- Dintr-o sală mică, de pe o saltea de 60-70 de metri pătrați, fetele s-au trezit pe un teren de peste 7000 de metri pătrați, cu o minge ovală în mâini și cu o regulă cel puțin bizară la prima vedere: să dea „obiectul” înapoi, dar în același timp să avanseze spre buturile adverse! Și dă-i și luptă!
Ideea i-a venit lui Adrian Iacobini, managerul Clubului Sportiv Universitar ASE, care a făcut actele pentru înființarea unei noi secții, cea de rugby în 7. Iar lotul să fie format din fete care fac lupte de performanță! Printre ele, s-a strecurat și o atletă.
Iacobini l-a contactat pe Johan van Heerden, căruia i-a plăcut proiectul, așa că s-a apucat de treabă la jumătatea lunii octombrie. Le-a spus fetelor regulile de bază, le-a dus pe teren și le-a arătat practic cum se mănâncă sportul ăsta. Iar fetele au fost entuziasmate și au prins rapid „șmecheria”.
Mai mult, după numai patru antrenamente, Adrian și Johan au înscris echipa în Cupa României, care a avut loc weekendul trecut la Iași. Nu s-a gândit nimeni la rezultate spectaculoase de la primele meciuri. Ideea era ca fetele să aibă entuziasm, să respecte ce le spune antrenorul și să joace de plăcere.
„Fetele sunt receptive și ascultătoare”
„Fetele sunt mult mai receptive și mult mai deschise decât băieții, să știți. Și foarte ascultătoare. Sunt și entuziasmate, vor mult... Duminică ne-am întors de la Iași, eram pe drum, iar ele m-au întrebat: Domnu' antrenor, când mai facem antrenament?”, povestește Van Heerden. El și-a încheiat cariera de rugbyst pe 26 septembrie la Dinamo, cu care a devenit vicecampion național în acest an.
„Au jucat foarte bine fetele, dar a fost greu pentru că nu știu încă toate regulile. Eu am încercat să le explic și să le învăț cât am putut. Ușor-ușor au înțeles și apoi s-au distrat, a fost foarte frumos”, e entuziasmat Johan.
Cu antrenamentele dure de la lupte, fetele au rezistat bine și din punct de vedere fizic: „La rugby în 7, sunt reprize de șapte minute, iar fetele au zis că e foarte ușor pentru ele. N-au obosit, au făcut față din punct de vedere fizic. Ele sunt obișnuite într-o sală mică, în timp ce terenul de rugby e foarte mare. Dar placajele și contactele sunt foarte bune, nu le-a fost teamă deloc”.
CSU ASE s-a clasat pe locul 6, Iașiul a luat trofeul, Agronomia a fost vicecampioană, Alba Iulia a ocupat poziția a treia, Cluj - locul patru - și Petroșani - locul cinci. „A fost primul turneu pentru noi, restul echipelor joacă rugby de mulți ani, dar nu rezultatele au contat. A fost excepțional pentru fete, cum au jucat, cum s-au comportat și cum au ținut piept echipelor experimentate. Eu sunt convins că, la un moment dat, vor câștiga”, e optimist antrenorul româno-sud-african.
„După ceva timp, pot deveni campioane!”
Johan spune că așa placaje cum au făcut fetele lui nu a văzut nici la băieți: „Mi-a fost puțin teamă, recunosc, pentru că au tras niște placaje... Cred că nici la băieți n-am văzut așa ceva. Au fost foarte impresionați oamenii prezenți de la turneu. Mi-au și zis: „Ce fete extraordinare ai!”. Dacă mai lucrez puțin cu ele, vor deveni campioane. O luăm treptat, dar cu siguranță mă gândesc și la un astfel de obiectiv. Eu niciodată n-am avut dubii că nu o să fac ce îmi propun. Nu m-am dus nici la turneul ăsta cu gândul că o să pierdem, am mers să fim competitivi și așa s-a întâmplat.
Fetele n-au acoperit lateralele, pentru că terenul e mare și nu erau obișnuite. Plus regulamentul, atât. În rest, totul a fost foarte bine. Una dintre fetele noastre, Ana Rotaru, a dat două eseuri după curse de 80 și 90 de metri. Pentru o fată care a făcut lupte și n-a făcut atletism niciodată, e extraordinar. Are o viteză naturală excepțională. A scăpat de un placaj și a alergat 80 și apoi 90 de metri și a dat eseu. A avut și viteză, și rezistență”.
Sud-africanul cu 55 de selecții în naționala României fusese ofertat de ceva vreme de Rapid și, cum Dinamo nu i-a propus nimic după ce s-a lăsat, a acceptat să meargă ca antrenor în Giulești. Asta după ce a făcut și un curs de antrenori în Franța. „La un moment dat am zis că am fost puțin dezamăgit că nu m-a ofertat Dinamo și s-au supărat cei de la acest club. Am jucat șapte ani la ei, aveam contract până în decembrie, dar am vrut să mă retrag mai repede și le-am spus în septembrie. Rapid mi-a propus de la începutul anului să mă duc la ei, m-au rugat o dată, de două ori, iar cei de la Dinamo îmi spuneau doar atât: „Așteaptă, așteaptă”. Le-am zis că nu mai pot să aștept, pentru că voiam să încep noua carieră de antrenor. Pe 26 septembrie am jucat ultimul meci. A fost decizia mea, am vrut să încep să antrenez. Am fost chemat și la naționala Under 18 a României, am antrenat și acolo. Deci am avut trei echipe pe care le-am antrenat în ultimul timp. E foarte greu ca antrenor să te împarți între trei echipe, fiindcă nu ai timp”, își justifică Johan alegerile.
Cu lacrimi în ochi la retragere
Component al naționalei României și la Campionatul Mondial de rugby din 2015, Van Heerden dezvăluie și trăirile pe care le-a avut la ultimul său meci ca rugbyst: „Am fost foarte liniștit, a fost frumos. Mi-am amintit de toate meciurile mele și de debutul la națională. Spectatorii mi-au strigat numele în tribună, a fost o mândrie pentru mine. Am și terminat ca vicecampion cu Dinamo... Am avut lacrimi în ochi, de fericire, pentru că am avut o carieră foarte frumoasă. Sincer, puteam să mai joc patru ani de aici încolo. Cei 39 de ani pe care îi am acum nu înseamnă nimic. Am făcut față fizic, nu asta era problema. Dar am vrut să închei cariera de jucător și să încep pe partea de antrenorat”.
Lotul de rugby în 7 al CSU ASE
Cătălina Axente (căpitan), Maria Panțîru, Ana Marioara, Patricia Iurașcu, Valentina Necoară, Oana Dumitru, Ana Rotaru, Larisa Nițu, Teo Sîrbu, Ana Pîrvu, Nikoletta Tili, Irina Margaș, Sofia Păiuș, Elena Boruga și Theodora Neagu. Staff tehnic: Johan Van Heerden și Șerban Mumjiev.
