Venerabilul antrenor, care împlinește astăzi 80 de ani, cunoscut ca un dinamovist prin formare și un rapidist prin adopție, a fost foarte aproape să preia pe rivala Steaua, la jumătatea anilor '80 ai secolului trecut. 

A lăsat Corvinul pentru Dinamo și echipa națională

În 1982, după ce petrecuse trei ani pe banca Corvinului Hunedoara, din care a făcut o forță a campionatului românesc, i-a promovat pe Michael Klein, Romulus Gabor, Dorin Mateuț, Ioan Andone sau Mircea Rednic, a terminat pe locul al treilea în Divizia A și a ajuns până în turul al doilea al Cupei UEFA, acesta a fost aproape să ajungă la rivala sa. 

Mircea Lucescu a preluat naționala în 1981, plecând de la Corvinul un an mai târziu pentru a se dedica exclusiv muncii de selecționer. În noiembrie 1985, el a acceptat postul de antrenor al lui Dinamo, datorită relației bune avute cu Tudor Postelnicu, om cu funcții înalte în MAI, deși avusese o ofertă să devină antrenorul Stelei.

"Roș-albaștrii" treceau prin momente confuze, având patru antrenori în decurs de trei ani (Traian Ionescu, august 1981 - noiembrie 1981 / Constantin Cernăianu, noiembrie 1981 - iulie 1983 / Emeric Ienei, august 1983 - mai 1984 / Florin Halagian, septembrie 1984 - octombrie 1984 ), perioadă în care nu au cucerit niciun trofeu intern. 

Refuzul de a prelua Steaua i-a adus demiterea de la națională

În octombrie 1984, Lucescu putea fi numit ca antrenor al trupei din Ghencea, dar refuzul său a făcut ca președintele Ion Alecsandrescu să-l readucă pe banca tehnică pe Emeric Ienei, care a fost antrenor la poate cea mai bună perioadă din istoria clubului, în care s-a câștigat titlul în Divizia A (1984-1985, 1985-1986), Cupa României (1984-1985) și Cupa Campionilor Europeni (1984-1985). Acesta a fost schimbat surprinzător la finalul anului 1986, cu Anghel Iordănescu, care a stat pe bancă la Cupa Intercontinentală (14 decembrie 1986 / 0-1 cu River Plate) și la Supercupa Europei (2 februarie 1987 / 1-0 cu Dinamo Kiev). 

Pentru că a refuzat Steaua, patronată la acel moment de familia Ceașescu, Lucescu a fost demis de la naționala României, deși obținuse calificarea la Euro 1984. Ratarea calificării la CM 1986 (a terminat grupa la un punct în spatele Irlandei de Nord) a adus motivarea schimbării. A părăsit naționala după un 4-0 cu Austria, în meciul de debut al preliminariilor Euro 1988. A rămas antrenorul lui Dinamo până în 1990, perioadă în care a câștigat titlul în Divizia A (1989-1990), Cupa României (1985-1986, 1989-1990) și a atins sferturile de finală (1988-1989) și semifinala (1989-1990) în Cupa Cupelor.

Putea deveni antrenor al FCSB, în 2023

Mircea Lucescu putea ajunge și antrenor al FCSB, când s-a apropiat de patronul Gigi Becali. După ce a terminat contractul cu Dinamo Kiev, în noiembrie 2023, antrenorul a vizionat multe meciuri ale "roș-albaștrilor" și chiar a fost invitat să intre în vestiar pentru a le vorbi jucătorilor. În ultimii ani, acesta a devenit un apărător înverșunat la clubului în lupta pentru marca "Steaua", deși clubul a pierdut majoritatea proceselor intentate de MApN.

Postul era ocupat de Elias Charalambous, care a început mai greu mandatul, dar a rămas în funcție până azi. Ulterior, cipriotul a câștigat titluri consecutive în Superligă (2023-2024, 2024-2025) și două Supercupe ale României (22024, 2025) și a dus echipa în optimile de finală ale Europa League (2024-2025), în timp ce Lucescu a devenit selecționerul României.  

Mircea Lucescu, cifrele unei cariere impresionante

"Il Luce" a avut o carieră impresionantă de antrenor. A debutat ca jucător-antrenor la Corvinul Hunedoara în iulie 1978. A fost selecționerul României cinci ani, din noiembrie 1981, până în octombrie 1986. 

Ulterior, a stat pe banca tehnică a celor de la Dinamo (1985-1990), Pisa (1990-1991), Brescia (1991-1996), Reggiana (1996), Rapid (1997-1998, 1999-2000), Inter (1999), Galatasaray (2000-2002), Beșitkaș (2002-2004), Șahtior Donețk (2004-2016), Zenit St. Petersburg (2016-2018), Turcia (2017-2019) și Dinamo Kiev (2020-2023).

La Șahtior Donețk a strâns cele mai multe prezențe: 573. Mircea Lucescu a înregistrat la echipa din primul eșalon al Ucrainei 397 de victorii, 85 de rezultate de egalitate și 91 de înfrângeri, obținând 2.23 puncte pe meci, conform statisticilor oferite de site-ul de specialitate Transfermarkt.

Dinamo Kiev: 118 partide, 1.81 puncte pe meci

Turcia: 17 partide, 1.06 puncte pe meci

Zenit: 41 partide, 2.07 puncte pe meci

Șahtior Donețk: 573 partide, 2.23 puncte pe meci

Beșiktaș: 89 partide, 2 puncte pe meci

Galatasaray: 106 partide, 2.01 puncte pe meci

Rapid (1999-2000): 4 partide, 1 punct pe meci

Inter: 17 partide, 0.94 puncte pe meci

Rapid (1997-1998): 7 partide, 1.71 puncte pe meci

Reggiana: 3 partide, 1.33 puncte pe meci

Brescia: 102 partide, 1.21 puncte pe meci

Pisa: 20 partide, 0.95 puncte pe meci