Costel și Nicoleta Grasu s-ar fi așteptat ca fiul lor, Ștefan, crescut pe stadioane și pus, în mod natural, să încerce fiecare din probele atletismului, să le calce pe urme.
Traiectoria a fost confirmată de Ștefan Grasu doar până la un anumit punct al tinereții, în care, deși avea confirmări de valoare - ieșind campion național la aruncări - a ajuns să se plictisească de „sportul-mamă” pe care însă nu regretă deloc că l-a practicat.
Ștefan Grasu: „Aveam deja 1,85 metri la nouă ani. Eram mult mai mare decât orice alt copil de vârsta mea.”
În emisiunea Poveștile Sport.ro, Ștefan Grasu a dezvăluit maniera naturală în care a început să facă sport, din primii ani ai copilăriei.
„Mereu am fost în lumea sportului, de când m-am născut. Chiar nevrând, am fost cu ei peste tot și am văzut ce înseamnă competiții.
Toată ziua eram pe teren, pe stadion, făceam fiecare probă, alergam foarte mult. Era o atmosferă naturală și mi-a venit de la sine să fac și eu sport.
Știu că am făcut toate probele. Eu aveam deja 1,85 metri la nouă ani. Eram mult mai mare decât orice alt copil de vârsta mea,” rememorează Ștefan Grasu.
„Dacă nu ai o bază în atletism, e greu să înveți lucrurile tehnice, specifice unui sport.”
„Pentru a ajunge baschetbalist, am făcut atletism. Atletismul este sportul-mamă al tuturor sporturilor. Dacă nu ai o bază în atletism, e foarte greu să înveți lucrurile tehnice specifice unui sport.
Am fost campion național la aruncări, doar că mă plictisise foarte tare sportul ăsta. Cred că ai mei asta și-ar fi dorit de la mine, deși cred că le place mai mult baschetul, acum. Părinții sunt cei mai mari fani ai mei,” adaugă baschetbalistul român, mulțumit de interesul afișat de părinții săi.
„Nu am vrut să fac atletism, pentru că simțeam și o presiune, că trebuie să fac asta.”
„Nu am vrut să fac atletism, pentru că simțeam și o presiune, că trebuie să fac asta. Nu m-a atras pentru că nu aveam competiții multe. Antrenamentele erau repetitive, nu era competitivitate. Eram doar eu cu mine. La vârsta aia, nu îți venea natural să te bați tu cu tine. Plus că nu făceam parte dintr-un colectiv.
Fără baschet, nu aș fi avut prietenii cum am acum, nici dezvoltarea de comunicare. A fost un început foarte bun, în atletism, mi-am format o bază în cariera de sportiv,” a completat Ștefan Grasu, la Poveștile Sport.ro.
„Părinții nu stau împreună la meciurile mele.”
În exclusivitate pentru Sport.ro, Ștefan Grasu a precizat că beneficiază de susținerea necondiționată a părinților săi, în timpul meciurilor de baschet, dezvăluind însă că aceștia nu stau împreună, în tribune.
„Îmi place când vin la meciuri. Ei niciodată nu stau împreună. Nu există ca mama să stea lângă tata. Tatălui meu îi place să observe mai mult jocul, știe când se întâmplă un fault tactic.
Mama e mult mai impulsivă, vede o chestie și strigă. Tata e mult mai calm, vede că îmi curge sânge pe față, dar știe că sunt bine. Asta e diferența dintre ei doi,” s-a pronunțat Ștefan Grasu, la Poveștile Sport.ro.
Costel și Nicoleta Grasu, repere ale performanței, în atletismul românesc
Nicoleta Grasu, mama lui Ștefan, e în prezent antrenoarea lui Rareș Toader, unul dintre cei mai valoroși aruncători de greutate din lume. Nicoleta e multiplă medaliată la Mondiale și la Europene la aruncarea discului și a participat la ȘASE ediții ale Jocurilor Olimpice. Prima dată la Barcelona în 1992, ultima dată la Londra, în 2012.
Portdrapel al României la JO din Barcelona, Costel Grasu s-a clasat la ediția spaniolă pe locul la aruncarea discului. Costel Grasu, tatăl lui Ștefan, a fost în anii 90 unul dintre cei mai valoroși discoboli ai lumii.
.webp)
