Era normal să ajungem și aici, să ne dea o echipă necunoscută cu terenul în cap în dublă manșă, 7-3. La ce nenorociri a făcut Becali în fotbal, acum culege ce a semănat.

Cu antrenori no name, și nu e vorba numai de Marius Baciu, ci în general de alegerile patronului pentru această funcție considerată foarte importantă în fotbalul mare. Nu poți, bre, să antrenezi o echipă din fotoliu, cum faci matale. 

Problema este că a reușit, de-a lungul timpului, sfidând fotbalul și regulile lui nescrise, să-i păcălească pe mulți, să ia două titluri chiar de curând, să se califice prin grupele europene.

Becali caută acum vinovați printre jucători și face referințe subtile la arbitrii. Chiar nu i-o fi jenă? El a dus echipa în situația asta, el i-a bulversat pe toți, dar nu l-am auzit niciodată să spună că a greșit ceva. Delirul lui e total. Vine cu tot felul de teorii despre „păcănelele” pe care le juca Târnovanu, o diversiune ticăloasă. Și dacă băiatul ar avea viciul ăsta, e lipsit total de umanitate să o spui public. Credința pe care o tot invocă Becali nu este despre oameni umiliți și despre trufie.  

Un meci greu de privit

Ce să mai spunem de joc? Meciul a fost greu de privit, iar deznodământul - greu de explicat, greu de digerat. Cu Târnovanu complet aerian, cu Dawa și Duarte jucând parcă în genunchi, cu Bîrligea ratând uimitor dintr-o mulțime de poziții, cu Cisotti mutat pe diverse posturi în timpul jocului, cu schimbarea lui Boutoutaou la 1-1, jucătorul care putea crea superioritate în ofensivă.

Becali zice că nu se predă, promite transferul unui atacant, dar treaba-i moartă-n păpușoi. Echipa asta e o cacealma, o poveste tristă. Am mai spus-o: o construcție a unui om dezechilibrat. 

Nu cred că se poate mai jos de atât, poate doar să retrogradezi, dar sunt alții mult mai slabi, nu e loc de așa ceva. Să-ți dea Auda 7 goluri în două meciuri, să ieși din turul II preliminar al Conference League, să joci în play-out-ul Ligii întâi în sezonul trecut, să n-ai antrenor atâția ani, să transferi mai mereu târziu, așteptând să scadă prețurile, dar să nu mai ai ce transfera apoi, să aduci jucători după ureche, fără să ai un departament de scouting. E ceva de vis urât pentru fanii acestei echipe. 

Oare ce poate urma pentru FCSB? Nimic serios, ca de obicei. Aceeași bătaie de joc, aceeași cacealma, aceleași diversiuni. Același personaj care calcă totul în picioare. Și, din când în când, câte o lecție gen Auda.