Sportiva din Sighișoara, în vârstă de 32 de ani, a devenit prima femeie din istorie care termină celebra probă „Record del Kolitza” în mai puțin de o oră. A încheiat cursa în 57 de minute și 53 de secunde. Rezultatul ei a depășit recordul precedent cu mai mult de două minute.
Kolitza Balmatrail este o competiție cu tradiție în Balmaseda, în Țara Bascilor. Cursa la care a participat Mădălina are aproximativ 12 kilometri și o diferență de nivel de 750 de metri. Este un traseu abrupt, tehnic, foarte solicitant, unde de obicei se aleargă în condiții dificile. Iar vremea nu i-a fost deloc prietenoasă nici acum.
Interviu cu Mădălina Florea: „A fost o onoare”
Performanța vine după un sezon în care Mădălina a câștigat Golden Trail World Series. A fost unul dintre cele mai bune sezoane din cariera ei.
Sport.ro a stat de vorbă cu Mădălina Florea imediat după cursă. Reacția ei vorbește de la sine.
„A fost o onoare să pot lua parte la o cursă cu atâta tradiție, o competiție care datează încă din anii 1960 și care a adunat de-a lungul timpului nume mari ale alergării montane. Anul acesta am reușit și eu să-mi fac loc printre ele, și sincer, a fost o experiență unică.
Am plecat cu gândul de a face un rezultat bun și chiar de a ataca recordul, însă vremea din ziua cursei mi-a pus câteva semne de întrebare. Totuși, energia publicului, susținerea oamenilor de pe traseu și mai ales faptul că erau mulți români acolo m-au încărcat incredibil. Vibe-ul acela m-a făcut să uit de tot și să alerg cu inima.
La final, am reușit să obțin un rezultat istoric: sunt prima femeie care a coborât sub o oră pe distanța de 12 km, cu 750 m diferență de nivel. A fost un moment memorabil, care va rămâne scris acolo pentru totdeauna.
Nu m-am lăsat bătută, indiferent de obstacole, iar bucuria de la final a fost pe măsura efortului”, ne-a spus Mădălina.
Mama ei face colecție de medalii!
„(n.r- Cine a dat primul telefon să te felicite?) Sincer, când am ajuns în cameră și am deschis telefonul, aveam zeci de mesaje și fiecare mi-a adus un zâmbet. Dar dincolo de toate, știu că cei dragi mie sunt mereu acolo, chiar dacă nu apucă să mă sune imediat. Sunt cu mine la fiecare pas, nu doar în ziua cursei, și asta înseamnă enorm.
(n.r- Mai are loc mama ta pentru trofee și medalii acasă?) Mama face deja o adevărată colecție. De fiecare dată, după o cursă, primul lucru pe care mi-l spune la telefon este: „Și ce-ai primit acum? Medalie sau cupă? Pentru ea, fiecare rezultat e o bucurie uriașă , e felul ei de a simți că e parte din tot acest drum. Iar dacă nu mai e loc… sunt sigură că o să mai găsească ea un colț unde să le pună (n.r - râde)”, a continuat Mădălina.
