stanciu.
Tu nu te pui acolo?
(râde) Nu, eu mă pun pe stânga.
Bun. Deci stânga – Hamroun. Dreapta – Stanciu. Cine sunt cei doi mijlocași centrali?
Xavi și Cernat. Nu am cum altfel. Cernat cu stângul lui magic, Xavi cu mintea… Perfect.
Și atacanții?
Samuel Eto’o. Am jucat cu el în Qatar. Un fenomen. Și Bagdad Bounedjah, atacantul algerian de la Al-Sadd. Marcator uriaș, top cu Haaland la goluri într-un sezon. Un monstru.
Deci ăsta e „Dream Team Hamroun”. Cine câștigă dacă joacă împotriva FCSB-ului din 2016, când erai tu?
Dream Team-ul ăsta… îi batem rău. (râde) E alt nivel, frate.
Gata, Juju! Mulțumim mult!
Mulțumesc și eu. A fost o plăcere. Mersi foarte mult!
