Atleta Andrea Mikloş a avut un an 2025 bun atât din punct de vedere profesional, cât și în plan personal. Sportiva legitimată la CSM București a ajuns până în semifinalele Campionatului Mondial din Tokyo, unde a terminat pe locul 18. Și-a adăugat în palmares inclusiv o medalie de argint la Campionatele Balcanice de Atletism, și s-a căsătorit cu antrenorul ei din aproape ultimii trei ani, Cristin Eșanu. 

Andrea Mikloş își trece în revistă anul 2025

Aflată în prezent în Portugalia, deoarece în România nu are condițiile necesare pentru a se pregăti, Andrea a stat de vorbă cu Sport.ro despre realizările ei din 2025, obiectivele pentru anul următor, dar și despre dificultățile pe care le întâmpină un sportiv din țara noastră în drumul către performanță.

Dincolo de atleta ambițioasă ce aspiră la cât mai multe medalii și își dedică majoritatea timpului pentru sport, Andrea Mikloş s-a arătat în interviu un om modest, care nu se încumetă niciodată să promită performanțe fantastice, oricât de mult și le-ar dori. 

În următoarele rânduri, Sport.ro vă prezintă un dialog despre sportiva Andrea Mikloş, respectiv despre valorile și principiile care o caracterizează. 

Andrea Mikloş: „Nu am avut susținere financiară”

Cum a fost 2025 pentru tine?
Din punct de vedere competițional a fost un an destul de bun. Am încheiat cu Campionatele Mondiale de la Tokyo, unde am reușit să ating cel mai bun timp al sezonului. M-am calificat în semifinale. În general sezonul a decurs destul de bine. Am participat la Campionatele Balcanice, unde am obținut un loc doi, tot la 400 de metri. Am mai participat la câteva meeting-uri internaționale, unde am reușit să urc pe podium. Am fost constantă în rezultate, a fost chiar foarte bine. 

Povestește-ne mai mult de ce s-a întâmplat la Tokyo. Ai scos cel mai bun timp al sezonului, dar nu te-ai calificat în finală. E ceva ce ai fi putut face mai bine sau a fost nivelul adversarelor mult prea ridicat?
În primul rând, nivelul atletismului a crescut foarte mult în ultimii ani. În sensul că în finala probei de 400 de metri timpul câștigător a fost al doilea din istorie, ca să înțelegeți, ceea ce este un lucru extraordinar. În al doilea rând, consider că s-ar fi putut face mai mult în ceea ce privește pregătirea mea, dar nu am avut susținere financiară. Și acest lucru normal că duce la performanțe mult mai slabe. 

  • 50,90 este timpul înregistrat de Andrea Mikloş la Campionatul Mondial din Tokyo, cel mai bun din 2025.
  • 50,54 reprezintă cel mai bun timp din cariera ei, obținut la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. 

Nici măcar nu mai există un minister dedicat sportului...
Da, e clar că afectează sportul. Și așa sunt foarte puțini sportivi și nu sunt suntem susținuți în ideea că doar înaintea Jocurilor Olimpice suntem doi ani de zile ajutați de către stat. În rest, suntem lăsați să ne descurcăm cum putem noi. Și ne mai ajută cluburile, dar nici ele nu pot să ne susțină toată pregătirea pe parcursul întregului an. Eu, de exemplu, acum sunt în Portugalia și m-a ajutat clubul să fiu aici, dar mai departe o să vedem. Trebuie să găsesc sponsori, fiindcă, vă dați seama, nimeni nu alocă niciun ban în pregătirea noastră.

  • 2023 este anul în care a fost desființat Ministerul Sportului, fiind înlocuit cu Agenția Națională pentru Sport de către Guvernul condus de Marcel Ciolacu. 

La Campionatele Balcanice de Atletism ai obținut argintul. Ce ai alege între o medalie și un timp mai bun?
Aș alege o medalie. O medalie, pe lângă un rezultat foarte bun, poate să aducă și multe alte beneficii, cum ar fi sponsorii și automat mai mulți bănuți. Pe când un rezultat foarte bun, dacă este obținut o dată, nu cred că are așa o mare valoare atât timp cât nu ești pontat la rezultatul respectiv sau dacă nu ești într-un continuu progres.

  • 19 țări au participat la Campionatele Balcanice de Atletism din 2025: Grecia, Turcia, Ucraina, România, Serbia, Slovenia, Croația, Austria, Bulgaria, Israel, Republica Moldova, Azerbaijan, Cipru, Muntenegru, Kosovo, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Georgia și Macedonia de Nord.  

Per total, ești mulțumită de ce ai realizat din punct de vedere sportiv în 2025?
Da, sunt mulțumită! Știu că se putea mult mai bine, dar consider că eu din partea mea am dat tot ce am avut mai bun și chiar mai mult ca să reprezint România la nivelul la care am reprezentat-o. Sunt mândră de acest fapt și, bineînțeles, îmi doresc mult mai mult, dar condițiile din țară nu sunt la nivelul la care îmi doresc eu să fiu ca performanță. 

Când iubirea se îmbină cu atletismul 

Dincolo de sport, anul acesta a fost unul foarte important pentru tine în plan personal. Te-ai căsătorit. Cât de mult te ajută pe tine ca sportivă, dar și ca femeie ca antrenorul să fie și soțul tău?
Uneori poate să fie destul de provocator. Nu este ușor, deoarece trebuie să distingi cele două roluri. Acasă te comporți într-un fel, la stadion este diferit, dar consider că ne-am adaptat destul de bine de când Cristin este antrenorul meu. Sunt deja doi ani de zile, imediat se fac trei. Și am făcut o echipă foarte frumoasă și de când el este antrenorul meu am avut și rezultate extraordinar de bune. Acest lucru vine de la sine și ne înțelegem pe ambele planuri. Coincide gândirea pe care o avem și de asta facem o echipă atât de bună. Altfel ar fi foarte greu.

De la ce vârstă te-ai apucat de sport? 
M-am apucat în anul 2008, când aveam 9 ani, sunt născută în 1999. La 9 ani m-am apucat și de atunci mă tot antrenez. Dar bineînțeles că atunci eram copil, era totul o joacă. Acum, practic, asta e meseria mea și din asta trăiesc.

Cum este să ai o copilărie marcată de atletism?
Este o copilărie frumoasă, dar și grea. Sportul te disciplinează, te învață foarte multe lucruri. Consider că dacă sportul nu era în viața mea, nu eram în acest punct. Te schimbă în foarte multe planuri, dar te și ajută să te disciplinezi. 

Ai simțit că te-a întărit sportul de mică?
Te și întărește ca om, dar ăsta cred că e cuvântul cel mai potrivit, că te disciplinează. Fiindcă știi că trebuie să mergi la antrenament după școală. Ai nevoie de un pic de timp după școală. După aceea mergi la antrenament și după vii acasă. 

Ajungi să îți împarți foarte bine timpul de mic copil. 
Da, cumva trebuie să îți împarți foarte bine timpul și pentru școală, adică să îți faci temele. Trebuie să ai grijă și la timpul de recuperare după antrenament. Cumva asta vreau să menționez. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Și prin prisma sportului am putut să văd lumea, să văd foarte multe țări, să cunosc multe persoane, să fiu mai cunoscută și să văd și cu alți ochi lumea. A fost și este un lucru foarte benefic în viața mea. Deci, din punctul acesta de vedere, nu aș schimba nimic.  

  • 50,77 reprezintă al doilea timp din cariera atletei, la Campionatul Mondial din Budapesta din 2023.   

Ce alte sacrificii mai implică viața de atletă?
Este vorba de a renunța la timpul cu prietenii, familia. Nu poți să îți permiți când ești la un nivel mai mare să ai weekenduri libere, să faci ceea ce tu îți dorești. Sau poate uneori dacă ești în perioada de pregătire sau înaintea unei competiții nu ai voie să faci toate lucrurile pe care le-ar face un copil normal. 

Pe plan alimentar?
În afară de asta, trebuie să te disciplinezi și pe plan alimentar. Nu poți să mănânci tot ce apuci. Uneori implică și niște sacrificii. Poate ai o poftă de ceva, dar știi că ar fi în detrimentul performanței; așa că renunți la acel lucru. Renunți la ceva pentru a obține altceva. Depinde cum privești aceste sacrificii. Dacă le privești în mod pozitiv, pentru a-ți aduce un plus de valoare în sportul pe care îl faci, atunci nici nu te uiți cu așa ochi că faci sacrificiul respectiv. Fiecare trebuie să își asume și să știe că sacrificiile respectate vor aduce alte beneficii.  

Cum reușești să te motivezi în momentele în care dai tot ce ai mai bun și nu obții ce îți dorești?
În primul rând, mă motivez gândindu-mă înapoi că am dat tot ce am avut mai bun și că mai mult de atât nu aș fi putut face, din punctul meu de vedere. Eu mă implic 100% tot timpul și asta s-a văzut în ultimii ani în rezultate și în ceea ce am obținut. 

Te gândești și la medalie la Mondiale sau Europene?
Mă gândesc mereu la viitor și mă gândesc că o să vină și ziua în care o să ajung și în finală, o să iau și medalie. Nu renunț! E un obiectiv comun și al meu, și al lui Cristin, de care știu că se va îndeplini. Dacă nu s-a îndeplinit anul trecut sau anul acesta, asta nu înseamnă că anul viitor nu o să pot să fiu acolo. Până la urmă, doar cei care nu renunță câștigă. Nu tuturor li se întâmplă chiar așa de ușor să ajungă pe podium la Europene sau la Mondiale. Ideea este să îți setezi în minte că poți să atingi acest obiectiv, chiar dacă în anii trecuți nu l-ai atins. 

  • Andrea Miklos mai are în palmares medaliile de aur la Festivalul Olimpic al Tineretului European (2015) și la Campionatul European de Tineret (2016)
  • Ea a mai obținut și bronzul la Campionatul Mondial în sală (2016, 4 X 400 de metri, la ștafetă), Campionatul European de Tineret (până în 23 de ani, 2019) și la Jocurile Europene (2023). 

O zi din viața campioanei române

Descrie o zi din viața ta! De la rutina de sportivă până la alte lucruri care îți aduc bucurie.
Cum ai zis și tu, în mare parte e rutină. Dimineața te trezești, iei micul dejun. După aceea mergi la antrenamente. E un program de mese și antrenamente pe care toată lumea îl știe și îl face. E foarte simplu, să zic așa. Când am timp și am un weekend mai liber, și acum când sunt în Portugalia, îmi place să mă mai duc la cumpărături. Îmi plac anumite outlet-uri și îmi găsesc timp o dată la trei, patru weekenduri, cam o dată pe lună.

Programul nu îți permite să mergi la cumpărături mai des?
Nu îmi permit mai des pentru că dacă am duminică liber, mă odihnesc. Vine următoarea săptămână care tot e grea. Cumpărăturile și parfumurile îmi plac, dar nici atunci nu abuzez. Mergem câteva ore, stăm, ne relaxăm, dar trebuie să te întorci mereu în realitatea pe care o ai, cea cu sportul și cu antrenamentele. E ok dacă îți mai dai un reset așa. Acum după cinci săptămâni de stat în Portugalia, mergem acasă pe 26 decembrie și petrecem Revelionul, după care revenim tot aici în Portugalia. Ieșim puțin din rutină, dar nu foarte mult. Ca să nu uităm care e obiectivul.

Care sunt obiectivele tale în 2026? Te vezi depășindu-ți cel mai bun timp?
Cu siguranță! Eu nu am fost așa o persoană care să fi declarat ceva foarte măreț. Mereu mi-am propus să demonstrez și după aceea rezultatele să vorbească de la sine. 

Dar crezi în tine?
Eu în interiorul meu cred foarte mult în mine și cred că pot face lucruri minunate. Chiar, de ce nu, să aduc și o medalie. Deci pentru mine nu există o limită. Niciodată nu îmi pun o barieră, dar nu îmi place să o spun. Și, da, bineînțeles că mi-aș dori foarte mult să fiu medaliată la Campionatele Europene, dar o să decidă timpul. Și este o situație destul de delicată, cum am zis și anterior, cu susținerea pregătirii noastre. Suntem lăsați în voia sorții și se așteaptă de la noi să concurăm la un nivel foarte bun la Campionatele Europene. Avem și un barem, apropo. 

Andrea Miklos, îndrăgostită de atletism din copilărie   

Dacă nu ai fi fost atletă, în ce sport ți-ai fi dorit să performezi?
Nu m-am văzut într-un alt sport, pentru că de mică am avut calități foarte bune pentru atletism. Aveam și viteză, și rezistență. De asta am început cu triatlon, care implică trei probe. Am avut la început medalie la Campionatele Naționale la diferite probe, la 150, la 60 de metri, la săritura în lungime. Așa că m-am dus cumva în direcția atletismului. Doar că întrebarea era la care probă. Și având și rezistență, și viteză, la 400 de metri mi s-a potrivit cel mai bine. Nu m-am gândit niciodată la alt sport pentru că mi-a plăcut în special atletismul. 

Pentru tine a contat cel mai mult ca să alegi proba de 400 de metri că aveai viteză și rezistență?
Da, nu e vorba că eu mi-am dorit în mod special să fiu la 400 de metri. În perioada respectivă, când aveam 13-14 ani, s-a văzut că am viteză, rezistență, chiar și viteză în regim de rezistență. Și atunci am ajuns la 400 de metri, pentru că aveam calitățile necesare. Am și alergat foarte bine prima cursă la 400 de metri și atunci am și rămas. Nu este exclus ca pe viitor să încerc și alte probe!

Mesaj pentru copiii din România

Te-ai gândit la ce alte probe?
Da, aș putea să mă duc și spre 800 de metri. Având rezistența aceasta a mea specifică destul de bună. Doar că la 800 vorbim deja de un alt tip de antrenament. E vorba oricum de mai mulți ani. Nu poți să spui că te antrenezi doar câteva luni și, gata, o să excelezi la proba respectivă. Dar știu că am și calități bune de rezistență, așa că n-aș exclude nici proba respectivă. Asta se va decide în viitor!

Ai un mesaj pentru copiii din România care visează să aibă o carieră în sport ca tine?
I-aș sfătui să își urmeze mereu visul. Indiferent de cât de greu le-ar fi să nu renunțe. Să își urmeze mereu propriul instinct și propria viziune, fiindcă părerile celorlalți nu contează, ci doar ceea ce ei gândesc și își pun în plan. Dacă își fac un plan pentru ei, cu siguranță se va și împlini.