Trec anii, iar România își extinde tot mai mult, din nefericire, perioada în care își poartă mut setea unui fotbalist mare, care să o încânte precum a făcut-o Gheorghe Hagi. Sau măcar Adrian Mutu, mai recent.
Ne mândrim că am depășit PIB-ul Ungariei, dar, poate, cu prețul unui sistem educațional tot mai șubred, care își vede efectele nocive inclusiv în sport și, mai exact, în fotbal.
De prea mulți ani deja, România duce dorul unei vedete în fotbal
În lipsa unei participări la Campionatul Mondial de fotbal, din 1998, dar și în contextul unor alegeri prezidențiale organizate la FRF într-un stil care amintește de Somalia și Madagascar, și nu de o țară cu pretenții sportive mari, privim în jur pentru a primi doza de încântare din partea unor fotbaliști, nemaiavând opțiuni autohtone.
Ungaria și Uruguay au ce urmări la televizor: Szoboszlai și Valverde, exemple-excepție
Trecem granița la vest, circa 300 de kilometri distanță de Oradea sau Arad, și ajungem la Székesfehérvár. E orașul în care, în toamna anului 2000, s-a născut Dominik Szoboszlai.
Nu doar înălțimea de 1,86 metri îl ajută să vadă bine jocul. A devenit deja om de bază în clubul de fotbal din Liverpool, al doilea cel mai iubit din Anglia.
Szoboszlai, gol după gol din lovituri libere
A înscris goluri excepționale din lovituri libere, în meciuri cu Arsenal, Manchester City și Tottenham.
Citește bine slăbiciunile defensivelor adverse și a ajuns să fie, măcar în anumite partide, mai periculos ofensiv decât Mohamed Salah.
Trăiește cu regretul de a nu fi reușit să califice încă Ungaria la Campionatul Mondial, dar impresionează în Premier League.
Un lucru pe care ne-am dori să îl putem spune cu toată gura nu doar despre Radu Drăgușin, ci și despre un jucător cu profil ofensiv, care ocupă mai mult spațiu în atenția oamenilor.
