Unul dintre cei mai interesanți antrenori din fotbalul românesc este Cristian Popescu, cunoscut în lumea fotbalului autohton ca "Pagliuca". Acesta a avut o îndelungată carieră între buturi și acum face parte din staff-ul echipei SC Popești-Leordeni, revelația acestui început de campionat în Liga 2, unde se ocupă de pregătirea portarilor. Dar, în paralel cu activitatea fotbalistică, a fost realizator de emisiuni radio și a fost solistul trupei de rock heavy metal Ssonora, cu care a dat concerte și a înregistrat mai multe albume. Acesta a povestit cum au reușit să îmbine fotbalul și rockul, două domenii complet diferite, în ultimii 40 de ani. 

"Anul ăsta am împlinit 40 de ani de fotbal"

"Am fost portar 23 de ani, din 1986. Anul ăsta, în septembrie, am împlinit 40 de ani de fotbal. De 17 ani sunt antrenor. În momentul de față îi învăț pe alții cum să ia goluri, sper că mai puține (râde). Am început fotbalul la Progresul, am continuat la Metalul București. În 2001, m-a cumpărat Rapidul, am jucat la Rapid II. Am trecut pe la Dunărea Giurgiu, la FC Național și am încheiat la Săgeata Năvodari, în 2009. 

Porecla Pagliuca (n.r. - după Gianluca Pagliuca, fostul portar de la Sampdoria, Inter Milano, Bologna, Ascoli și naționala Italiei) vine din '86, de 40 de ani acest nume m-a urmărit, cu o intensitate deranjantă pentru mine, dar ușor-ușor am început să mă obișnuiesc. Când am început fotbalul, în '86, maică-mea mă trimitea cu șapcă, ca să nu fac insolație. Pe lângă șapca respectivă, semănam și mult cu el. Aveam mai mult păr, semănam și la fizic și aveam stilul lui atletic de a sta în poartă și de a analiza jocul. Un coleg a spus în vestiar, de față cu toată lumea, 'Ce mult seamănă ăsta cu Pagliuca!'. De atunci, de 40 de ani, Cristian Popescu este Pagliuca. 

Sincer să fiu pasiunea pentru muzică depășește cu mult fotbalul, care în cele din urmă a devenit o meserie. Am început să joc fotbal pentru că mă trag dintr-o familie de sportivi. Tata a fost handbalist, sora mea a practicat tenisul, un unchi de-al meu a jucat fotbal în Liga 1, la FC Olt, Rapid și Progresul. Au venit lucrurile astea natural. Nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult fotbalul, pentru că nu am avut copilărie, mi-am rupt toate degetele, am avut șapte comoții, am degerat, am înghețat pe teren, nu știu ce ți-ar plăcea la lucrul ăsta. Dar având un dram de talent, valul m-a luat și m-a dus către 40 de ani de activitate. 

"Marea mea pasiune a fost muzica metal. Am fost și sunt solist în trupa Ssonora"

Marea mea pasiune a fost muzica metal. Asta și genetic, pentru că taică-miu povestea că prin anii '70, mergea la Clubul Arhitecturii (n.r. - Club A) unde asculta Creedence Clearwater Revival, Deep Purple, Black Sabath, Alice Cooper. Probabil că s-a transmis. Așa că, în 1991, când am auzit pentru prima oară Thunderstruck de la AC/DC, pe o casetă, a fost un moment revelator și mi-am dat seama că nu există muzică care să fie mai compatibilă cu mine. 

Am avut emisiune la radio, am cântat într-o formație de heavy metal, am fost solist vocal în trupa Ssonora, din 1991 până în 2001. În 2025 am reînregistrat o piesă, deși ne-am separat un pic, chitaristul e în Canada, eu am rămas în România, ceilalți au mers mai departe pe calea lor. Am reînregistrat piesa care numește 'Taina' și e compusă în 1992, care a apărut pe o compilație la Loud Rage Music. Aștept să mai înregistrăm și alte piese mai vechi. Am lucrat la Fun Radio timp de ani, tot ca o pasiune. Am avut moderat două emisiuni, Rock On și Topul de Balade. 

În toată această perioadă, împins de la spate de maică-mea, m-am ocupat și de partea mea educațională. Am făcut și facultate, și masterat, vorbesc și două limbi străine, sunt pasionat de literatură, citesc în fiecare zi. Aș vrea să citesc mai mult decât am timp în momentul de față. 

Ambii copii joacă fotbal, iar fata câștigă concursuri de canto

Am doi copii, care neîmpiși de la spate, au ales tot calea fotbalului. Fata mea, Daria, joacă la Cononcordia Chiajna, în Liga 2, deși are doar 15 ani, a fost selecționată de două ori și la echipa națională de junioare. Băiatul meu, Dominic, are 8 ani și este la academia de la Popești-Leordeni, la ce îl văd eu este un tip talentat. Viața la fotbal e grea, șansele de reușită sunt mici, mai repede ajungi director de bancă decât fotbalist.

Microbul fotbalul s-a dus la următoarea generație, paradoxal cel am muzicii nu complet. Fiul meu nu e pasionat. Fata cântă la pian și are o voce minunată, a participat la concursrui de canto și a luat locul 1 de fiecare dată. Dar nu am reușit să îi stopez pentru această pasiune care se numește fotbal. 

"Nu am reușit să-mi las plete, pentru că nu mergea cu fotbalul"

Ce au în comun fotbalul și heavy metalul? Absolut nimic. Am trăit într-o zonă de muzică happy - manele, disco... Eu am fost tot timpul privit prin prisma pasiunii pentru citit. (V-a lăsat vreodată să puneți muzica în vestiar sau ascultați ce se punea?). În ultima perioadă, am văzut că băieții îmi mai pun așa, cât să-mi satisfacă și mie capriciul. Sincer să fiu, nu doresc să împărtășesc cu nimeni această pasiune. Este o muzică grea, m-a ajutat foarte mult să trec prin momente grele datorită durității ritmului. Am putut să învăț multe lucruri, pentru că la bază muzica metal este o muzică cultă, am învățat foarte multă istorie, din fiecare album, versuri sau copertă mergeam mai departe, acumulam informații.

Mi-am dorit foarte mult să cânt la chitară, dar acelea erau vremurile. Nu aveam altă șansă decât educația sau sportul ca să putem să mergem mai departe. Singurul drum pe care puteam merge, neavând studiile necesare, a fost să aleg vocea. Am o voce interesantă, nestudiată, am făcut față destul de bine provocărilor, am avut și concerte, am apărut la tv. Am vrut să-mi satisfac acest capriciu, acest vis, și am reușit. 

"Eram destul de ciudat ca om, dar eram sociabil"

Nu am reușit să-mi las plete, pentru că nu mergea cu fotbalul. În 1999-2000 nu erai bine privit cu plete la fotbal. Dar îmi vopseam unghiile în negru, îmi făceam ochii în negru, aveam trei cercei, aveam o costumație de piele cu ținte și multe accesorii metal. Eram destul de ciudat ca om, dar eram acceptam prin prisma faptului că reușeam să fiu prieten cu cei care nu ascultau metal, să fiu un tip sociabil.

La meciuri, când aveam dimineața meciuri și seara aveam concert la Rămnicu Vâlcea, de exemplu, deschideam geanta și apărau țintele și costumația de piele. Un coleg a stat o zi, a stat două, dar a treia oară s-a mutat. A zis 'nu mai pot să stau lângă tine, că e ceva ciudat cu tine'. La concerte s-au întâmplat episoade ciudate. Ce îmi vine acum în minte e că făceam promo prin aruncarea de casete în public. La un moment dat, când am cântat la Râmnicu Vâlcea, am aruncat cu casete, iar una dintre ele a nimerit în capul unui tip care nu era atent. Îi cer scuze dacă i-am spart capul, dar sper că i-a plăcut albumul. 

Are o colecție uriașă de aproape 5.000 de viniluri, casete și CD-uri

(Putem asemăna ce joacă Popești-Leordeni cu Thunderstruck?) E destul de ritmat și jocul Popeștiului. E ritmat și Thunderstruck. Piesa a fost scoasă în '91, noi avem un joc destul de romantic în anumite momente, cred că aș putea să le asemuiesc. 

Adum muzică în format fizic din anii '90, am început cu casetele. În dormitor am un perete cu 2.000 de CD-uri cu trupe străine. În pod e zona mea de liniște, am și o stație mai performantă, am colecția de albume românești. În total mă apropii de 5.000 de albume, în cele trei formate - vinil, casetă și CD. E un hobby costisitor. O parte din banii pe care i-am câștigat și îi câștig s-au dus către această pasiune nebună.

În zona de muzică românească, automat și prețul e destul de mare. Am adunat tot ceea ce înseamnă rarități pe piața românescă. De exemplu, am CD-ul albumului 'Celelalte cuvinte' al trupei Armaghedon, Holograf cu 'World Full of Lies' scos la Captain Records în Italia și un vinil scos de Cargo în Franța", a declarat Cristi Popescu pentru Pro TV Sport. 

Foto / Video - Gabriel Chirea, arhiva personală Cristi Popescu