Fotbal intern

INTERVIU Lorena Balaci, fiica marelui Ilie Balaci, conduce singură un club de fotbal! „Îi învățăm pe copii să alerge! E o nebunie să înveți un copil de 7 ani să dea cu capul!”

Lorena Balaci, fiica fostului mare fotbalist Ilie Balaci, conduce de 7 ani un club de fotbal pentru copii și juniori, Daco-Getica, unde este factotum. De la organizarea meciurilor, la ședințe cu părinții micuților fotbaliști!

SPORT.RO
Data publicarii: Vineri 18 Martie 2022, 18:24
Data actualizarii: Vineri 18 Martie 2022, 18:38

de FLORIN CARAMAVROV

Clubul are o altă viziune decât cea clasică pentru antrenamente și a „produs” deja doi jucători pentru Liga 1. Lorena  a fost căsătorită, timp de 17 ani, cu fotbalistul și apoi antrenorul Eugen Trică, de care a divorțat în 2015. Lorena și Eugen au doi copii, Atanas și Hristu, primul debutând de curând, la 17 ani, pentru CS Universitatea Craiova. 

Mai rar ca o femeie să conducă un club de fotbal. Cu ce te ocupi, efectiv?
Clubul e fostul Juventus București, probabil știți. Eu sunt secretarul general, dar, practic, mă ocup de tot, în afară de antrenamente. 

Și cum te descurci, ce faci zilnic? Care-i fișa postului?
Fișa postului este cea a unui secretar general, dar eu fac multe alte lucruri, de organizare a competițiilor. La partea de birouri, sunt doar eu. Fac și contractele jucătorilor, cei care sunt profesioniști, realizez acordurile de transfer, organizez deplasările, meciurile de acasă. Tot ceea ce înseamnă organizarea unui club. 

Ai ceva de lucru...
Da, în mod normal, toate acestea se fac de către mai mulți oameni. Și noi eram mai mulți când echipa era în Liga 1 sau în Liga a doua, dar apoi, când a mai funcționat doar Centrul de copii și juniori, s-a mai redus personalul și am rămas doar eu, dar să știi că-mi place, nu mă plâng. Într-adevăr, uneori, în perioadele de transferuri, e un volum mare de lucru, dar e ok.

Patronul Ciuclea mai vrea să-și facă echipă de seniori?
Noi avem acum o echipă de seniori, cu jucători născuți 2004, care au promovat din Liga a 5-a și joacă acum în Liga a 4-a. 

Tot Daco-Getica se numește?|
Da, da, da.

Lorena Balaci: „10 tipuri de mame, 10 tipuri de tați”

Am citit articolul de pe blogul tău, în care dai niște sfaturi părinților de copii fotbaliști. Cum putem să determinăm un părinte să fie mai puțin vocal la meciuri, să nu-și zăpăcească, efectiv, copilul?
Pleacă totul de la educație.

Educația părinților?
Educația părinților, da. Am scris și un articol despre mame, „10 tipuri de mame”. Eu am scris despre mame, pentru că sunt eu mamă, dar el se poate transpune și în „10 tipuri de tați”. Se comportă la fel, nu e nicio diferență între mame și tați. Bine, articolul e haios, dar asta e realitatea, descrisă într-un mod umoristic. 

Cum reușești să discuți cu părinții? Am văzut că sunt destul de agitați pe la meciuri...
Părinții mei de la club sunt „under control”, pentru că eu aici am instituit un Comitet de părinți. Fiecare grupă de copii are un responsabil de grupă, un Comitet de părinți cu care mă întâlnesc foarte des. Trimestrial fac întâlniri cu părinții, exact cum sunt la școală ședințele cu părinții, unde discutăm probleme organizatorice și problemele lor. Am mizat mereu pe transparență. Nici eu nu sunt perfectă, nici ei nu sunt perfecți, așa că trebuie să avem comunicare pentru a rezolva problemele ivite. Asta m-a ajutat foarte mult în economia timpului, pentru că ei au înțeles ce vreau eu de la ei, eu am înțeles ce vor ei. Sigur că mai sunt cazuri izolate, mai înjură la meciuri. Eu sunt foarte mult prezentă la stadion și merg cu ei în multe deplasări. Așa că îi am sub control, iar ei nu fac mari  scandaluri, așa cum i-am văzut pe părinții altor echipe.

E bine că discuți cu ei și încerci să îi „educi”...
Aceste întâlniri fac foarte bine. Eu sunt de șapte ani aici, iar ei și-au dat seama că nu le spun prostii, că atunci când le promit ceva, chiar se întâmplă sau când îi cert, chiar sunt de certat, pentru că derapează un pic. Eu cred că fotbalul este tot educație și încerc să le explic: cum la școală nu vă duceți să certați profesoara de geografie pentru că vi se pare dumneavoastră că a predat rău lecția, așa nu trebuie să veniți nici la fotbal să-i spuneți antrenorului că nu știu ce n-a făcut el bine. 

Păi acolo nu se pricep. La fotbal ne pricepem cu toții...
Da, suntem o țară de antrenori și de politicieni. Mai nou, am fost o țară de doctori, acum ne-am transformat în analiști de război. 

Ce obiective are un club de copii și juniori cum e cel pe care-l conduci tu?
Să crească copii și să aibă cât mai mulți copii la Liga 1. 

Primii copii în Liga 1: Gabriel Plumbuitu și Atanas Trică

Ce copii au ajuns până acum la Liga 1 de la Centrul Daco-Getica?
Gabriel Plumbuitu, care a jucat la Mediaș, iar acum este la Timișoara, și Atanas Trică, fiul meu. Ei fac parte din echipa asta de 2004, cu care noi jucăm acum în Liga a 4-a și de unde, cu siguranță, vor mai apărea câteva nume în următorul an. 

„Distrează-te pe teren”, a spus tatăl tău. Cum aplici asta la Școala pe care o conduci?
În primul rând, nu vrem ca și copiii noștri să simtă presiune. Noi ne dorim să le insuflăm și să le păstrăm plăcerea fotbalului, a jocului, că asta e cel mai important. Neavând ca obiectiv principal punctele, deși, normal, ne dorim și noi să câștigăm. Obiectivul principal este să jucăm fotbal. 

Cam așa se întâmplă la Academiile din țările dezvoltate fotbalistic...
Da, ideea asta am preluat-o din străinătate, eu și șeful Centrului de Copii și Juniori, Cristi Câmpeanu, care este artizanul acestei grupe de 2004 și a celor doi copii care au ajuns la Liga 1. Eu am militat vara trecută la AMF (n.r. - Asociația Municipală de Fotbal) să-i conving să aplice o hotărâre a Comitetului executiv al FRF de a se juca pe teren redus (minifotbal) fără puncte. Și i-am convins, e o mică victorie personală. Acele puncte generau niște conflicte între părinți, între copii, între antrenori. Generau foarte multă agresivitate. 

Dacă reușim să creștem niște generații care să se bucure când joacă fotbal și să nu fie stresați de puncte, de antrenori, de părinți, poate vom avea o șansă să ne revenim cu fotbalul...
Da, abia atunci vom progresa, când fotbalul se va juca la vârste mici din plăcere. Eu îi întreb tot timpul pe copii: cum e, cum vă place, vă simțiți stresați, vă simțiți obosiți?  

„Am întâlnit antrenori de profesie taximetriști!”

La voi cum e, puneți accent pe pregătirea fizică a copiilor?
La cei mici, până În 12-13 ani, facem un alt tip de pregătire fizică. Avem Școala de atletism, școala alergatului, ca să învețe să alerge, pentru că am descoperit că vin copii de 11-12 ani care nu știu să alerge. Avem un preparator fizic care asta îi învață, să alerge. Apoi, ei fac tot felul de jocuri, adică antrenamente de genul unor jocuri. E o nebunie să înveți un copil de 7 ani să dea cu capul. 

Sau să-l alergi până nu mai poate...
Nu, nu, nu, nu. Problema e la antrenori. Eu am întâlnit antrenori care sunt de profesie taximetriști. Nu glumesc deloc! Am întâlnit antrenori de fotbal care nu au jucat în viața lor fotbal. Asta este meserie vocațională. Și mie îmi place foarte mult, dar știu că nu o pot face. Îmi place fotbalul, și atunci am ales să lucrez într-o altă variantă în fotbal. Cum ar fi să studiez două-trei luni, că e Internetul plin de tot felul de antrenamente, apoi să-mi pun niște ghete în picioare și să mă apuc să-mi fac o echipă. Păi eu nu știu să lovesc mingea. Cum pot să învăț eu un copil? Eu am antrenori   licențiați la Daco-Getica. Toți știu ceea ce fac.

  • Citiți mâine pe sport.ro ce spune Lorena Balaci, despre fiul său, Atanas Trică, despre cadoul de zeci de mii de euro pe care acesta l-a refuzat și despre cum a reușit acesta să înscrie primul său 
Modifică setările cookies