Mădălina Florea, campioană mondială în Golden Trail World Series 2025, a parcurs peste 40.000 km în carieră, echivalentul unui tur complet al Pământului.
Mădălina Florea, campioană mondială la alergare montană, a oferit un interviu exclusiv pentru Sport.ro după ce a cucerit titlul suprem în Golden Trail World Series 2025, cea mai prestigioasă competiție de trail running din lume.
Sportiva din Sighișoara ne-a vorbit despre sacrificii, durere, lipsa sprijinului financiar și bucuria de a duce România pe cele mai înalte culmi.
Durerea unei campioane românce
Mădălina Florea e genul de sportivă care nu se teme de durere. O privește drept în față, o transformă în combustibil și urcă mai departe.
„Deja nu mai simt entorsele. Am gleznele răsucite și genunchii juliți”, ne-a mărturisit Mădălina. Și nu o face ca o plângere, ci ca o declarație de dragoste pentru sportul care i-a dat totul... și i-a cerut totul.
Mădălina a devenit prima româncă din istorie care cucerește titlul suprem menționat anterior, într-un circuit considerat „Super Bowl-ul trail runningului”. Performanța ei e uriașă, dar drumul până aici a fost plin de obstacole, suferință și renunțări.
Interviu cu Mădălina Florea
Bună, Mădălina!
Bună, bună!
Felicitări pentru această victorie extraordinară! Ce înseamnă ea pentru tine această reușită?
Mulțumesc! E o poveste lungă, pentru că, după cum știe toată lumea, sportul în România nu beneficiază de prea mult suport. Această victorie înseamnă enorm pentru mine, mai mult decât aș fi crezut acum câțiva ani. N-aș fi ajuns aici fără oamenii potriviți, familia, prietenii, care mi-au fost mereu alături, la bine și la greu. E o victorie pe care mi-am dorit-o, dar nu credeam că va deveni realitate. În viața unui sportiv sunt multe obstacole, dar am reușit să le depășesc și să dau totul, să arăt că nu contează de unde vin, chiar dacă România nu e mereu apreciată.
„Pregătirea mentală contează uneori 70-80%”
Ai vrut să demonstrezi că România are calități și poate face performanță pe plan internațional. Cum ai descrie această misiune a ta?
Exact! Am vrut să arăt că avem multe calități și că sportul e o imagine internațională. Putem crea ceva care să lase o amprentă în istorie. România e o țară în dezvoltare, cu sportivi care pot atinge rezultate remarcabile, și vreau să fiu un exemplu în acest sens.
Alergătoarea din Sighișoara are 32 de ani și peste două decenii de sport în spate. A început cu atletismul clasic, pe pistă, și a reprezentat România la Campionatul European și la Mondialele de cross-country. În 2018, o ruptură de tendon i-a frânt visul... sau cel puțin așa părea!
Care a fost cea mai grea cursă? Știm că ai avut și câteva căzături. Cum le-ai gestionat?
Da, am avut vreo trei căzături mai serioase, dar euforia și adrenalina m-au făcut să nu le simt pe moment. Alergarea montană e în natură, pe trasee neatinse de om, cu pietre și rădăcini, ceea ce face cursa extrem de tehnică. Pe lângă adversarii din competiție, al doilea mare adversar e traseul în sine.
Mentalitatea e cheia, am lucrat cu un psiholog, iar pregătirea mentală contează uneori 70-80% într-o competiție de acest nivel. Fizicul e important, dar mintea face diferența. Când cad, mă ridic, și asta mă face mai puternică. Cu cât e mai greu, cu atât victoria e mai dulce!
„Când eram mică, am mâncat pufarine până am făcut intoxicație!”
Cât durează recuperarea după o astfel de cursă?
Sunt obișnuită cu astfel de obstacole, fac sport de 20 de ani. Îi dau corpului câteva zile de pauză, fără antrenament, și mă răsfăț culinar. Acum, la 40 de kilograme „udă”, îmi permit asta! Petrec timp cu familia și prietenii, care mă reîncarcă.
Deja nu mai simt entersele. Am gleznele răsucite și genunchii „beliți”, le numesc „tatuaje” din toate țările în care am alergat. Spania, Italia, Thailanda, America sunt în genunchii mei. La finalul curselor, îmi pup genunchii, pentru că fiecare parte a corpului meu merită apreciată.
Cum arată dieta Mădălinei Florea? Arăți fantastic, ai o siluetă de invidiat!
Mulțumesc! Îmi place să mănânc tiramisu și înghețată, aș putea mânca asta non-stop, până mi s-ar face rău! Când eram mică, am mâncat pufarine până am făcut intoxicație, deci știu ce înseamnă să exagerez (râde).
Ai reprezentat România în multe țări. Ce întrebări ți-au pus jurnaliștii străini despre țara noastră? Au existat stereotipuri?
Da, am dat multe interviuri. Uneori mă întrebau despre suportul din România, care e un punct sensibil. Avem sportivi extraordinari, precum David Popovici sau Simona Halep, dar sprijinul financiar lipsește. Asta m-a lăsat uneori fără voce, dar revin și spun că lipsurile ne fac mai puternici. Sunt mândră că sunt româncă și o spun în fiecare interviu. România e o țară frumoasă, în dezvoltare, și vreau să arăt că putem obține rezultate greu de atins.
Într-o lume a zgomotului, Mădălina și-a găsit liniștea în pașii de pe potecile de munte. Pentru ea, fiecare cursă e o luptă cu sine. O dovadă că muntele nu se cucerește, ci se respectă.
Cât costă să faci sport de perfomanță în România
Întrucât cunoaștem foarte bine faptul că mulți sportivi români renunță la visul de a face performanță din vina neajunsului financiar, am întrebat-o pe Mădălina cam cât costă să fii atlet profesionist în România.
Cât costă să fii sportiv în România?
E un subiect delicat. În 2023, de exemplu, n-am putut participa la multe competiții internaționale din cauza costurilor. Un bilet de avion în America poate fi peste 1000 de dolari, plus cazare și masă. În Europa, o competiție te costă minim 1000 de euro, iar în afară, cel puțin 2000 de euro. Am învățat să mă mulțumesc cu puțin și să apreciez fiecare oportunitate. Lipsurile m-au făcut mai puternică și m-au motivat să arăt ce pot, indiferent de obstacole.
Ce le-ai spune copiilor care doresc să se apuce de alergare montană?
Încercați și bucurați-vă de drum! Setați-vă obiective, dar bucurați-vă de natură și de veselia sportului. Depășiți-vă propriile limite și obstacole. Sportul pe care îl practic e despre bucurie și libertate.
Mama ei „protejează” toate medaliile
Unde ții medalia? Ai o vitrină specială?
E o întrebare bună! Am multe trofee, dar acesta e special, mi-a schimbat viața. Mama mea e „colecționară” de trofee, dacă nu i le dau, se supără! E cel mai frumos cadou pentru ea, mai ales că a fost ziua ei pe 1 octombrie, iar pe 28 e ziua surorii mele. Medalia asta e un dar pentru toată familia.
Care a fost cursa ta preferată din Golden Trail?
Cursa din Italia, Insula del Golfo, unde am câștigat în 2023 și anul acesta. În 2023, am ajuns acolo fără sponsori, doar cu ajutorul a 2-3 oameni. A fost un moment care mi-a reamintit că un „om mic” poate face istorie. Italia e ca a doua mea casă.
Ai învățat ceva italiană?
Da, știu „prosciutto”, „tiramisu”, „gelato”, „risotto” (n.r - râde)
În final, Mădălina ne-a povestit despre cel mai greu moment din cariera sa:
În 2018, mi-am rupt tendonul la călcâi, o accidentare gravă. Veneam din alergare pe șosea și pistă, cu multe rezultate, și m-am trezit cu o criză existențială. Nu știam altceva decât să alerg. A fost un șoc. Dar medicul lotului național de canotaj, dr. Vasile Oșean, m-a ajutat să mă recuperez. M-a trimis la o drumeție în Ciucaș, deși eu eram nervoasă și nu înțelegeam. El mi-a spus: „De aici vei avea rezultate mari”. Și uite, câțiva ani mai târziu, în 2025, am devenit cea mai bună alergătoare montană din lume. A fost o călătorie incredibilă.
Mădălina Florea nu e doar o campioană mondială. E o poveste despre rezistență, credință și demnitate. O româncă ce a plecat dintr-un oraș mic și a ajuns să fie numele care răsună în toată lumea trail runningului.
