Ne-am lăsat păcăliți de seria bună a lui Dinamo din timpul sezonului regulat, crezând că niște jucători în mare parte modești pot coagula într-o echipă bine antrenată, însă baloanele de săpun, oricât de frumoase sunt, rezistă o perioadă foarte scurtă de timp. 

Cu un buget redus de transferuri, oficialii clubului au reușit să construiască un lot competitiv, o formație care a jucat un fotbal corect și care a dus-o pe Dinamo în play-off. Dar atât. Gândurile de mărire, gen câștigarea titlului sau participarea în cupele europene, au fost spulberate pe măsură ce competiția a devenit tot mai acerbă, iar echipele care au investit mai mult în transferuri au început să producă un fotbal mai realist. Dinamo a rămas de căruță pentru că jucătorii ei au ajuns la potențialul maxim și nu au cum să treacă peste o anumită limită.

Cîrjan nu face nici măcar un dribling per meci!

Oricât l-am lăudat pe Cîrjan, cifrele lui nu sunt cele ale unui fotbalist de top. 5 goluri și 5 pase decisive în 31 de apariții reprezintă statistici de jucător mediu în orice campionat din lume, dar nu sunt ale unuia decisiv. Un conducător de joc, un decar, cu o medie de un dribling pe meci (de fapt, 0,9, conform sofascore), nu prea se poate numi conducător de joc. 

Soro în centrul defensivei este o improvizație care n-a mai funcționat în ultima vreme. E mic de statură, ușor de blocat între doi fundași centrali masivi. E strivit acolo, oricât s-ar zbate și oricâtă bunăvoință ar avea. 

Musi trage cam un șut pe poartă la două meciuri!

Lui Musi i-a intrat atât de mult în cap că e mare jucător, încât crede acum că fotbalul se joacă doar din simulări, nemulțumiri și ifose. Cifrele lui sunt și mai modeste decât ale lui Cîrjan – patru goluri și două assisturi în 27 de apariții (26 ca titular), o medie de 0,6 șuturi pe poartă per meci spun totul despre cât de mare fotbalist e Musi.

Bineînțeles, greșeala cea mare din punct de vedere al atacanților, și în special a atacantului central, este a conducerii. Nu poți aborda un final de sezon regulat și un play-off cu un singur vârf, Karamoko. Iar când și singurul vârf se accidentează, apelezi la sus-numitul micuț Soro. 

O iarnă întreagă pentru un atacant nepregătit

Oficialii lui Dinamo s-au chinuit o iarnă întreagă să aducă un jucător de profil, l-au descoperit târziu pe George Pușcaș, complet nepregătit, iar acum îl așteaptă ca pe marele salvator. Problema este că, atunci când va intra, va avea nevoie de ceva jocuri de acomodare, iar după acestea există posibilitatea ca Dinamo să fi ratat complet orice șansă de cupe europene.

Dar nu e vorba numai de oamenii de atac. Și ceilalți fotbaliști din lot au limitele lor, în frunte cu mult lăudații Opruț, Boateng și Gnahore.

Dacă vrea mai mult decât o participare în play-off în sezonul viitor, Dinamo trebuie să-și reconsidere poziția și să facă niște transferuri pe care să le putem numi cu adevărat „de titlu”. Dar întrebarea a fost și rămâne: De unde vor veni banii pentru astfel de transferuri?