Legitimat la CSU ASE București, Aris Negoiță a cucerit două medalii de aur la Campionatul European de Fitness pentru Cadeți, desfășurat în perioada 7–10 noiembrie, la Varșovia (Polonia). Performanța a fost obținută în probele de Fitness Dance și Fitness Challenge, un circuit training de 6 aparate - genuflexiuni, flotări, coreene, abdomene, sărituri laterale peste obstacol și planșă. Se lucrează câte un minut pentru fiecare „stație”, cu un minut de pauză. Scopul este sa faci cât mai multe repetări corecte în timpul dat. Aris efectuează peste 80 de flotări și peste 70 de genuflexiuni pe minut!

Spune-ne mai întâi cum a fost la competiție. Cum te-ai simțit? Ai avut emoții? 
Emoțiile au fost în mare parte pe partea de fitness dance, fiind prima dată când făceam coreografia la competiție. Dar la partea de Fitness nu prea au fost emoții știind care e traseul. Flotări, genuflexiuni, abdomene, coreene și sărituri laterale. Acolo știam ce se întâmplă, cât de mult pot, îmi cunoșteam potențialul.

Și câte se fac în competiție? 
Cât de multe poți într-un minut, dar trebuie să fie corect executate. Câte un arbitru le analizează la fiecare din cele 6 „stații” și îți punctează sau te corectează în cazul în care le faci greșit. Și îți scade din punctaj. Dacă faci una greșită, nu ți-o pune. Eu am făcut 412 puncte în competiția asta. 

Asta ce înseamnă? 
Se adună flotările, genuflexiunile, abdomenele, coreenele, săriturile pe care le faci, câte un minut la fiecare exercițiu. Eu am făcut 72 de genuflexiuni, 86 de flotări, 22 de coreene, 52 de abdomene. Faci cât poți tu de multe într-un minut și apoi stai un minut... La un moment dat, te epuizezi. Trebuie să le faci corect, pentru că altfel nu ți le punctează. 

Deci stai un minut, iar faci un minut. Și cât timp? 
Păi se acumulează 11 minute. Fiecare punctaj pe care l-am spus este pe „stații”, un minut la fiecare „stație”. Adică ai un minut de genuflexiuni, apoi pauză. Un minut de flotări, pauză. Și se adună. 

Și ai obținut medalia de aur... 
Da. Anul trecut m-a bătut un slovac care arăta senzațional, eu am luat locul doi. El a făcut 397 de puncte. Cam ăla era scorul top, în jur de 400, acolo se învârteau punctele lui. De data asta, el a făcut 395, iar eu am urcat, 412. 

Antrenamente de lupte

Cât ai muncit să ajungi la 412?
Sunt multe antrenamente de lupte, care mă ajută pe partea de cardio, mă ajută pe partea de condiție fizică. Dar antrenamente specifice, cred că am avut undeva la 12 sesiuni în ultimele 3 săptămâni dinaintea competiției. Făceam de câte două ori circuitul, deci undeva la 24 de circuite. 

De școală mai ai timp sau faci numai circuite? 
Este timp și de școală. În prima parte a zilei merg la școală, iar seara, de obicei, am antrenamentele, de lupte, de fitness.

O zi din viața unui fenomen

Chiar așa, ia zi-mi cum arată o zi dintr-ale tale. 
Acum intru la școală la 11.40... Depinde de ce am de făcut în acea zi, mă trezesc la o anumită oră. De exemplu, astăzi m-am trezit la 9. Îmi iau micul dejun, lapte cu cereale, omletă... Apoi, în perioada de pregătire pentru Campionatul European de Fitness, ori lucram la coreografie, ori făceam programul de exerciții dimineața. Dar de obicei preferam să lucrez la coreografie, pentru că programul mă epuiza și nu eram în stare dimineața să fac așa ceva. Apoi, îmi fac ghiozdanul și mă duc spre școală, fac undeva la 40 de minute. Deci plec mai devreme. După aceea, am orele de școală, orele de cultură generală, fie canto, pian, armonie, alte materii de muzică extra. Iar apoi, plec direct de la școală la antrenament.  

La cât pleci de la școală? 
Cinci, cinci jumate... Vinerea plec de la 6.20.

Și până aici doar un mic dejun?
Nu, îmi pune mama în ghiozdan, întotdeauna îmi pune pachet cu salată, cu mâncare de acasă. Nu prea obișnuiesc să îmi cumpăr de la școală. Am realizat că așa este cel mai bine.

Așa, și după cinci? 
Merg la antrenament. Pe la 7, încep antrenamentele, care durează cam două ore. Ajung acasă pe la nouă jumătate sau chiar mai târziu. Și apoi ori îmi fac din teme... Nu am o ordine clară. Ajung, îmi fac duș, mai mănânc ceva. Apoi mă relaxez și pe la 12 dorm. Am și zile în care la 10 și un sfert nu mai pot să mai stau și cad. Adică dorm. De curând mi s-a întâmplat, cred că joia trecută. 

E și coregraf!

Am înțeles că și coregrafiezi un concert la liceu, la Colegiul Național de Muzică George Enescu... 
E o coregrafie și pentru dansatori. Avem un fel de musical de Crăciun. E ceva mai complex față de celelalte. Coregrafie și pentru dansatori, și pentru artiștii care cântă. 

Deci ești și coregraf, și dansator și... luptător și... Chiar așa, hai să ne luăm pe toate. Deci ce faci tu? 
Sunt dansator în primul rând. E cea mai mare pasiune, aici sunt cel mai bun. 

Cu dansul ai fost și la... 
Românii au Talent, da. Tot pe partea de dans. Acolo sunt și campion mondial, și campion european. 

Așa. Dansator, coregraf... Cânti la... 
Cânt și la violoncel. Acum nu mai fac cursuri, că m-am mutat la canto-jazz. Deci canto, violoncel, pian. Am câteva noțiuni și la saxofon. 

Acordeon?
Era prea mare când am pus eu mâna pe el și nu puteam să-l țin. Nu am mai învățat. Am și o piesă scoasă pe YouTube, un cover scos cu o artistă, Sabrina, o prietenă foarte bună. Da, cânt și cu vocea. Apoi, partea de actorie. 

Joci în filmul Cursa. A fost lansat recent.
Da. Și am avut un rol destul de important. Deci, actor, și fizic, și cu vocea, că dublez voci. Luptător, kickboxer, se pune? Fac fitness. Și ce mai am? Informatică. Sunt dublu campion național la informatică. 

Dar la tine ziua are 48 de ore? Când le faci cu toate astea? 
(zâmbește).

Ai încercat să și compui? 
Înca nu, deși am avut exerciții la muzică în care trebuia să compunem niște solfegii. 

Joacă fotbal, handbal, volei, se descurcă la baseball!

Fotbal nu?
Am făcut și fotbal, da. Acum joc în liceu și în parc. Pe partea de sport, mă descurc extrem de bine. Adică orice sport la care mă duc, eu zic că îl prind repede și îmi dau seama de cum stau treburile. Și mă descurc. Am avut, de exemplu, acum 5-6 ani, la antrenamente la noi, un coleg care mergea și la baseball. Eu - total paralel, adică nu cunoșteam regulamentul, nu știam cum decurge un meci. Știam că dai cu bâta, se duce pe partea ta... Și de curiozitate, m-am dus cu el la un antrenament. Am văzut cum e, cum se ține mânușa, nici de mânușă n-aveam habar. Arunci, prinzi, alergi, te duci la bază, complicat, nu prea mai țin minte. Și s-a făcut un meci amical între băieții de acolo, iar după acest meci m-a luat deoparte un profesor de acolo și mi-a spus: „Sincer, joci mai bine decât copiii pe care-i am aici de doi-trei ani”. Mi-a zis să-l anunț dacă mai vreau să vin.

Și ce sporturi ai mai jucat? 
Pai baschet știu să joc. Nu am fost la curs, dar mă descurc destul de bine. 

Volei? Tenis?
Am noțiunile, adică mă descurc. Am jucat de plăcere. De plăcere am jucat și volei, am jucat și tenis, ping-pong. Am fost și la Olimpiada școlară de tenis de masă. Și m-a bătut un copil de clasa a patra, eu eram clasa a șasea, dar asta nu mai contează. Badminton, la fel. Și handbal, și squash. Acum vreau să încerc padelul. Am vorbit cu colegii mei actori din film și au spus că mă invită la padel. 

Cum a luat castingul pentru „Cursa”

Zi-mi și despre film. Cum ai ajuns acolo? Cum a fost? Cu cine ai filmat? 
Mai întâi, am primit castingul. Nu mai luasem niciun casting până atunci. Mereu mi se spunea: „Wow, foarte bine. Și se lua pe pile. Acum am zis: Bine, merg la castingul ăsta să văd ce-o fi. Nu prea mai merg eu la casting, dar hai, mă duc, încerc. Și trebuia să trimit un videoclip cu mine prezentând o mașină. Orice mașină îmi place mie. De la Dacia până la Lamborghini.

Și ce mașină îți place? 
Am ales Dodge-ul Challenger, cel pe care-l are Vin Diesel în „Fast and Furious”, ca să am și ce să descriu și să pară mișto. L-am descris frumos. Personajul meu este un vlogger, eu am interacționat bine cu camera. Am zis: Ce tare, știți ce mașină e asta? Chestii din astea. Am trimis videoclipul cu mine și am primit mesaj că am intrat în primii zece și că trebuie să vin fizic să mă întâlnesc cu cei doi regizori. Mi-au dat o mică scenă să o fac acolo, cu regizorii. Eu nu știam cine sunt regizorii dinainte. Și colo am văzut că era Anghel Damian, pe care îl cunoșteam și care este regizorul principal, și mai era Millo Simulov. Am intrat, eram emoționat, am vorbit cu ei. M-au luat foarte frumos, ca să mă acomodez... Îmi tremura și vocea. Au vorbit cu mine, am spus ce fac, m-am liniștit și mi-au zis: „Când ești gata, să faci replica asta, cu băiatul ăsta, îți imaginezi că este fratele tău. Îi dai una peste ceafă, e de-al tău, poți să-i faci orice. Nu contează, e fratele”. Am făcut acea scenă de două ori. Odată am făcut-o cu „fratele” și odată fără. Trebuia doar să-mi imaginez că e și el acolo, ca să vadă regizorii cum mă descurc. Cam ăsta a fost castingul. 

Și ți-au zis că l-ai luat?
Am primit apoi un mesaj că am intrat în primii trei. Fiind un proiect mai important, cred că așa funcționează. Acum, nu trebuia să mai dau nicio probă, depindea de cine va fi actorul principal. Pentru că noi, fiind frați în film, trebuia să semănăm un pic. Să avem așa o trăsătură măcar în comun, ceva. S-a ales actorul principal și m-au sunat că am luat rolul. Logic că m-am bucurat.

Esti și plătit, bănuiesc...
Da. 

Și nu ți-a luat mult timp? Cât ai filmat? 
Am avut 16 zile de filmare. În vacanță, noaptea, ca să poată bloca străzile. Și, bineînțeles că, fiind curse ilegale, tema principală din film, se făcea noaptea. A fost o experiență... unică. N-am mai trăit așa ceva, am stat cu actorii, am vorbit cu ei, am văzut cum se face un film, munca din spate, oamenii, ce rol are fiecare.

Joacă alături de Andi Vasluianu și Denis Hanganu

Actori cunoscuți? 
Denis Hanganu, care este, din punctul meu de vedere, cam cel mai bun din România. Andi Vasluianu, care tot așa este un actor foarte bun. Și foarte de treabă. M-am înțeles foarte bine cu el. Codin Maticiuc, Ștefan Iancu...

Te gândești să mai continui? 
Da. Clar. Aștept să vină proiecte, castinguri. 

Și cu școala știu că stai foarte bine...
Am terminat clasele 5-8 cu media generală 10. Am fost șef de promoție. Și până acum, în liceu, am doar zece. 

Făceai sport și în generală, nu? 
Da. De mic fac sport. Eram în tabără de dans în Grecia, mă întorceam acasă și în următoarea zi aveam două teste, la mate și la română. Cele mai importante. Și eu eram în Grecia, am stat cinci zile acolo, nu aveam caiete, nu aveam nimic. Teste la română și la mate. Am cerut, așa, de la colegi, ce s-a lucrat, din ce se dă test. Nu prea am avut oricum timp să mă uit. Am ajuns acasă, am aruncat repede un ochi peste materie, era și târziu, ajunsesem târziu. Următoarea zi am dat testele și am luat zece la ambele. 

Păi cum?
Nu a fost cazul atunci, dar, de obicei, sunt foarte atent în clasă. Le prind din prima, de cum mi se explică. Atenția cred că e cea mai importantă. Dacă nu ești atent, nu ai cum să înțelegi. La istorie am eu probleme, sunt atent, încerc să înțeleg, să rețin ceva, dar nu pot. De plăcut îmi place istoria. Nu pot să rețin ani, nu pot să rețin ce s-a întâmplat, când s-a întâmplat. Mi se pare foarte complicat.

Aris, un fel de Jason Momoa 

Te-ai gândit așa pe ce te vei axa după liceu sau e prea devreme? 
Țelul final ar fi actor la Hollywood. Am realizat eu că tot ce am făcut se potrivește ca să ajung în punctul acela. Când dansez, sunt potrivit pentru un musical. 

Și cânți. 
Da. Sau rol de instrumentist, de violoncelist, de saxofonist. Am bazele, mă descurc cu muzica, dacă e vorba de musical. Fac lupte, fac fitness, arăt bine, așa că pot să joc și într-un film de acțiune dacă e nevoie, cu cascadorii... Un fel de Jason Momoa.

În sport te-ai gândit să te duci mai sus sau vrei să te oprești la un moment dat? 
Păi, teoretic, ar trebui să mă opresc mai în partea asta de lupte. Adică nu aș duce la un nivel foarte înalt pentru că este... nu neapărat periculos, dar sunt multe accidentări, uzează toate oasele. Cumva nu pot să duc la nivelul ăla înalt de 10 antrenamente pe săptămână. Nu aș dori, sincer. 

S-a blocat la Naționalele de Lupte


La lupte ai concurat la competiții importante? 
Am fost la Naționale, la Școlare, am avut cel mai bun an. La noi, zona noastră, că se împarte România în patru zone. Și se califică primii trei din fiecare zonă la finala campionatului național școlar. Am luat primul loc la zona noastră. Dar la Campionatul Național Școlar m-am blocat. Trebuia să iau medalie.

O să mai concurezi sau...? 
Am mai concurat... Acum am avut, recent, Cupa României de lupte la U17. Eu am 15 ani. La U17 sunt dezavantajat și nu prea am ce să fac. Și sunt și foarte buni cei de acolo. M-a bătut un băiat care avea 17 ani și care s-a dus în semifinale. Adică era foarte bun. 

Și la facultate unde vrei să te duci? 
Mi-aș dori în afară, undeva în afară.

Teatru sau? 
Nu, nu cred că mergem pe partea de actorie, pentru că sunt foarte scumpe, dar dacă, Doamne ajută, prindem o bursă... 

Și atunci, pe ce facultate? Te-ai gândit? 
Avem un plan. Pe partea de dans nu există street dance, ci doar balet. Și noi nu mergem cu baletul. Pe partea de street dance este o singură universitate, în Anglia. Și parcă mai e una prin America, nu știu unde. 

Îi îndeamnă pe toți copiii să facă sport

De ce trebuie să facă un copil sport? Zi tu un îndemn.
Sunt multe motive. Cred că cel mai bun motiv este pentru că sportul te ajută foarte mult în viața de zi cu zi. Adică sportul te educă, îți dă o disciplină extraordinară. Și, în al doilea rând, pentru că e mișcare și... sănătate. Sănătate, viață. În viață trebuie să faci mișcare dacă vrei să fii sănătos. 

Păi și calculatorul? Tu te joci pe calculator? 
Mă joc, da. Sunt copil, adică am activitățile din astea de Playstation. Doar că le fac cu măsură. 

Nu te joci ore întregi? Poate în vacanță. 
Nici în vacanță, sincer. Sunt foarte atent, nu sunt dependent, nu pierd nopțile pe telefon sau alte de-astea. Chiar nu. 

Telefonul îl lași deoparte? 
Nu prea stau seara pe telefon. Nu am obiceiul ăsta. Mă uit la televizor. Și mă pun să dorm. 

La fotbal te uiți. Te-ai uitat la meciul cu Bosnia?
Da, m-am uitat. Nu prea mi-a plăcut. Din păcate, am pierdut. Meciul a fost bun. Și al doilea gol al lor a fost frumos. 

Ai și alte hobby-uri, adică să faci altceva?
Mă joc cu kendama.

Limbi străine? 
La engleză am un nivel avansat, aș zice. Nu vorbesc la perfecție. Adică de vorbit o vorbesc, dar partea de gramatică și vocabular nu sunt la perfecție. În franceză am un nivel de bază spre intermediar. În portugheză am așa câteva noțiuni de bază. Ce ține de alimente, chestii de bază, cum te numești... Știu să număr în spaniolă.