Milioane de copii visează visează să ajungă fotbaliști profesioniști, iar o parte dintre aceștia au curajul de a-și imagina că vor înscrie, într-o bună zi, golul decisiv al unei finale.
Îl exersează din toate unghiurile, cu câlcâiul, din foarfecă, cu piciorul stâng, cu piciorul drept, prin lovitură de cap, îl visează, iar, foarte rar, dorința li de îndeplinește, uneori chiar unor jucători care nici nu și-au permis să viseze atât de intens. A fost și cazul brazilianului Juliano Belletti, fost fundaș dreapta al Barcelonei, care a înscris în carieră un singur gol, în patruzeci de meciuri jucate în Liga Campionilor, dar a fost cel câștigător, în finala din urmă cu douăzeci de ani, Barcelona - Arsenal.
Ismaila Sarr putea fi eroul Senegalului, dar arbitrul a preferat corupția mascată în precauție
În finala Cupei Africii 2026, care se putea încheia într-o mie de feluri diferite, din cauza arbitrului Jean-Jacques Ndala Ngambo, din Republica Democrată Congo, Ismaila Sarr (27 de ani, Crystal Palace) a înscris un gol mai greu de anulat decât de validat.
Într-un univers paralel, în care arbitrii nu sunt copleșiți de emoții, în prelungirile unei finale, și au curajul să lase fotbalul să își urmeze cursul, fotbalistul câștigătoarei Cupei Angliei ar fi putut să se bucure de statutul de „erou” în țara sa.
Ismaila Sarr a jucat, dar fără să se evidențieze, în finalele anterioare ale Senegalului în Cupa Africii; înfrângere cu Algeria, 0-1, în 2019, și victorie la penalty-uri, 4-2, cu Egipt, în 2021.
A înscris în 2026 un gol perfect valabil, în opinia mea, dar istoria îl va uita. Asta și pentru că, într-un alt scenariu, arbitrul ar fi permis - corect, din punctul meu de vedere -, atât golul, cât și penalty-ul obținut de Brahim Diaz.
Supărarea lui Sarr nu poate fi însă prea mare, privind din exterior. Pape Gueye a înscris un gol mai spectaculos, țara sa a câștigat a doua Cupă a Africii, în ultimele trei ediții, iar viitorul carierei îl poate vedea reușind goluri mai importante decât cel care i-a fost anulat.
Brahim Diaz: a ratat intenționat?
Mai departe, luăm în calcul și visul lui Brahim Diaz de a rescrie istoria fotbalului marocan, care nu mai văzuse o finală de Cupa Africii din 2004, și nici trofeu, din 1976.
Pe fondul tensiunilor uriașe, care au întrerupt partida timp de douăzeci de minute, Brahim Diaz a surprins pe toată lumea - cu excepția portarului Edouard Mendy, potrivit speculațiilor - când a decis să execute penalty-ul în stilul lui Panenka. Când a ratat, nimeni dintre jucătorii de câmp ai Senegalului nu s-a bucurat, consemnând un moment bizar.
De aici pornește o nouă cascadă de prăbușiri a reputației fotbalului african, o nouă apocalipsă pe care Africa o va supraviețui, în cel mai probabil caz, în stilul său caracteristic.
Fotbalul african nu a câștigat nimic în finala Cupei Africii, ci doar a reușit să nu piardă tot
În finala Cupei Africii pe Națiuni 2026, fotbalul african pare că a reușit să anuleze ani și ani de progrese, care l-au credibilizat. Nu a câștigat nimic, ci doar a reușit să nu își piardă întreaga reputație.
Pentru africani poate să fie suficient, dar Ismaila Sarr și Brahim Diaz devin pățiții unui joc prea mare pentru a putea fi eliberat de sfori.
