OPINIE | Fotbalul românesc stă pe o mină de aur, dar a îngropat-o sub molozul nepăsarii și lipsei de profesionalism

Maroc, Algeria, Serbia, Croația, Albania sau Kosovo reușesc să aducă la naționalele lor 99% dintre jucătorii născuți sau crescuți în străinătate pe care îi ofertează să joace pentru ei, deși situația politică și economică din aceste țări este la fel de tulbure ca în România. De ce nu poate România să facă același lucru, când lotul este unul mediocru și orice mână de ajutor ar fi binevenită? 

Înainte să îl acuzăm pe Edi Iordănescu că a lăsat acasă un jucător care nu mai jucase de peste un an de zile sau să ne bazăm pe un căpitan de echipă de aproape 34 de ani, care a fost mai mult accidentat decât valid în ultimii 5 ani, ar trebui să analizăm un pic pierderile pe care le-am suferit din cauza incompetenței unor angajați ai FRF, a strategiei federale defectuoase sau a mediului nociv creat în jurul loturilor naționale. Situația începe să sune aproape identic cu norul negru care plana în precendenta administrație, când existau acuze directe că la loturi ajungeau preponderent copii de bișnițari, politicieni și interlopi, care făceau mingea să plângă, sau selecționabilii erau puși pe tipsie de impresari. 

Pierderile naționalei: de la Adeyemi și Daniliuc, la Coubiș și Cîrjan

În ultimul timp, Andrei Coubiș (AC Milan Primavera / 19 ani / fundaș central) și Daniel Boloca (Frosinone Calcio / 24 de ani / mijlocaș central), doi dintre cei mai talentați tineri jucători din Peninsulă, au ales să joace pentru Italia. Decizia celor doi vine după ce Flavius Daniliuc (Salernitana / 21 de ani) a ales naționala Austriei, debutând recent pentru echipa de seniori, și Theo Corbeanu (Arminia Bielefeld / 20 de ani / atacant) evoluază cu succes pentru Canada, alături de Alphonso Davies, Atiba Hutchinson sau Stephen Eustaquio, deși nu l-am mai convocat, după prezențele la naționalele U16 și U17 ale țării noastre. 

Ajdin Hrustic (Hellas Verona / 26 de ani / mijlocaș ofensiv), fotbalist cu tată bosniac și mamă româncă, internațional australian prezent la CM 2022, nu a fost contactat la timp de FRF și este acum un om important pentru naționala de la Antipozi. Pentru Karim Adeyemi (Borussia Dortmund / 21 de ani / atacant), noul copil-minune din Bundesliga, dorit de Real Madrid, FC Barcelona și granzii din Premier League, născut la Munchen din tată nigerian și mamă româncă, FRF a lăsat impresia că nici măcar nu s-a mai sinchisit să lupte pentru atragerea sa. Virgiliu Postolachi (UTA Arad / 23 de ani / atacant), jucător crescut de PSG și unul dintre cei mai buni atacanți din Superligă, a fost lăsat plocon Republicii Moldova, după ce a așteptat ani de zile o convocare care nu a mai venit, iar juniorii Adrian Caragea (Sassuolo U19 / 17 ani / extremă dreapta) și Luca Popa (Venezia U19 / 17 ani / fundaș central), acuză și ei tratamentul de la lot și nu mai par dispuși să accepte convocarea.  

Elis Bishesari (IFK Goteborg / 17 ani / portar), care are tată iranian și mamă româncă, a dat probe pentru naționala de juniori U17 a României, dar nu a mai fost selecționat, așa că s-a îndreptat către naționala Suediei U17, unde a fost titular și integralist la CM 2022. La capitolul pierderi îi putem trece și pe Suf Podgoreanu (Spezia, împrumutat la Maccabi Haifa / 21 de ani / atacant / internațional israelian), Omer Atzili (Maccabi Haifa / 29 de ani / mijlocaș ofensiv / internațional israelian), Ikechi Anya (Derby County / 35 de ani / Scoția), dar și mai mulți juniori cu familii stabilite în Irlanda.

Ultimul din această serie este Cătălin Cîrjan (Arsenal / 20 de ani / mijlocaș central), care acuză șicane menite să-l facă să nu se mai prezinte la lotul U21 și, cel mai probabil, va fi descurajat să mai răspundă convocărilor. Cel mai probabil, țara noastră nu va putea profita prea curând de faptul că peste 5 milioane de români au emigrat în străinătate și că baza de selecție externă este una la care alte națiuni ar putea doar visa. 

Le-am pierdut și pe Andreescu, Răducanu și Ionescu

Dacă la aceste pierderi mai le adăugăm și pe tenismenele Bianca Andreescu (22 de ani / Canada / câștigătoare US Open 2019) și Emma Răducanu (20 de ani / Marea Britanie / câștigătoare US Open 2021), baschetbalista Sabrina Ionescu (25 de ani / SUA / WNBA, campioană mondială 2022), gimnasta Anne-Marie Pădurariu (20 de ani / Canada / vicecampioană mondială bârnă 2018), înotătoarea Alexandra Wenk (28 de ani / Germania / multiplă medaliată mondială și europeană), canotoarea Rosemary Popa (31 ani / Australia / campioană olimpică 2020), luptătoarea Cynthia Vescan (31 de ani / Franța / medalită cu bronz la două Europene, participantă la trei ediții de JO), baschetbalista Ana Maria Căta-Chițiga (33 de ani / Franța / vicecampioană europeană 2015) sau sportiva de la gimnastică ritmică Alexandra Agiurgiuculese (22 de ani / Italia / multiplă medaliată la competiții internaționale), aceasta fiind doar o mică parte dintre sportivii cu origini sau pașapoarte românești care au preferat alte țări, atunci ne dăm seama că sportul nostru stă pe o adevărată mină de aur, dar că are o problemă cronică de miserupism și nu o poate fructifica din cauza nepăsării, corupției sau prostiei. 

FRF ar trebui să aibă departamente permanente în toată țările cu mulți expați români

În loc să-l lăudăm pe Denis Alibec, în mod uluitor, pentru că a reușit la 32 de ani să dea jos câteva kilograme și să cădem în admirație din cauză că a ales să dea cu călcâiul în brațele portarului, în detrimentul unui gol sănătos cu latul, sau să plângem absența unui atacant care abia face față în Serie B, poate ar trebui să nu mai încurajăm jucătorii să se întoarcă la cluburile agreate din Liga 1, la prima greutate întâmpinată în străinătate, și să mai dezmembrăm bisericuțele care îi fac pe stranieri să se simtă ca și cum ar veni la naționala Mozambicului, nu a țării de unde sunt originari părinții lor. 

Există clar o problemă în cadrul FRF, dacă atât de mulți fotbaliști nici nu vor să mai audă de naționalele României. Avaria trebuie corectată din timp, pentru că, la cât de dușmănos este condusă țara, probabil că, în curând, vom avea o populație mai mare în afara granițelor și mai mulți fotbaliști români selecționabili peste hotare decât în țară. În următorii zeci de ani, jucătorii nu vor mai crește în depopulatele Vaslui, Teleorman, Covasna, Mehedinți sau Galați, ci la Torino, Munchen, Madrid, Miami, Toronto sau Paris.

E clar și o problemă de strategie, dacă fundașul portughez Camora a fost naturalizat și convocat cu entuziasm, în ciuda opoziției unei bune părți a fanilor echipei naționale, dar pentru jucătorii de atac Adeyemi, Corbeanu sau Hrustici, care au părinți români, nu s-a depus un efort susținut. La fel cum e neclar cum cluburile din străinătate își pot face școli de fotbal în România, dar FRF nu poate organiza departamente permanente în toate țările în care numărul românilor trece de 100.000 de expați. Covasna are AJF, cu o populație de 220.000 de locuitori, dar Italia, cu peste 1.2 milioane de români stabiliți, în majoritatea tineri și familii tinere, nu e prinsă în angrenajul FRF. 

Text și foto - Gabriel Chirea