Legendarul John Robertson, extrema care a orchestrat minunile lui Nottingham Forest în Europa sub comanda inegalabilului Brian Clough, a încetat din viață joi, la vârsta de 72 de ani, lăsând în urmă o moștenire colosală pe City Ground și în istoria fotbalului scoțian.

John Robertson rămâne figura emblematică a celei mai glorioase perioade din istoria lui Nottingham Forest. Scoțianul a fost arhitectul din teren pentru cele două trofee consecutive ale Cupei Campionilor Europeni, cucerite în 1979 și 1980, o performanță care pare imposibilă în fotbalul modern pentru un club de această talie.

În finala din 1979, de la Munchen, Robertson a oferit pasa decisivă din care Trevor Francis a marcat unicul gol împotriva suedezilor de la Malmo. Un an mai târziu, pe Santiago Bernabeu din Madrid, a luat soarta meciului în propriile mâini și a înscris golul victoriei în fața celor de la Hamburg, apărând cu succes trofeul continental.

„Suntem cu inima frântă să anunțăm trecerea în neființă a legendei Nottingham Forest și a prietenului nostru drag, John Robertson. Un adevărat mare jucător al clubului nostru și dublu câștigător al Cupei Campionilor, talentul inegalabil al lui John, umilința și devotamentul neclintit față de Nottingham Forest nu vor fi uitate niciodată. Gândurile noastre sunt alături de familia lui John, prietenii și toți cei care l-au iubit. Odihnește-te în pace, Robbo… Cel mai mare al nostru”, fost mesajul transmis de Nottingham Forest.

„Vagabondul” genial al lui Clough

Născut în Lanarkshire, Robertson a avut o relație specială, dar tumultuoasă, cu legendarul antrenor Brian Clough. Deși managerul îl numea în glumă „vagabond” din cauza aspectului său fizic neîngrijit și a faptului că era un fumător înrăit, Clough l-a considerat piesa esențială a angrenajului său.

În autobiografia sa, Robertson a recunoscut cât de mult conta validarea antrenorului său, mărturisind că ziua în care a încetat să mai joace pentru Clough a simțit un gol imens. Cariera sa internațională a inclus 28 de selecții pentru Scoția și prezențe la Campionatele Mondiale din 1978 și 1982, marcând inclusiv împotriva Noii Zeelande la turneul final din Spania.

După retragerea din activitatea de jucător, Robertson a format un tandem de succes pe banca tehnică alături de fostul său coleg, Martin O'Neill. Cei doi au colaborat la echipe precum Wycombe, Norwich, Leicester, Celtic și Aston Villa, Robertson fiind considerat mâna dreaptă a nord-irlandezului și un confident de nădejde.

Viața sa personală a fost marcată însă de tragedii. În 1979, chiar înainte de semifinala Cupei Campionilor, fratele său Hughie a murit într-un accident rutier. Mai târziu, Robertson și familia sa au suferit enorm din cauza pierderii fiicei sale, Jessica, născută cu paralizie cerebrală, care s-a stins la doar 13 ani.

John Robertson a suferit un infarct în 2013, în timp ce juca tenis, dar a reușit să se recupereze atunci. Astăzi, lumea fotbalului își ia adio de la unul dintre cei mai talentați și carismatici jucători ai generației sale.