Ion Marin (70 de ani) a condus naționala de juniori Under 19 a României până în semifinalele Campionatului European. Câștigător al titlului de campion cu Dinamo și ca fotbalist, și ca antrenor, experimentatul tehnician a preluat generația 2006 acum trei ani, iar de atunci a urmărit jucători, a selectat, a renunțat la unii, i-a căutat pe cei mai buni, i-a supus la teste în meciuri amicale internaționale tari și a ajuns la lotul actual, care a reușit să ajungă la un pas de finala Euro.
Am vorbit cu experimentatul tehnician despre performanța de la acest turneu final, despre viitorul tinerilor fotbaliști pe care i-a pregătit și, bineînțeles, despre confiscarea telefoanelor mobile, care a fost subiect de dezbatere la tv în ultima vreme.
Care sunt concluziile privind naționala Under 19 după parcursul de la Campionatul European?
Faptul că am reușit să jucăm o semifinală de Campionat European a făcut parte dintr-un plan-program care s-a întins pe o perioadă de trei ani. Când acești copii aveau 17 ani, am jucat calificări pentru Campionatul European Under 17, aici, în România, la Mogoșoaia. Danemarca ne-a bătut cu 3-0.
De la 0-3 la 3-0 cu Danemarca!
Aceeași generație de acum?
Da, dar nu cu toți jucătorii din perioada aceea. Selecția a fost deschisă și am tot căutat. Am intitulat raportul meu de acum „De la 0-3 la 3-0 cu Danemarca”. Apoi, în planul ăsta de trei ani, am solicitat Federației meciuri împotriva elitei Europei. Și am primit. Italia, Portugalia, Germania, Spania, Elveția, Suedia, Norvegia. Deci chiar am jucat. Acești copii s-au prezentat la Campionatul European cu o experiență internațională bogată. Și cu rezultate în ultimul an și patru luni. Au bătut Germania, au bătut Elveția.
Deci n-au avut frică...
Exact. Chiar dacă au fost meciuri amicale, experiența aceasta internațională le-a folosit foarte mult.
Dumneavoastră sunteți mulțumit de cum s-au prezentat băieții ca joc, ca atitudine?
Eu sunt foarte mulțumit. Acești copii au făcut un salt valoric fantastic. Faptul că s-au bătut la acest Campionat European și au reușit să se califice în semifinale spune ceva despre progresul lor. Nu vorbesc despre valoarea lor, ci despre cum au evoluat ei în timp.
Greșelile de arbitraj care au întors meciul cu Spania
Și fizic au fost foarte bine...
Am stat bine fizic, dar și tactic, și psihic. Am întors rezultatul acela cu Muntenegru, a fost ceva fantastic. Apoi, ne-am angajat în luptă cu Spania, chiar dacă eram conduși. Am dat dovadă că stăm foarte bine din punct de vedere psihic. Plus că am primit trei lovituri cu Spania despre care s-a vorbit foarte puțin. Penalty care n-a fost acordat, gol valabil neacordat. S-ar fi făcut 2-1 pentru noi, ar fi schimbat totul în teren. Plus acțiunea arbitrului pe care n-a înțeles-o nimeni. Am scăpat de la centrul terenului cu jucător care se îndrepta spre poartă cu mingea la picior, putea fi unul contra unul cu portarul, iar arbitrul a oprit jocul pentru că era un jucător accidentat în terenul nostru. Băi frate, stai așa un pic, ce naiba? La un meci de nivelul ăla, împotriva Spaniei, să ai trei greșeli din astea care influențează tabela...
După meciul cu Olanda, ați spus: „Atât am putut!” Ce-ar trebui să facem ca să putem mai mult?
Am spus așa pentru că eram într-un fel epuizați. Ce-ar trebui să facem? În primul rând, să avem grijă de copiii ăștia. Dar noi nu putem, federația nu se poate implica, nici eu nu mă pot implica. În primul rând, să vedem la ce cluburi ajung acești copii. Apoi, cluburile să-și asume responsabilitatea ca acești copii să joace, fie că sunt de la Liga a doua, fie din Superligă. Cei din străinătate la fel, trebuie să fie cooptați în echipele de seniori.
„La noi, nu te bagă nimeni în seamă”
La cei din străinătate, chiar că n-avem ce să facem...
Dar nici aici nu avem, că nu te bagă nimeni în seamă. Dacă au nevoie, da, te bagă în seamă, ca să-ți ceară referințe. Poate că au nevoie acum, dar, când va începe campionatul, ei nu vor fi folosiți. Și-atunci, chiar că se vor pierde.
Au curaj antrenorii din Liga 1 să titularizeze jucători de 19 ani?
Ei sunt Underi. Așa cum titularizează alt Under, care poate este născut în 2004, are doi ani în plus, de ce n-ar titulariza și unul de 19 ani? Depinde ce nevoie au. Normal că depinde și de nivelul la care este jucătorul. Mai e ceva ce am putea să dezvoltăm. Eu am propus joi în Comisia Tehnică să fie folosit un grup masiv din acest lot Under 19, deci nu doi-trei, la naționala Under 20. Să se facă un mix între Under 20 și Under 19, din care să rezulte o echipă puternică. Iar de aici să fie scoase la suprafață valorile. Vom avea nevoie pentru Under 21 și pentru naționala mare.
Și ce au zis cei din Comisia Tehnică?
Analizează, discută și probabil că vor pune în practică.
Chiar mă gândeam ce fac băieții ăștia acum, că la noi e o mare problemă când termină junioratul.
Da, dar uite că am fost deștepți și am făcut Under 20, care înseamnă o trecere mai lină a celor care termină junioratul către Under 21. Prin Under 20, ei rămân în circuitul echipei naționale și, implicit, în circuitul meciurilor internaționale, care înseamnă ceva.
Cluburile de la noi sunt interesate de jucătorii de la U19
V-a sunat cineva să vă întrebe de vreun jucător de la U19?
Pe mine personal nu m-au sunat, dar am înțeles că sunt unii interesați și că au luat contact cu Federația, care are toate rapoartele, toate informațiile despre jucători. Le pot pune la dispoziție.
Deci sunt cluburi interesate din Liga 1?
Din câte am înțeles, sunt cluburi interesate și din Superligă, și din Liga a doua.
Am văzut că pe Bărăitaru îl vrea Dinamo...
Bărăitaru are experiență, el la 17 ani și ceva juca titular la Slatina, în Liga a doua.
L-ați recomanda la Dinamo?
Sigur că da. Pe oricare l-aș recomanda. I-aș susține fără nicio ezitare.
„În fiecare echipă sunt niște băieți care nu privesc cu ochi buni tinerețea unora”
Ar face față ei la Liga 1? Sau de ce mai au nevoie ca să fie titulari?
Unii dintre ei ar face față. Depinde și cum vor fi primiți. În fiecare echipă există niște băieți care nu privesc cu ochi buni tinerețea unora. Pentru că tinerețea înseamnă un atac asupra poziției lor. Pot fi înlocuiți oricând.
Important este să privească și antrenorul cu ochi buni un tânăr jucător.
Antrenorul, dar și tot ce înseamnă conducere în clubul respectiv. Dacă strunesc, dacă țin bine vestiarul în mână, dacă explică foarte bine care este politica acelui club, ceilalți trebuie să respecte toate acestea.
„Dacă-i lăsam acasă, era vai de fundulețul nostru”
Aveți și nemulțumiri privind jocul naționalei U19?
Nu, nu în situația asta, pentru că am avut tot ce ne-a trebuit. Am avut șansa să-i chem de pe 23 mai, iar asta a contat foarte mult pentru ritmul jocului. E fantastic că am avut două săptămâni de pregătire, mai ales că unii dintre ei terminaseră campionatul pe 14 mai. Păi dacă-i lăsam acasă, taică, vai de fundulețul nostru era! I-am adus, am continuat pregătirile, a fost muncă multă, două antrenamente pe zi de multe ori. Au muncit, tot respectul și toată aprecierea pentru copii și pentru felul în care au răspuns.
Deci n-aveți nemulțumiri față de ei?
Nu, nu, nu. Sub nicio formă.
Ce le-ați spus la despărțire?
Le-am spus să dea Dumnezeu să nimerească la cluburi bune, cu o politică bună, dar să nu uite că totul depinde de ei, de comportamentul lor, de felul în care joacă, de felul în care se antrenează, de caracterul lor și le-am spus că în toate astea ei trebuie să fie pozitivi. Să nu creadă că au ieșit complet din circuitul internațional și din circuitul echipelor naționale, pentru că există Under 20, Under 21. Cu siguranță unii dintre ei se vor regăsi acolo. Ei trebuie să înțeleagă că acum sunt seniori și depind de ei înșiși.
„Sunt copii, iar eu am fost părintele lor”
Ei ce v-au zis?
Mi-au mulțumit pentru toți anii ăștia în care am lucrat împreună, pentru colaborarea noastră, pentru felul în care am avut grijă de ei. Mi-am crescut copiii, știu cum este. Sunt copii și ei, iar eu eram părintele acolo.
În afara de treaba cu telefoanele, ați mai avut ceva reguli stricte?
Nu. Dar nici aia n-a fost strictă. Am discutat cu ei și am stabilit un program al telefoanelor. Au fost lăsate într-un anumit loc ales de ei, numai în orele de odihnă.
Petrecere după semifinală?
N-am avut timp de petrecere. Ne-am ocupat de ei, de fiecare în parte, bilete de avion, echipament, am aranjat pentru cei din țară mașini, trenuri, să plece acasă. A fost mult de muncă.
„Cum să le dau bere copiilor?”
Păi n-ați băut o bere împreună?
Doamne Maica Domnului! Cum să dau bere copiilor?
V-au făcut vreo ofertă cei de la Federație? Știți ce veți face în continuare?
Nu, dar nu-mi fac nicio grijă. Cu siguranță, vom continua. Să vedem ce, să stabilească prioritățile. Nu-i nicio grabă.
Și v-ați mai înhăma la o muncă din asta de trei ani?
Păi de-abia am căpătat experiență... Că nici n-aveam... (râde).
Mulți tineri, mulți copii în tribune la meciul cu Olanda. Jucătorii au fost aplaudați la final, în ciuda eșecului. E un public mai civilizat la nivelul acesta? Cum ați simțit?
Noi am simțit pozitiv publicul din toate punctele de vedere. Este foarte bine că avem un impact pozitiv și că putem servi modele pentru copii. Am văzut și eu mulți copii la meciuri, voiau tricoul unor jucători, autografe, fotografii. Este ceva extraordinar. Toată această propagandă face foarte bine fotbalului.
Dumneavoastră și băieții ați făcut această reclamă fotbalului de la noi...
Ei au făcut-o, ei au muncit foarte mult. E meritul lor pe de-a-ntregul.
