Alexandru Șerban (41 de ani) antrenează patru echipe la CSU ASE București, trei de juniori (U16, U17 și U20) și cea de seniori, care are în componență jucători de maxim 23 de ani. Aceasta din urmă este un fel de „Luceafărul” de la fotbal, din anii 80, o echipă alcătuită din tineri de perspectivă și care juca în Divizia B. Cu această formație tânără, Șerban se bate cu șanse mari la calificarea în play-off-ul de promovare din Liga 1 (divizia a doua baschetbalistică de la noi).
Alex antrenează, practic, de dimineață până seara, pe două grupe de vârstă: până la ora 12 face antrenamente de individualizare cu echipa mare, după amiază cu lotul U20, în timp ce seara, după ora 20.00 până la 22.00 – pregătire cu juniorii U16 și U17! Iar în weekenduri e pe bancă la toate cele patru echipe!
Alex Șerban este, probabil, și cel mai tatuat antrenor din baschetul românesc. Are pe brațul drept un lup, un cerb și o bufniță, iar pe cel stâng – un ceas de buzunar, un fluier de antrenor, un coș de baschet văzut de jos, prima lui mașină și portretul câinelui său.
Spune-mi despre tine, bănuiesc că ai jucat baschet...
De la 15 ani m-am dus la CS Rapid. Am avut ambiția de când m-am apucat de baschet să ajung în Liga Națională, pe vremea aia era Divizia A. Și, la vârsta de 19 ani, am debutat în Liga Națională. Am jucat cam un sezon jumătate și apoi m-am lăsat din cauza ambientului, nu vreau să zic mai mult. Mi-am îndeplinit obiectivul, apoi n-am mai simțit apartenență și am zis că îmi doresc să mă fac antrenor. Totul a plecat dintr-o joacă, m-a rugat un prieten să-l înlocuiesc la un antrenament și m-am îndrăgostit pur și simplu de ce se întâmpla. Mi-a plăcut foarte mult energia copiilor, care sunt sinceri, și mă încărcam cu asta.
Pe ce post ai jucat?
Când am început, jucam pivot, eram printre cei mai înalți, am ajuns poziția 2-3, conducător, extremă. Și de la început, de când m-am apucat, mergând în poziția de sub panou, mi-a plăcut foarte mult să mă lupt cu un jucător mai mare decât mine.
Rapidist de mic
Ești fan al Rapidului la fotbal?
Cel mai mult pe stadionul Rapid am mers la fotbal. Sufletul e împărțit între Dinamo și Rapid, jumătate-jumătate. Mai mult îmi place să văd performanța, să văd jucători care joacă într-adevăr fotbal. Din păcate, la Dinamo de-abia de un sezon putem să vedem un pic de fotbal. Dar îmi place foarte mult atmosfera de pe Giulești. Plecam de la antrenamentele de la baschet pe stadion, acolo ne-am antrenat în sala de lângă stadionul vechi și, practic, am crescut acolo de copil. Săream din sală direct în stadion.
Când joacă Rapid cu Dinamo cu cine ții?
Cu Rapid. Dar nu-l sunam pe tata să-i spun că sunt în galerie la Rapid. El e dinamovist.
Și la CSU ASE cum a început treaba?
Cu Adrian Iacobini (n.r. - directorul CSU ASE București) mă știu de vreo opt ani. Înainte de ASE, am lucrat la clubul meu privat, Champions, unde am făcut performanță în zona feminină mai mult. Am mers cu echipele de fete, crescute de la 10-12 ani până la 20. Am și ieșit prima oară campioni la junioare, vicecampioni de mai multe ori. La U14 campioni și vicecaampioni, la U16 – campioni, la U18, în primii trei. Foarte multe fete au mers mai departe, în Liga Națională. Cea mai importantă jucătoare formată la noi este Ion Cătălina, născută 2003, am pregătit-o de la 12 ani, iar acum joacă în State.
Unde?
La Florida Southern, în NCAA Division 2. A semnat deja un contract. O competiție de tineret de unde pot accede mai departe. E tânără, mai are timp să se pregătească. E mare lucru că a ajuns să facă și școală, și baschet.
Și la juniori, și la seniori
La CSU ASE de ce ai venit?
Pe mine m-a atras foarte tare acest proiect. Am avut nevoie și de schimbare, am dorit să văd cum e și partea masculină de performanță. Lucram cu băieți și înainte, dar nu performanță, pe care am găsit-o aici, la ASE. A apărut oportunitatea să înlocuiesc un antrenor care a fost aici acum trei ani. Am preluat echipele de juniori în prima fază, că erau doar juniori atunci, la momentul ăla nu aveam echipă de seniori în Liga 1. După primul an, am terminat pe locul 3 la juniori. Și, practic, în următorul an am înființat echipa de Liga 1. Am rămas și la juniori, și am fost „secund” la seniori, când principal era Adi Israel, timp de două sezone.
El a plecat?
Da. Am hotărât să ne despărțim în începutul sezonului ăsta și am preluat eu echipa de seniori. CSU ASE este un buffer (n.r. - tampon) pentru sportivii care termină junioratul la 18 ani și nu ajung să joace în Liga Națională. Noi îi preluăm, joacă la noi până la 21, 22, 23 de ani, cât au nevoie ca să fie pregătiți pentru Liga Națională. Nu ne dorim să dăm un jucător de la CSU ASE care să stea pe bancă în altă parte. Decât să stea pe bancă la Liga Națională, mai bine are minute aici și evoluează. Avem o echipă tânără în Liga 1. După primul an, am observat că e destul de greu să aduci jucători de la 16-17 ani și am hotărât împreună să creăm și o pepinieră plecând de jos. În primul an, am avut generația 2011 la U15, am plecat cu 2008 la U17 și anul ăsta la fel. Confirmăm cu lotul 2009, pe care l-am înființat anul trecut, ăsta e al doilea sezon al lor. E un mix de 2009-2010, practic, U16 și U17, cu care ne-am calificat la turneul final pentru prima oară. Și ne dorim tot așa, să continuăm să aducem și generații mai mici, ca să putem avea de unde crește.
90% din jucătorii din lotul de Liga 1 sunt Under 20!
Fiecare echipă are antrenorul ei, iar tu ești un fel de coordonator, nu?
Eu sunt antrenor principal și la juniori, și la seniori în momentul acesta. Suntem o echipă: Daria Brașovan antrenoare secundă, și la juniori, și la seniori, Radu Cimpoieru - imagine și media - și George Mitrofan, pe partea de organizare. Avem două grupe de vârstă pe care le antrenăm. Teoretic, sunt doar două echipe, practic sunt patru, pentru că suntem înscriși cu generația 2010 la U16, generația 2009-2010 la U17 și, în același timp, 90% din jucătorii de Liga 1 sunt Under 20, că sunt studenți aici și juniorii pe care i-am avut până acum. Și atunci, o echipă participă la două competiții. Tinerii pe care îi avem la Liga 1 merg și la U20, iar juniorii care merg la U16 merg și la U17.
Ești pe bancă la toate meciurile?
Da, sunt antrenor principal la toate meciuri.
Și nu ți-e greu? Adică nu sunt multe meciuri?
Sunt obișnuit. Am făcut chestia asta de foarte mult timp. Îmi era greu să gestionăm dacă nu aveam grupele astea apropiate. Trei echipe erau cam mult, că nu găseai soluții pentru antrenamente. Încercăm să aducem și alți antrenori lângă noi, nu-mi doresc eu să le fac pe toate, pentru că eficiența și calitatea scad când alergi după mai mulți iepuri, dar deocamdată n-am găsit persoanele potrivite. Copiii de la 2010 și-au dorit foarte mult să lucreze cu mine.
Antrenamente de dimineață până noaptea!
Păi și câte ore faci pe zi?
Sunt antrenamentele de individualizare la cei mari dimineața până la 12, după care seara de la 5 jumătate începem antrenamentul propriu-zis cu U20 până la 19.30, și de la ora 20 începem antrenamentele cu juniorii, până la ora 22. În fiecare zi, iar sâmbăta și duminica am meciuri.
Lucrezi nonstop?
Da, da, e ceva ce îmi place foarte mult și o fac cu pasiune.
Final Four cu echipa mare este un obiectiv stabilit din start?
Da, acesta este obiectivul nostru. Ca să poți să devii un club serios, care să atragă jucătorii, să facă parte din această echipă, trebuie să ai și rezultate. Dacă nu ai performanță, nu poți aduce calitate. De aceea, targeturile, obiectivele sunt cât se poate de mărețe. Și ne dorim să ajungem cât mai sus. Odată ce ai un standard ridicat de performanță, poți să emiți și pretenții, să îți dorești să aduci jucători buni, să aduci antrenori buni.
Promovarea în Liga Națională nu este un obiectiv, ci creșterea jucătorilor tineri
Cât mai sus înseamnă și promovare? E cam mult pentru un club mic?
Nu știu dacă e mult sau puțin. Dacă am declara asta, ar însemna că ieșim din zona noastră de proiect. Și anume „bufferul” pe care ne dorim să fim. Mulți au venit și mi-au spus: „Da, dar poți să fii buffer și în Liga Națională”. Nu poți să fii buffer acolo, pentru că totul se rezumă la buget, iar cu bugetul dintr-un an de Liga Națională poți să hrănești patru sezoane de Liga 1, de Divizia B, cum ar veni, unde noi suntem în momentul ăsta. Și practic ai patru ani, aproape un ciclu olimpic, în care poți să formezi o generație foarte bună, pe care să o ajuți să crească, iar jucătorii să ajungă la Liga Națională. După un parcurs foarte bun al unui jucător, să zicem, de lot național, el are șanse mari să se ducă la o echipă de Liga Națională, dar acolo va sta pe bancă, fiindcă obiectivele acelei echipe sunt foarte mari. Nu îl vor putea băga în teren ca să-l ajute să crească. Și atunci, într-un an, el se poate lăsa de baschet.
Vă gândiți la CSU ASE și la partea financiară, adică să vindeți niște jucători sau nu prea se vând în baschet?
Se vând și în baschet. Când pleacă de la noi la Liga Națională, putem primi niște bani sub formă de grilă de formare. Dar scopul principal nu e să vindem jucători, ci să-i creștem și să devenim o rampă de lansare pentru ei spre Liga Națională și chiar mai sus. Am reușit să îmbinăm acum, în al treilea sezon, și curricular: avem șapte jucători din prima rotație la Liga 1 care sunt și studenți la ASE. Adică am reușit cumva să îmbinăm și partea universitară cu sportul. Și asta este la același nivel cu faptul că ne dorim să fim o rampă de lansare și să-i aducem la universitate.
Au dat un jucător la Dinamo
A plecat vreun jucător de la voi la o echipă de Liga 1?
Șerban Jeleș, care este acum la Dinamo, a fost doi ani la CSU ASE. Și mai îl avem și pe Voiculescu, care este la Rapid, în Liga 1, și care a plecat și el de la noi. A avut o tranziție. Întâi la noi, după aia la Ploiești, a venit sezonul trecut la noi și acum a plecat la Rapid. Dar e tot dintre juniorii noștri din primii doi ani.
Ai si jucători mai mari în lot, de peste 23 de ani?
Cel mai mare jucător este născut în 2002. Singurul. În rest, 2004-2005 și mai mici. Prin prisma faptului că am contact direct cu juniorii, eu îi antrenez, anul ăsta am reușit mai mult decât în anii trecuți să aducem jucători de 2009-2010, adică Under 16-17, să debuteze la Liga 1. Ei fac antrenamente și cu echipa de Liga 1, și cu echipa de juniori. Au debutat până acum doi jucători de 2010 și un jucător de 2009. Au jucat, au dat și coș. Robert Bălan a ajuns la al treilea meci al lui în Liga 1. La meciul cu Târgu Mureș, a fost prima schimbare, adică al șaselea jucător care a intrat în teren. E un copil care și a făcut treaba foarte bine, s-a apărat foarte bine. A devenit o motivare și pentru ceilalți, toți își doresc să muncească mai mult la juniori și să ajungă în echipa mare.
Buget mic, salarii mici, seriozitate și performanță
Cu bugetul cum stați?
În Liga 1 sunt câteva echipe care sunt peste noi ca buget. E un buget mic, cu care ne descurcăm.
Buget mic înseamnă salarii mici. Cum îi motivezi pe băieți?
Ei își doresc să joace, în primul rând. Au înțeles procesul. Nu vin neapărat pentru bani. Bineînțeles că banii reprezintă un factor important, nu am fi sinceri dacă nu am spune asta. Având în vedere că eu fac numai asta, e clar că trebuie să existe o remunerație cu care să pot să mă descurc. Nici nu ne dorim ca ei să accepte prima ofertă. La începutul sezonului, i-am lăsat să vorbească, să spună ce își doresc, ce au nevoie. Și după aia am venit și eu cu lista mea de nevoi ale clubului și ce ne dorim noi. Și de aici a plecat povestea, în ideea în care trebuie să dați și ceva înapoi, nu doar să primiți, trebuie să și întoarceți ceva înapoi. Și tot ce puteți întoarce voi înapoi este pe terenul de baschet. Ăsta e singurul lucru pe care îl cerem, să fiți serioși și să performați. Nu sunt nici cele mai mici salarii din Liga 1, suntem undeva la mijloc, poate un pic sub jumătatea clasamentului din punct de vedere financiar. Copiii își doresc foarte mult să joace. Niciodată n-au existat discuții, poate cum există la alte echipe de Liga 1 sau Liga Națională, gen „n-am primit banii, nu jucăm”.
Și ați bătut și echipe care au bugete mai mari?
Sunt echipe în campionatul ăsta care au bugete mai mari. Discrepanța cea mai mare, din punctul de vedere al bugetului, a fost anul trecut, când am reușit să-i batem acasă la ei pe cei din Târgu Jiu, care aveau ca obiectiv promovarea. Cred că am fost singura echipă care i-a bătut anul trecut pe terenul lor.
Anul ăsta, cine e la promovare?
Știința, care e tot echipă studențească. Adi (n.r. - Adrian Iacobini) își dorește foarte mult și promovează foarte tare ideea de a contopi campionatul universitar cu Liga 1. Astfel, vor fi mai multe universități care să vină lângă noi și să promovăm la fel curricularul, care se îmbină cu sportul. Și astfel se poate crea și o performanță mai mare. În momentul ăsta, cred că 6 din cele 8 echipe din play-off au apartenență universitară. E un lucru extraordinar pentru ce ne dorim să facem noi și chiar e de lăudat faptul că sunt mulți care s-au implicat în chestia asta și și-au dorit să facă lucrul ăsta prin universitate.
Pe Stiința ați condus-o mare parte din meci în sezonul regulat.
Da, a fost cel mai bun meci al nostru.
Am văzut că vine și lume la meciuri. Încercați să strângeți o comunitate, din ce am înțeles.
S-a descurcat foarte bine pe partea de imagine colegul nostru Radu Cimpoieru. A făcut o treabă minunată. Anul ăsta am menținut sala plină la fiecare meci pe care l-am avut acasă. Foarte mulți studenți, pe lângă părinții sportivilor și juniorii de la echipele noastre, cu părinții lor.
Lotul CSU ASE care participă în Liga 1 (divizia a doua)
Stoica Tudor-Gabriel - 19 ani
Neagu Fabrizio - 19 ani
Ilie Mihnea Andrei - 19 ani
Arfire Luca - 18 ani
Roșu Matei-Alexandru - 18 ani
Popovici Luca-Radu - 19 ani
Țurlea Vlad-Alexandru-Cristian - 17 ani
Ion Drăgoescu Nicholas - 19 ani
Bălan Robert-George - 15 ani
Pascariu Alex - 23 ani
Cucu Mihăiță-Marian - 20 ani
Panait Andrei-Vlad - 21 ani
Lazic Mladen - 20 ani
Anin Matei - 19 ani
Oprea Daniel Gabriel - 16 ani
Onulescu Andrei Gabriel - 18 ani
Neacsu Mihai - 15 ani
Pârâu Dragoș Matei - 19 ani
